KorAP: Find »[drukola/base=pui & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...175 176 177 ...466 >

11,637 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

însă nelămurit numai, în clipele acelea, în fundul ființei mele, ca o adiere slabă, ca un tremur ușor. Apoi se întoarse Sandu crâșmarul, dădu țuicile zâmbind, dădu pacul de tutun și-și puse mânile-n șolduri: — Boierule, am pus la fript un pui, și-ți fac și o ciorbă de crap, adus din Iezer de neica Marin... Ceva ca la un restaurant, pe onoarea mea, îți spun eu... Și întinse arătătorul, ca și cum voia să mi-l dea mie. Am umblat pe baltă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
se închise singură, fără zgomot. Atunci slujitorul de la Cornul Caprei văzu că obloanele odăii aceleia mari sunt închise. Focul ardea în vatră, și hangiul sta c-o friptură înaintea focului. Dacă ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
aceleia mari sunt închise. Focul ardea în vatră, și hangiul sta c-o friptură înaintea focului. Dacă ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
aicea nu prea sunt... Mi-a dat madama de la curte doi pui astă-vară, că ea are... Și m-a învățat să-i pun în fundul bordeiului la soare, și să le așez o leacă de gunoi la rădăcină. Ș-au crescut puii mari și frumoși, ș-acuma au să-nflorească... Se priviră o clipă zâmbind. Pe la noi, prin bordeiele noastre, nu se văd flori, zise Niță. Îmi spune morarul de devale că-n alte părți sunt și grădini mari, cu copaci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
place? strigă Sandu vătaful. Apoi stăi tu dacă nu-ți place!... Lăsă calul; făcu doi pași și-și desfășură harapnicul negru. — Măi Lepădatule! strigă el iar. Tu dacă-i sări la mine, eu te rup în două ca pe un pui de găină!... Eu în vremea mea, măi băiete, am făcut multe! Ș-acuma vreau să-mi știi și tu de frică, ca toți ceilalți... Să tremuri, măi, când îi auzi de Faliboga! Da’ ce ți-am făcut eu, bade Sandule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și-a făcut datoria... Altfel aici noi în de noi trăim - și n-avem nici popă, nici primar... Mai vine perceptoru o dată pe an după parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța de scânduri nevopsite, care grăbea ca un pui după mândra sanie boierească. — Măi Niță, mai zise el. Tare ai mai rămas tu cu gura căscată... ca și ieri... Parc-ai văzut o zână din poveste... Pune-ți, măi Niță, căciula în cap... Zurgălăii cu dulce sunet se stânseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât oi lipsi eu, te duci să-ți mai vezi ginerii și nurorile. De la sara aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în singurătatea mării, cătră sfârșitul lui răpciune, s-au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a se zări pe sub nourii plumburii cârduri nesfârșite de ciori, cârâind și țipând; și după ce-au trecut spre munte,amestecându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de cele șerpești. M-am cinchit pe malul umed. Stam și eu neclintit. Bătea inima în mine fără să se audă, cum zvâcnea nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a așezat un pui de rândunică. Și-a netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să se audă, cum zvâcnea nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a așezat un pui de rândunică. Și-a netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pui de rândunică. Și-a netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când eu îl țineam în coarda adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

de glorie. Ariella a obținut contractul, și eu am fost angajată. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Cina chez Walsh se comandă de la restaurantul indian și m-am descurcat destul de bine: o jumătate de bhaji cu ceapă, 1 crevete, 1 bucată de pui, 2 batoane cu bame (și sunt destul de mari), aproximativ 35 de boabe de orez, urmate de 9 pastile și 2 ciocolate Rolo. Mesele deveniseră bătălii tăcute în timpul cărora mama și tata făceau eforturi să pară veseli și îmi sugerau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut pe Aidan să întrebe: —Anna, am putea să o ștergem de-aici? M-am uitat la el, iritată de îndrăzneala lui. Chestiile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să o privesc și să o mângâi. Singurul lucru pe care nu m-a pus să-l fac a fost s-o ascult. Și nu mai era nimic altceva de mâncare: nu tu salată de crudități, nu tu copane de pui, nu tu felii de friptură de curcan. —Trăim într-o epocă ostilă carbohidraților, a remarcat mai târziu Jacqui. El chiar nu știe pe ce lume trăiește? Șifonată, dar, în momentul acesta, aproape îngenuncheată, n-aveam nici un chef când, în ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
care poate contracara atacurile. Ca Îngerii lui Charlie și Lara Croft. Mama părea gata să izbucnească în lacrimi. Rachel a zâmbit blând, foarte blând - genul de zâmbet blând pentru care unii plătesc cu viața -, apoi a urcat să tragă un pui de somn. Mama, eu și Helen stăteam întinse în patul meu, în tăcere. Știți ce? a zis mama, spulberând tăcerea. Sunt momente în care o prefer sub influența drogurilor. Capitolul 13tc " Capitolul 13" Pentru întâlnirea noastră la un singur pahar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

miere, coriandru, amidon, migdale, pere, cât și cu nuci verzi, care erau chiar de sezon. Mai erau: tafaya verde, carne de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu oțet, de zecile de alte mâncăruri pe care mama mi le-a înșiruit de atâtea ori, amintire a ultimei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
departe de a se apleca deasupra bazinului, rămase demn la locul său. Atitudinea acestuia nu scăpă neobservată de sultan, care-i ceru o explicație. „Maiestate, răspunse Abu-l-Kasem, mă tem ca, gustând din sos, să nu mă cuprindă deodată pofta după puiul de potârniche.“ Doamne, iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul. Am auzit povestioara asta în legătură cu mai multe personaje din ținutul al-Andalus, și nu mai știu cu adevărat pe seama cui s-o pun; numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mea retragere la țară, presărată totuși cu meditații și preumblări tăcute, am ieșit lipsit de certitudini. Perisabile erau toate orașele; feroce, toate împărățiile; insondabilă, Providența. Singurele lucruri care mă consolau erau creșterea apelor Nilului, hora aștrilor și nașterea sezonieră a puilor de bivol. Când a venit clipa plecării, mi-am întors privirile spre Mecca. Se impunea să fac un pelerinaj o dată în viață. Deoarece Nur se temea de călătoria cu doi copii în vârstă de un an și de patru ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
sosirea noastră. Își anulase toate călătoriile din anul acela, jurându-se că nu va pleca fără noi. De acum, nu-l mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

i-o întinse lui Lurr. Bărbatul văzu gestul lui și se încruntă. — Pâine... Eu nu dau pâinea animalelor! — Eu împart totul cu el. Valerius se revăzu pe sine și pe Velunda în pădure, în ziua aceea de demult, aplecați deasupra puiului de lup. Ea îl învățase cum să scoată din șoldul animalului săgeata care-l străpunsese și cum să vindece rana. Când Valerius hotărâse să plece la Roma, Velunda șoptise ceva la urechea lui Lurr. Din clipa aceea, Lurr îi stătuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tropotul cailor care aveau să-i ajungă din urmă pe el și pe gladiator. Se întorcea mereu, privind în spate. Nu era nimeni pe drum, nu-l urmărea nimeni. Dar îngrijorarea lui creștea. „Or să-mi sucească gâtul ca la pui“, gândi el, oftând. Dacă ar fi știut să lupte, să se apere, să țină o armă în mână... — Se spune că în păduri sunt bande de celți - bărbatul se împiedică, dar se ridică imediat, sprijinindu-și fratele. Se povestesc lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe capul lui Galba în timpul sacrificiului, ca o prevestire nefastă... Și mai zic că puii sacri pe care Galba trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua zborul înainte să fie uciși. Îți spun că zilele împăratului Galba sunt numărate. Înseamnă că Galba va fi omorât? Cine îl va omorî? întrebă nerăbdător Vitellius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
câțiva dintre oamenii săi dintr-o ambuscadă a quazilor. Îi atacaseră la ieslea găinilor, bucata de pământ pe care soldații o numiseră astfel pentru că le dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus îi arătă lui Antonius scaunul de lângă el. — Cei curajoși să se așeze lângă cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul să ia auspiciile, puii sacri își luaseră zborul. Pentru romani, acesta era un semn sigur că zeii nu aveau să-l apere pe împărat. Vitellius își aminti, înspăimântat, cuvintele rostite de Ausper chiar acolo, în tavernă, cu puțin timp în urmă. Îl trecură fiorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]