5,326 matches
-
pentru că au înlocuit parchetul peste noapte. Simplu și eficient. Astfel, au distrus toate urmele care îl puteau discredita pe dirigintele nostru și, implicit, sistemul și au reușit să creeze și o imagine proastă a credibilității elevilor. Voci au început să răsune pe holul gol. Delegația! Trebuia să plec! Pe ușă nu mai puteam ieși, căci puteam fi văzut, așa că am ieșit pe unde am intrat, pe fereastră. M-am suit pe marginea peretelui exterior pentru a putea urmări scena ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-și patrula, uitându-se din când în când la masele de elevi de jos. Acum era prea târziu pentru a da înapoi. Mult prea târziu. Ce va fi, va fi! Nu trebuie să ai regrete, în nimic din ceea ce faci! răsunase o voce în mintea mea. Semăna cu cea a bătrânului din peștera pe care o visez de obicei. Mi-am zis că e din cauza stresului și nu i-am mai dat atenție. Le-am făcut semn grupului lui Govar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Vladimir. Nu-l vedeam. Era întuneric și eu eram neputincios. Neputincios în propria minte, propriul trup. Nu puteam face nimic. Eram furios și stăpânit de o mânie oarbă, cauzată de propria mea neputință. Și în tot timpul ăsta, vocile îmi răsunau din ce în mai clar în minte. Fiecare cu glasul său, cu timbrul său, fiecare independentă și clară. Individuală. Toate intonând același "imn": "Nemuritor". Mă simțeam ca un copac pe care o voință de nestrămutat cresta însemne de altoi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fi impresionat deloc. Un om trăgând într-o tablă de scris fără nici un motiv aparent... total banal. Vino, îi spusei. Ne-am apropiat de negrul albit pe alocuri de cretă. L-am simțit mirându-se și întrebarea "Cum dracu'?" îmi răsună limpede în urechi... în minte, mai bine zis. Cum dracu'? Cele trei proiectile nici măcar nu au crăpat tabla. Nu au trecut prin ea. În schimb, s-au aplatizat întâlnind suprafața tablei. Era antiglonț. Exact așa cum a spus Arvon Mircea! Antiglonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să verifice camerele de luat vederi de la blocurile din apropiere, care ar putea avea vedere la școală, și cele de la intrarea în oraș. Trebuie să vedem cu ce ne putem confrunta atunci când vor veni Gardienii. Multă carne de tun, băieți, răsună vocea lui Sergiu în întunericul camerei. Intrase pe nesimțite și aproape că le dădu un atac de cord celorlalți, care fură luați pe nepregătite. S-a început să se braveze. Ce am face dacă ar veni Gardienii? I-am lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în continuare, ca și cum ar fi vrut să convingă un copil mic. Michelle, ma Michelle, viens avec moi. Viens avec ton papa! Al... JE NE SUIS PAS TA MICHELLE! JE RESTE ICI... PAPA! Țipătul ei făcu holul mic de primire să răsune, dar Allston ori era de nestrămutat, ori ignora complet dorințele copilului lui. Prostii, zise el încleștându-și dinții. Se aruncă înainte vrând să apuce încheietura Anei. Fără să gândesc, mâna mea apucă mânerul Eternei și din teacă țâșni o scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
transformau în uniforme de un verde murdar ornate cu un romb argintiu. "Toate trupele, atenție! Pregătiți asaltul terestru! Începeți în 10, 9..." Stop! Oprește lucrul! Sergheiov, armează minele! îi zisei prin transmițătoarele primite. Fiți atenți! Vor ataca acum! Vocea mea răsună în urechea fiecăruia din școală și instantaneu atmosfera deveni incredibil de încordată. Cei de lângă mine își încetară subit lucrul la șuruburi și încremeniră. Imediat, au venit exploziile! Un clic metalic, țipătul sfâșietor de teamă și teroare al unui Gardian nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alocuri, iar sunetul pe care-l auzea toată lumea nu făcea decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier a fricii. Urmară geamurile de la etajul doi, apoi cele de la unu, și în final, temutul final, puturăm vedea cum pe geamurile din fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
opus, iar altul în pardoseală, în momentul în care n-au găsit carnea subnutrită a elevilor din care să muște. STOP! Înapoi! S-o punem înapoi! Alte trei izbituri se auziră. O pauză de câteva secunde, după care din nou răsună sunetul sec al gloanțelor care se aplatizau de tablă. Deci n-au plecat de tot! făcu unul dintre cei care l-au ajutat. Nu... De ce nu i-au ciuruit pe cei care au plecat, atunci? Nu pricep. Aveau impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
auzi până la primul nivel al subsolului câteva momente mai târziu și clădirea s-a cutremurat ușor. Am crezut pentru câteva clipe că e un tunet, cu toate că aceste fenomene se întâmplă rar pe ninsoare, până când țipete și urlete disperate începură să răsune în receptorul din ureche. "MEDIIIIIIIC!!!!" "Ajutor! Ajutor! Pentru numele lui Dumnezeu, AJUTOR!" "Întăriri! Întăriri la etajul trei, deasupra amfiteatrului!" Ceva trebuie să se fi întâmplat! Medici! Duceți-vă și ajutați! Luați pe oricine aveți nevoie ca să vă ajute! Am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care în alte vremuri ar fi străjuit orașul împotriva incendiilor sau a orice altceva. Acum era scaunul lor de cinematograf și în fața lor se întindea scena panoramică a filmului pe care-l urmăreau. Din înaltul cerului un vuiet începu să răsune și în mintea tuturor încolți acel gând care era rupt din realitate. În ultima clipă putură vedea aripile bleu alungite pe lângă corpul principal al avionului și cum, din cala sa, un punct albastru deschis, străbătut de linii albe care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Inimile lor parcă băteau mai încet. 4... Sunetul sec al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am plecat, zic, la Craiova, hai, că trebuie să recite și băiatul, chiar dacă e așa mic, săracul, era o poezie comunistă, nimic despre copii, fluturași, mașinuțe etc... era o poezie tâmpită, aia despre Roaită și sirena lui, Sirena lui Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
robotul. Vezi că pun un cupon cu reducere la batonul de ciocolată Panther În Bowling Monthly. Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curând, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. Sunt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngân, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
călcâie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și călcând pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai târziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic și izbucnesc din nou În plâns. Deschid ușa apartamentului și le găsesc pe Lissy și pe Jemima aproape păruindu-se pe subiectul drepturile animalelor. — Nurca e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Lissy buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gând să i-l arunc pe scenă la final, dar sunt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe și dansatorii trec pe lângă mine În costume strălucitoare. Un bărbat cu pene albastre În păr Își lipește piciorul În sus pe perete, În timp ce vorbește cu cineva din cabină. — Așa că i-am atras atenția idiotului de procuror că precedentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de lumină, care aproape că mă orbește. Răsună o muzică duduitoare și pe scenă apare o siluetă În costum negru lucios, care se Învârte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc chinuită, cu lumina puternică În ochi, Încercând să văd mai bine dansatorul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apărură la rădăcina părului de pe cap Tu chiar ești foarte timid, te-ai Îngălbenit și mă privești ciudat! Tu nu ai mai fost aproape de nicio fată? Auzind cuvântul „Îngălbenit”, În mintea lui Va țipă o trompetă și vorbele Anetei Îi răsunară În urechi, „asta fac fetili, Îi lasî pi băeț fărî vlagî șî nu mai agiung barbaț voinici!” Cu mare greutate Își stăpâni primul impuls, acela de a o privi intens și de aproape, de a-i da cu gingășie capul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a convins de slăbiciunile lui, că odată cu tangoul s-a terminat totul și Încheie cu: A fost frumos dar asta-i tot! Nici În cele mai Îndrăznețe vise ale sale nu putea prevedea ceea ce avea să urmeze. Din difuzorul pickup-ului răsună un vals, se formau perechile de elevi trimiși În tabără prin grija Partidului față de tinerele vlăstare, față de omul care se află În centrul atenției, copiii, poporul, tineretul studios, bla, bla, bla, Va observă cum fata a respins cu delicatețe câteva
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dăruiesc ție pentru că te iubesc, o fac În mod conștient și să nu-ți Închipui că sunt una din alea, una din fetele rele! În același moment, un cutremur de gradul opt zgudui Întregul corp al băiatului, În capul său răsună nefastul „așa-ș feteli răli, Îi lasă pi ghețîi băieț fără vlagî și nu mai agiung bărbaț voinici!”. Și În timp ce se dezlipea ușor de fată, părăsind raiul său de câteva minute, Va se Întreba prostește: Oare este posibil ca o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai avea. Din somnul cel greu și agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile Mariei răsuna ca un sfârșit dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn rău, un semn care, ca și cântecul de cucuvea, Îi prevestea Mariei că musai, În curând, se va Întâmpla o nenorocire asupra familiei sale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
decât să mori ca un laș, lăsându-mă singur? Antoniu Începe să râdă, un râs pe care i-l trimite lui Kawabata, ca pe un mesaj al prieteniei, mai bine zis un hohot de râs uriaș, apocaliptic, de care cimitirul răsună, ca ca de un strigăt izbăvitor, de eliberare a durerii. Douăzeci și cinci Vânzătoarea de ziare a scos capul pe micul hublou al chioșcului și Îl cercetează pe Antoniu, cu vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în speranțele de a avea un copil. Împlinisem 35 de ani, era timpul să am unul... Nu a fost să fie. Dar strigatul cutremurat al unei femei necunoscute, care iubea copilul nenăscut mai mult decat îl iubeau părinții lui, îmi răsună și acum în urechi. Să fi fost blestemul copilului? Să fi fost pedeapsă lui Dumnezeu? O întreb: - Te-ai uitat pe mirc? - O prostie. Nu am timp. Am de terminat assignmentul - Mă uit eu, să vedem ce naiba e... După o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
a ascultat pe Ezechia, și a iertat poporul. 21. Astfel, copiii lui Israel, care se aflau la Ierusalim, au prăznuit sărbătoarea azimilor, șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, Leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22. Ezechia a vorbit inimii tuturor Leviților, care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mîncat dobitoacele jertfite, aducînd jertfe de mulțumire, și lăudînd pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. 23. Toată adunarea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și în România o astfel de casă familie. După cemi oferă o porție abundentă de ciocolată ce se va dovedi foarte utilă pe drum, părăsesc casa, pentru o nouă zi de mers. Mă îndrept spre Loano, iar în urechi îmi răsună încă ce-mi spusese Paola despre casa familiei pe care a integrat-o în viața și în familia ei, o vocație, cum spune ea, care cere multă iubire, capacitatea de a înțelege, credință și multă rugăciune. M-a surprins o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]