4,867 matches
-
puțintică răbdare... unu, doi, cinci... șapte... zece... unsprezece. Farfuridi: Doisprezece... Trahanache: Cu Ienache Siripeanu. Brânzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cât și-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul. Trahanache: Ai puțintică răbdare... Da' dacă l putem aduce să voteze cu noi? Farfuridi: Altă vorbă... Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare... dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de bătaie și v-aș elibera și sunt convins că n-ați mai face așa ceva și că v-ați comporta cum trebuie, da’ nu pot să fac treaba asta, pentru că sunt alte legi, care mă obligă să vă bag la pușcărie”. De bătut nu ne-au bătut, că nu se bătea așa... Intrase România În Organizația Națiunilor Unite și-atunci s-a creat oarecum o destindere... Și ei căutau, probabil, să respecte lucrul acesta, să se comporte puțin altfel... Ăsta cred
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da’ io nu știam Încă ce Înseamnă să declari grevă. Da’ nenorocirea mea a fost următoarea: mi-au băgat un turnător În celulă, un vechi deținut din Valea Drăganului, județul Cluj, unul Potra Octavian, care era informatorul Securității acolo În pușcărie. Și pe ăla Îl luau și-l trimiteau la Securitate unde aveau nevoie și unde nu puteau scoate de la un deținut ceea ce trebuia să declare. Și Într-o seară mi l-au băgat pe ăsta În celulă. Și-mi povestea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveau nevoie și unde nu puteau scoate de la un deținut ceea ce trebuia să declare. Și Într-o seară mi l-au băgat pe ăsta În celulă. Și-mi povestea niște lucruri din Închisoare, m-a Învățat cum este viața În pușcărie, ce să fac și vorbea cu mine ca și cum Îi părea rău că am fost arestat. După câteva zile mi-a zis: „Bun, da’ de ce v-a arestat? Ce-ați făcut voi de v-au arestat?”. Și a reușit să mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cont de treaba asta, ca să fie loturile compacte; n-aveau nici un interes, pentru că ei nu voiau să aibă deținuți politici care se cunoșteau și care au acționat Împreună și-așa mai departe. Ce era cel mai greu de Îndurat În pușcărie? Care dintre privațiuni o simțeați cel mai puternic? Dom’le, erau și-n pușcărie momente foarte grele prin regimul de teroare care era acolo... Puteau să-ți facă viața foarte grea... De exemplu, când eram la Gherla, la Zarcă. Erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu voiau să aibă deținuți politici care se cunoșteau și care au acționat Împreună și-așa mai departe. Ce era cel mai greu de Îndurat În pușcărie? Care dintre privațiuni o simțeați cel mai puternic? Dom’le, erau și-n pușcărie momente foarte grele prin regimul de teroare care era acolo... Puteau să-ți facă viața foarte grea... De exemplu, când eram la Gherla, la Zarcă. Erau celule de doi metri de late și de patru metri de lungi și Într-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo, un om numa’ atâtica de micuț, dar de o moralitate și de-o inteligență și de-o cultură formidabilă. Aveam și preoți greco-catolici mulți acolo, preoți romano-catolici, ortodocși... deci, de toate confesiunile. Dar ceea ce pot spune e că În pușcărie s-a realizat o unitate... Deci, În răul acela mare, astea au fost momente care ne ridicau oarecum moralul, spiritul, că nu suntem chiar pierduți, că speranța era că totuși, odată, ne vom elibera. Eram și tineri, și oamenii păcătuiesc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și-acolo ne rugam, că aveam preoți aproape-n toate celulele... Aproape n-a fost celulă În care să nu fie un preot. Foarte mulți preoți au fost. Toți preoții greco-catolici care nu s-au convertit au fost băgați la pușcărie și cei romano-catolici. Și Biserica Greco-Catolică a fost desființată... Știți treaba asta. Și-atuncea asta era, că nu te lăsa să te simți bine, să te simți relaxat, trebuia să suferi, pentru că de-aia erai acolo. Ș-atunci ne pedepseau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că a predat... Și tatăl lui a fost tot profesor de drept... Și io am studiat dreptul penal după cursurile lu’ taică-său3... Acolo la Gherla am primit dragostea de drept și i-am zis: „Domne, dacă mă duc afară din pușcărie, fac Facultatea de Drept și intru În magistratură și-i condamn pe comuniștii ăștia de nu se văd!”. Da’ n-am reușit să fac treaba asta, că nu m-au lăsat comuniștii... Adică m-au lăsat să fac Facultatea de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atunci l-a eliberat din Închisoare, și i-a dat voie să meargă În Germania, și pe spionul ăla să vină Înapoi În România. În condițiile astea a reușit să plece. Nenorocirea a fost că eu, după ce am ieșit de la pușcărie, i-am trimis o scrisoare și mi-a venit răspuns că a murit Într-un accident de mașină... Rău mi-a părut, pentru că am zis că, poate-poate, va veni vremea odată să pot călători și-n Occident și aș fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe viață... Am mai stat Împreună În Balta Brăilei, la Grădină, cu părintele Tertulian Langa. Nu știu dacă n-ați auzit de el, de la Cluj. O somitate, un om de o cultură extraordinară. El era preot Încă de-acolo, din pușcărie..., dar nimeni n-a știut că el este preot, Însă modul În care se comportase cu noi era exact așa ca al unui preot. Mă rog, după aceea a intrat În lumea asta a preoțimii și a fost și vicar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați stat cu I.D. Sârbu? N-am stat prea mult cu el... Am stat la Aiud cu el Într-o cameră... Pe secția I a fost asta, și dacă am stat vreo două-trei luni de zile, cam așa ceva... Că În pușcărie nu te lăsa să stai mult cu aceiași oameni, să nu fraternizezi. Pe urmă, la muncă, erau mulți preoți, profesori universitari... No, mai mulți au fost acolo, da’ nu-mi amintesc, că tre’ să mă gândesc mult la ei. Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
exemplu, mergeam la dig și, după ce-ajungeam acolo, fiecare era repartizat la grupa lui și acolo, În timp ce săpai și cărai pământ pe dig, se țineau cursuri de franceză, de engleză, mai ales că foarte multă lume Învăța engleza În pușcărie... Fără să scrie, fără să citească, fără nimic, decât... din auzite. Par oreille s-a-nvățat... Adică trebuia să faci ceva, să-ți pui mintea la contribuție, pentru că altfel te tâmpeai, că dorința lor asta a fost, să ne tâmpească
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și mai ales știau că trăiesc... Când ați fost eliberat? În 29 iunie 1964, cu decretul. Așa, și v-am spus că m-am eliberat odată cu Tertulian Langa. Circulau zvonuri despre decret Înainte de eliberare? Să vă spun ceva: mereu În pușcărie aveam decrete din astea. Se spunea: „Bă, știți că a apărut un decret, că ne vom elibera”... și-așa mai departe. Până la urmă, n-am mai crezut nimic... În momentul când a venit decretul de eliberare eram la muncă la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să-i pregătească pentru plecat... Cum a fost momentul plecării de acolo? O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat, săracele, prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și a spus: „Unde vrei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era căsătorită Într-un sat, Hotoan 4... de la Carei, vreo 17 kilometri. Și bărbatul ei era ceferist și culmea că l-am Întâlnit În gară la Carei. Că acolo m-am Întâlnit cu un alt ceferist, care a fost În pușcărie cu mine, dar care-a avut numai doi ani de zile, s-a eliberat și o intrat din nou ca și conductor pe tren. Și m-a văzut ăla: „Bă, frate, bine că ați venit, că am auzit de decret
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spuneți, că eu de politizat nu voi putea politiza... n-am să pot spune că Partidul Comunist este cel mai bun partid și că ne face bine... Dumneavoastră vă dați seama că eu, după ce-am făcut nouă ani de pușcărie, nu mai pot spune treaba asta. Eu știu ce-am suferit din partea Partidului Comunist și nu pot”. Zice: „Faceți ceea ce v-am spus și renunțați la Învățământ”. Și mi-a plăcut modul În care a vorbit cu mine, așa cumsecade
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și am venit”. „Bun, acuma, trebuie să te reabilitezi”. Și zic: „Cum să mă reabilitez?”. „Trebuie să ne dai anumite relații.” Zic: „Nu vă dau, domnule, că dacă voiam să fac treaba asta, o făceam Înainte de-a intra În pușcărie... Nu vreau să vă dau. Nu pot io să fac treaba asta”. „Dacă nu, te vom da afară din servici, te vom aresta”... „Faceți ce vreți cu mine, dar eu nu fac acest lucru.” Și unul stătea În spatele meu, celălalt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scoată de-aici și voi acuma vreți să ne scoateți? Vai de capu’ vostru”. Și bineînțeles că imediat, În 17 ianuarie 1990, m-am Înscris În partid, la PNȚ-CD. Tatăl meu a fost membru de partid la PNȚ și În pușcărie am avut prieteni țărăniști... Am fost prieten foarte bun cu băiatul lui șNicolaeț Penescu 5, cu unul Urzică din Rașca, altul de prin Ploiești, au fost prietenii mei foarte buni În pușcărie. Și bineînțeles că am discutat fel și fel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost membru de partid la PNȚ și În pușcărie am avut prieteni țărăniști... Am fost prieten foarte bun cu băiatul lui șNicolaeț Penescu 5, cu unul Urzică din Rașca, altul de prin Ploiești, au fost prietenii mei foarte buni În pușcărie. Și bineînțeles că am discutat fel și fel de lucruri de genul acesta, și cum am auzit că s-a Înființat partidul m-am dus și m-am Înscris. Și de-atunci am activat și activez și nu mă mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
84 erau din mai multe loturi? Erau doar studenți clujeni. În afară de asta, era elevul Ladea, de 14 ani. Era profesorul Mocanu, un ofițer Capotă, un preot... iar restul eram studenți. Dar la Pitești a fost cea mai relaxantă perioadă din pușcărie. Pentru că nu eram judecați, am fost toți Într-o cameră, și acolo ne scoteau zilnic la plimbare. Când ați ajuns În Pitești? În septembrie? Da, da, prin septembrie ’48. Am fost băgați toți clujenii Împreună, Într-o cameră mare-mare... Era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a și-ntâmplat, Începând cu ianuarie... Ei, după ce-am ajuns și-aici la șantier, tot ca muncitor necalificat, Într-o bună zi am fost recrutat iar la biroul tehnic. Acolo erau o grămadă de ingineri, dar mai vechi În pușcărie, și nu se pricepeau, iar eu eram mai proaspăt, să zic așa, și am fost recrutat acolo. Și peste cine dau acolo? Peste Popa Țanu. El rămăsese În Închisoare Încă de pe vremea când a fost reeducarea. Popa Țanu era omul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Odessa, În sfârșit, și a fost declarat criminal de război... Ș-am fugit amândoi din țară În septembrie ’48... Am vrut să plecăm În Occident... Și am stat un an de zile prin lagăre, prin colonii de muncă și În pușcării din Iugoslavia. Și după un an de zile am fost extrădați la Jimbolia. Am stat la Securitate la Timișoara, la Ministerul de Interne la București, am fost judecați, am stat la Jilava... Printre altele, am fost și la Pitești. Haideți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-mi trimeți”... Și-am Învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și, În momentul când am fost la izolare, astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, În sfârșit, cămăși din astea de zeghi, de la pușcărie. Și erau unii: „Măi, domnule, Îți dau cămașă... Ia cămașa asta rea, că oricum o predai, și Îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie...” Mi-a dat unul o pereche de pantofi... N-am să uit asta, că pentru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și Moromete era gradat, toți acești comandanți au fost Înlocuiți cu comandanți politici. Adică peste tot exista o Înlocuire automată a cadrelor, numite cu cadre politice. Eu am nimerit tocmai În perioada aia. Și asta nu se petrecea numai În pușcării, că se petrecea peste tot. Directorii erau Înlocuiți cu oameni politici... Descrieți viața de acolo, de la Jilava. Viața de acolo nu era roză, pentru că Jilava este un fort. Nu știu, da’ probabil că știți. Capitala, pe timpul domnitorului Carol I, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]