37,224 matches
-
Daniel Cristea-Enache S-a discutat destul de mult, în ultimii ani, despre necesitatea apariției unui nou tip de proză: una mai puțin ermetică și autoreferențială, reducându-și la cote acceptabile simbolistica și refăcând pactul cu lectorul. Aceasta fusese de fapt promisiunea "optzeciștilor" postmoderniști, deseori făcută, dar mult mai rar ținută. După 1989, toate condițiile erau propice: o altă realitate
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
legați de catargul propriei Opere, sirenelor consumerismului. În timp ce autorii de best-seller-uri jenante caută cu disperare critici care să-i gireze... În pofida acestei polarizări, determinată de concurența a două coduri culturale, au apărut câțiva scriitori care încearcă - și reușesc - marea conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați de modalitățile scriiturii, cât și de cititori avizi ai câte unei povești (povestiri) pe care o iau de bună. Fără jocurile ironice nesfârșite ale "optzeciștilor", dar
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
în volumul scabros intitulat Cheta la flegmă), Dan Lungu s-a specializat, treptat, într-o literatură adresată în egală măsură comentatorilor și consumatorilor. El a înțeles, printre primii, acest lucru extrem de simplu, apăsat de atâtea edificii artistice și teoretice: că proza, în bună măsură, se scrie nu pentru sine, ci pentru un altul. Pentru alții, cât mai mulți. Lărgirea cercului de interes nu implică întotdeauna concesia, compromisul estetic. Ea a fost obținută de prozatorul ieșean (cu traseu, de acum, european) prin
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
una de alta, și care vor fi captate prin registrele diferite ale expresiei lor orale. Mai simplu spus, prin rularea unor discursuri, cu tot cu vocabularul, gestica și mimica, clișeele și comportamentele personajelor. Să vedem două exemple, decupate din cele mai haioase proze ale volumului. Primul e definitoriu pentru preocupările și sintaxa imaginară a copiilor. O fetiță de grădiniță rămasă singură acasă vorbește, vorbeșe - și ne cucerește: "Doamna e serveră. Face ochii mici și țipă. Vocea ei sună ca o pungă cu șurubele
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
toate celelalte provincii românești, observă el, Banatul a dezvoltat de timpuriu o matrice mentalitară capitalistă. Nearistocratică. Nesupusă. Middle class. Remarca e plauzibilă, fie și la o succintă examinare istorică sau etnologică a zonei. Dar dacă luăm în calcul lumea din proze ca Mara, Budulea Taichii, Popa Tanda ? Rezultatul e cam același, numai că mult mai spectaculos ca substanță, mai paradoxal ca argumentare. Într-o tradiție literară românească majoritar romantică și deseori aservită ideii de supraviețuire (vezi omniprezentul ciocoi care vertebrează multe
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
menit să pună în evidență avantajele gândirii libere, în raport cu lipsa de substanță și incoerențele logice ale dogmelor emanate prin aparatele de propagandă ale partidelor comuniste. Din jurnalele Monicăi Lovinescu se știe că la un moment dat autoarea a cochetat cu proza. Este normal ca fiica lui Eugen Lovinescu să fi mizat, la un moment dat pe o carieră literară și, dacă timpurile ar fi fost normale, probabil că interesul ei pentru politică ar fi fost unul periferic. Tot din jurnale știm
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
metaliterare). Dimpotrivă, orice discuție pe această temă părea săi îi provoace un real disconfort și multă vreme (inclusiv cei aproape 18 ani scurși de la prăbușirea regimului comunist) scriitoarea s-a opus cu obstinație publicării încercărilor sale literare. Ce fel de proză ar fi scris Monica Lovinescu dacă nu s-ar fi aruncat, trup și suflet în minunata aventură numită Radio "Europa Liberă" (care presupunea, între altele lectura zilnică a "Scânteii", a documentelor de partid, a "cărților" tipărite de vajnicii lăudători ai
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
Ion Simuț Zaharia Stancu (1902-1974) nu merită uitarea de care este înconjurată opera sa. Poate că nu e întru totul adevărat să afirmăm că scriitorul este complet ignorat din 1989 încoace, din moment ce, sporadic, proza îi este analizată în reviste (nu de mult, într-un articol de Cornel Ungureanu), poezia i-a fost restituită într-o antologie, iar unele romane i-au fost reeditate. Cel mai spectaculos gest valorizator de după 1990 aparține Editurii Gramar, care
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
lui, lipsite de eroism și măreție, sunt profane și abstracte: omul pus în relație cu marile lui probleme - viața, moartea, iubirea, speranța. Zaharia Stancu ține departe romanul său de livresc, spiritualism, intertextualitate, de toate aceste tentații care au creat saturația prozei ulterioare. Adoptă un stil parabolic bine cumpănit, esențializat, susținut de o filosofie simplă a vieții, a morții și a destinului, reprezentând călătoria spre necunoscut ca un simbol al condiției umane, simbol nici prea abstract (ca în Lunga călătorie a prizonierului
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
Tudorel Urian O surpriză plăcută între debuturile în proză, din care editura Polirom și-a făcut un foarte ambițios program, este romanul Gabrielei Gavril, Fiecare cu Budapesta lui. În locul prozelor cu substrat autobiografic, în care este descris miraculosul traseu existențial al unor tineri de azi, de la cravatele roșii de
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
Tudorel Urian O surpriză plăcută între debuturile în proză, din care editura Polirom și-a făcut un foarte ambițios program, este romanul Gabrielei Gavril, Fiecare cu Budapesta lui. În locul prozelor cu substrat autobiografic, în care este descris miraculosul traseu existențial al unor tineri de azi, de la cravatele roșii de pionier la primele joint-uri și/sau perversiuni sexuale, care au făcut școală odată cu spectaculoasa lansare a colecției în vara anului 2005
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
așezat temeinic. Este o lume aliena(n)tă, în care râsul se transformă în tristețe, iar veselia are gustul lacrimii. Gabriela Gavril este o scriitoare matură, pentru care scrisul nu mai are de multă vreme secrete, iar debutul său în proză este cu adevărat unul care trebuie salutat.
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
recomandă din inimă. De pildă, la o întrebare-fulger ("V-ar plăcea să scrieți un roman?") avem o replică-trăsnet: "Enorm. Dar e prea târziu. Nu știu să construiesc și cred că aproape nimeni nu știe să construiască pe spații largi în proza noastră. Nu "să scrie frumos", ci să construiască. Așa încât voi continua să mă exprim cum am să pot și, sper, în forme deocamdată imprevizibile pentru mine."
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
acest episod crucial al adolescenței mele, fără de care nu aș fi intelectualul care sunt, după cum fără acea clădire, în multe privințe stranie, în care am crescut - și care avea să apară adesea în povestirile mele - nu aș fi scris, probabil, proză fantastică. Pentru că lectura dealurilor de cărți din care m-am hrănit și m-am format în următorii ani îmi oferea substanța culturii îmbogățită nu numai de ispita fructului oprit, ci și de aureola ambiguă a irealității. Nu știu cum aș fi fost
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
În toți acești ani ultimi, să spunem, 15 ani, când în țară mi-am subminat, aproape cu masochism destinul literar, cărțile mele au fost traduse și au cunoscut o răspândire constantă în alte limbi (39 de volume de poezie și proză apărute în 24 de limbi) și am fost invitată la mult mai multe festivaluri internaționale de poezie, lecturi publice, reuniuni și dezbateri literare europene decât am putut să particip. Faptul că în România se știe puțin și se vorbește și
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
se pare, chiar de monarh, am descoperit că Radu Gyr a fost mai prolific decât crezusem. într-adevăr, tot lui i se datoresc și alte creații, de aceeași inspirație, bine apreciate, cum rezultă fie și din acest mic text în proză intitulat: Chitanță "Am primit de la dl. Ilieș Director de Cabinet "Frontul Renașterii Naționale", suma de lei 20.000 (douăzeci mii) pentru versurile făcute de subsemnatul pe muzica "Rugăciunii", "Imnului", "Marșului" și "Marșului vesel" de Sabin Drăgoi, ne mai având altă
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
Cronica de familie, de elegiile lui Nichita Stănescu, de lirica lui Cezar Baltag, și chiar a lui Mircea Ivănescu și Leonid Dimov. Ba chiar și eu am tipărit mai multe volume de versuri în acea perioadă și un volum de proze. Cazul e de o teribilă complicație. Imposibil să-l lămurim aici și acum. Te mai duce gândul, când și când, la eroica perioadă a colaborării noastre, la Dreptatea? Unde m-a dus de mână Petre Stoica, și unde ne pusesem
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
lirica lui Emil Botta. Lirica lui Tonegaru, a lui Alexandru Lungu, a Cerchiștilor, deci a lui Ștefan Augustin Doinaș, a lui Radu Stanca, baladiștii, versurile celor de la Albatros, m-am numărat și eu printre entuziaștii lui Dimitrie Stelaru. Am gustat prozele lui Pavel Chihaia, ale lui Dinu Pillat, Mihai Villara, fără să mă bucur de apartenența la o generație, ceea ce mi-a și dăunat, mi-a și priit. Valul nici unui grup nu m-a suit pe creste, dar nici nu m-
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
cu deschidere spre sunet și culoare, dar nedotat pentru muzică și pictură are la îndemână calea literaturii. Construcția unei poezii echivalează cu cioplirea unei statui în marmură, fie doar numai a unei statuete. Compoziția unui grup statuar te trimite la proză. Cu cea naturalistă n-am avut treabă - de aici constatarea de minim efect estetic a prozelor zilelor noastre. O spune, firește, o tombateră. Un bătrân grenadier, dragă Puiule, n-ai idee câte știe! Să trăiești, să ne revedem nu zic
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
literaturii. Construcția unei poezii echivalează cu cioplirea unei statui în marmură, fie doar numai a unei statuete. Compoziția unui grup statuar te trimite la proză. Cu cea naturalistă n-am avut treabă - de aici constatarea de minim efect estetic a prozelor zilelor noastre. O spune, firește, o tombateră. Un bătrân grenadier, dragă Puiule, n-ai idee câte știe! Să trăiești, să ne revedem nu zic peste zece, dar măcar peste douăzeci de ani. Altfel, tu o spui, orice amintire este o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
arigrad și o mărită acolo (nevastă-sa fiind la Poartă) cu o slugă, cu un grec. Cronicarul se indignează: Căutați, frați iubiți cetitori, să vedeți ce ieste omenia și curvia grecească! Ceea ce îi prilejuiește lui Neculce o strălucită pagină de proză. Șerban Vodă, domnul Munteniei, era văr primar cu Dumitrașcu, amândoi Cantacuzinești. Se urau din tinerețe, și se tot pîrîie la Poartă unul pe altul. Ambițiile lui Șerban Vodă sunt mari. El vrea să profite de conflictul turco-german care reizbucnise: Mehmet
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
de o romancieră. I-am citit cândva un microroman, În contratimp, peste care am dat în câteva numere succesive din Revista Fundațiilor Regale, dar de care autoarea nici nu mai vrea să audă. Acum, după Cuvântul din cuvinte înțeleg de ce. Proza ei interbelică era o joacă vag sentimentală, în limitele obișnuite ale literaturii feminine tinere din epocă, deși fără despletiri lirice. Cuvântul din cuvinte e, în schimb, o carte cu miză maximă. Îndrăzneață stilistic, originală și bătăioasă. Este parabola unei lumi
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
de pe o poziție oficială, depășită însă în 1976, când apare cartea. Rezultatul e un efect de distanțare față de propriul sistem de idei vehiculat, distanțare care face bine cărții, printr-o relativizare care place sau poate plăcea și astăzi. Nicăieri în proza noastră publicată înainte de 1990 nu se arată cu atâta abilitate, desfășurat pe zeci de pagini, modul de a gândi și de a induce frica al urmăritorului, al Supraveghetorului ideologic al societății comuniste. Chiril Merișor trăia cu iluzia că va regăsi
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
de peste 6 milioane lei, - // fără succes, într-astfel că amărîta băncii suszise,-al cărei mire nu vine înapoi,/ decide s-o reclame la Secția 22/ ce-o pornește,-ndată, pe urmele țigăncii. Mici poeme cu poantă, luînd asupră-le din proza unei lumi de descurcăreți, care se fac că le surîde norocul cînd, de fapt, din urmă moartea-i paște. Sau, măcar, descalificarea, îndulcită de o vremelnică - și, oricum, necunoscută lor - izbîndă literară. Ca tipuri ale cotidianului amalgamat, care umplu coloane
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
ciclică” în sensul acelor de ceasornic. Închei cu observația banală: în Vasile Ilucă coexistă trei fațete ale unuia și aceluiași om: a pictorului, a publicistului și a poetului. Aș vrea să rămână veșnic așa: să continuie să ne încânte cu proza și grafica sa, lăsându-ne pe noi să ghicim poetul, căci pictura este poezie... Constantin Ostap Acuarelă și Text de Vasile Ilucă Mănăstirea Galata, Str. Mănăstirii, Nr. 4. Petru Șchiopul ridică această biserică ̀ n 1584 după ce, ̀în 1579
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]