21,673 matches
-
cultură, istorici mai ales, ai comunității sașilor transilvăneni. Partea întâi Marafeturi epice Comisia de împăciuire Tovarășul învățător Dumbrăviceanu mergea o dată pe săptămână la Comisia de împăciuire de la Sfatul raional Lipova unde mama mea era o tânără, pe atunci, secretară și redacta procesele verbale ale ședințelor respectivei Comisii. La Comisie oamenii se împăcau în fața autorităților. Spre exemplu, venea acolo tanti Mărioara din cartierul Mavrocordat, o fostă rroma asimilată până ce a ajuns o venerabilă doamnă care ne rupea biletele la mozi, denumirea veche
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și (foarte important!) de astăzi de care află pe stradă sau la locul de muncă. Peste încă două zile, 20 martie 1990, pe pagina a treia a ziarului, un grupaj de știri pilduitor pentru istorie. În coloana de sus este redactat cu un ton, de data asta îngrijorat și obiectiv, faptul că în București și în alte orașe din țară au avut loc manifestații în favoarea Proclamației. Ziarul reproduce declarația unui muncitor din Caransebeș care cere, în acord cu toate manifestațiile din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nostru cel mai bogat cu privire la religia lui Israel și Iuda, trebuie incluse aproape întotdeauna în categoria izvoarelor secundare. Prin ceea ce am afirmat până acum, nu susțin că mărturia Bibliei va fi considerată lipsită de valoare istorică doar pentru că a fost redactată cu un interes religios specific sau pentru că a fost pusă în scris la diferite secole după evenimentele despre care vorbește. Ea, deși este un izvor secundar, va trebui obligatoriu să fie luată în considerație, fie pentru că și izvoarele primare existente
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dus la abandonarea tacită a ideii de a scrie o istorie propriu-zisă a preoției în Israel în epoca preexilică. Lucrări ample despre preoție, precum cea a lui Aelred Codi (1969) sau ale altora înainte de el, nu ar mai putea fi redactate astăzi, fie datorită creditului istoric excesiv acordat de aceste opere povestirii biblice, fie datorită imposibilității actuale de a ajunge la un consens cu privire la datarea textelor biblice. În orice caz, înainte de a recunoaște neputința de a aduna destule informații despre cultul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de Hoshayahu adresată lui Ya’ush, comandantul fortăreței Lachiș; ea este datată la începutul secolului al VI-lea î.C., contextualizându-se istoric la câțiva ani înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni. Împreună cu această scrisoare, Hoshayahu anexează comandantului fortăreței o altă scriere - redactată la origine de un anume Tobiyahu, „slujitorul regelui”, adică un oficial al palatului - care conținea un mesaj profetic adresat regelui. Aceasta este partea finală a ostraconului: Cât privește scrisoarea lui Tobiyahu, slujitorul regelui, adresată lui Shallum, fiul lui Yaddu, de către
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Cartea Genezei și este frecvent utilizat și în sens colectiv de „umanitate”. În gândirea religioasă a vechiului Israel, persoana era concepută întâi de toate ca o creatură a lui Dumnezeu (Gen 1-2). Deși primele capitole din Cartea Genezei au fost redactate în forma finală în epoca (post)exilică (cf. F. Giuntoli, în Merlo, 2008, pp. 113-116), învățătura lor despre natura omului reelaborează concepții specifice Orientului Apropiat antic prezente deja în vechile povestiri ale creației (de exemplu, miturile babiloniene Enuma Eliș sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
bunăvoința să citească o primă versiune a acestui text: Jean-Baptiste Vaquin, Marc Esponda, Audry Jean-Marie, Elsa Martayan. Mulțumirile noastre se îndreaptă către Beatrice de Andia, Thierry Paquot și Patrice Tourne, care ne-au autorizat să publicăm noi versiuni ale articolelor redactate pentru lucrări sau reviste și pentru care și-au asumat răspunderea. Introducere Parisul, oraș capitală, își concentrează forțele într-un spațiu restrîns de 87 km2, aproape circular. Clasele populare au fost în mare parte izgonite în afara limitelor administrative ale orașului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
proiect. La Evin, Shahla Jahed își aștepta ștreangul. Ghazal parcă își luase destinul infirmierei asupra ei. Trudea neobosit, trimisese rapoarte către Amnesty Interna tional și către Instrumentul de finanțare al UE pentru promovarea democrației și drepturilor omului. În același timp, redactase amănunțit apelul către fami lia victimei și se hotărâseră să li-l înmâneze chiar ea. Conform Codului Penal în vigoare, familia Saharkhizan ar fi putut opri execuția, acordând o iertare. Începu să ia referințe despre fratele, părinții și sora defunctei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
indulgență și permisiune este frecventă: puținele mărturii de indulgență ale Bisericii primare față de divorțații recăsătoriți sunt înțelese ca o acceptare pozitivă a noii căsătorii, în vreme ce textul nu o spune sau precizează chiar contrariul deseori. Sau o frază aparținând limbajului vorbit, redactată fără nicio grijă din partea episcopilor lipsiți de educație literară, este aplicată unei analize logice și stilistice condusă după exigențele gramaticii clasice, pentru a sublinia absurditatea enunțului și a convinge cititorul de necesitatea unei corectări care va face ca textul să
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Am o idee, anunță Cristescu în maniera sa nouă, bruscă, emițând ceva fără nici o legătură cu discuția anterioară. Ochii locotenentului luciră scurt: "Aha!" ― Ai ghicit! Cererea mea a fost respinsă. Am primit și un sfat de valoare inestimabilă. Să mai redactez vreo cinșpe demisii întrucît caligrafia e superbă. N-ar strica să fie în versuri. După cum vezi, o grămadă de lume spirituală. Azimioară se interesă camuflîndu-și zâmbetul. ― Ce idee aveți? ― Vreau să verific încă o ipoteză. Orice aș face, mă obsedează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne convine și să respingem restul... ― Aveți dreptate. Poate că era nebun de-a binelea... ― Dumneavoastră cum v-ar conveni? întrebă zâmbind Cristescu. ― O, domnule maior... ― În sfîrșit! Există încă un aspect. Declarația mi se pare extrem de logică. Mai clar, redactată de un om normal care depășește cu multă abilitate anumite detalii-cheie. ― Nu mai înțeleg nimic. Era nebun sau nu? îl privea nevinovată, cu ochi de fetiță. " Fii atentă, draga mea... Ai făcut nepermis de multe greșeli. Toate acestea vor duce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o inventivitate remarcabilă. Și totuși... Errare humanum est! Râse privind-o ca din întîmplare pe Melania Lupu: Printre alte mici "neglijențe", acest complice voluntar, regizând sinuciderea lui Panaitescu -mă refer la scrisoarea de adio și, în treacăt amintind, putea fi redactată în termeni mai puțin echivoci ― a omis că victima era un dactilograf cu experiență. Folosea metoda oarbă, mai precis bătea cu toate degetele. În consecință, literele din extremitățile claviaturii, atinse cu inelarul sau degetul mic ca ă, ț, ș, p
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne aduce fericirea. Majoritatea scrisorilor din Noul Testament a fost scrisă de apostolul Paul. Totodată, găsim aici și scrisorile lui Petru, Ioan și altor apostoli. Noul Testament se încheie cu cartea Apocalipsul Sfântului Ioan. Biblia este cuvântul lui Dumnezeu Noul Testament a fost redactat în întregime în limba greacă. Dumnezeu s-a folosit de oameni - cu calitățile și slăbiciunile lor -, pentru a face cunoscut cuvântul și voința sa, însă El este adevăratul autor al Bibliei. De aceea, Biblia nu este doar cuvânt omenesc, ci
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Rieux că se unea cu ei. În mijlocul strigătelor care își prelungeau puterea și-și întețeau durata, care se răsfrângeau lung până în josul terasei, pe măsură ce jerbele multicolore se ridicau și mai numeroase pe cer, doctorul Rieux s-a hotărât atunci să redacteze această povestire care se sfârșește aci, ca să nu facă parte dintre cei care tac, pentru a depune mărturie de partea acestor ciumați, ca să lase cel puțin o amintire a nedreptății și a violenței care li s-a făcut, și ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și antrenant să ne revedem anual cei plecați. În ziua următoare merg la Oficiul poștal nr. 4 de la gară și ridic volumul „Eroi au fost”, de Ioan Costache Enache, de care, după decesul autorului, dl. I.N. Oprea s-a ocupat redactându-l și publicându-l. Totul e o grăitoare dovadă de prietenie care l-a legat de autor. Frumos gest! E o carte cu aspect frumos, bine imprimat, cu memoriile celui dispărut la 90 de ani. Puțin după ora 18, pe când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îi așteaptă în următoarele trei luni sau cel mult pănă anul viitor, eu definesc timpul în funcție de trei categorii: termenul apropiat (unu până la trei ani); termen mediu (trei până la zece ani); și termen lung (zece până la cincisprezece ani). Viitorul extrem este redactat parțial pe baza unui proiect de prognoză strategică de mare anvergură, realizat de Institute for Global Futures pentru o varietate de companii și agenții guvernamentale din Fortune 1000. Prognozele din acest proiect sunt folosite la ora actuală de clienții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
saudit la întrebarea pe care i-o adresasem. Amintirea acestei conversații îmi revenise, bântuindu-mă în vara lui 2005, când am remarcat o nouă campanie îndrăzneață de publicitate din partea unei anumite firme, prin care David O’Reilly, CEO în cadrul Chevron redacta o scrisoare deschisă adresată lumii întregi, care începea cu un ecou de avertisment, pe care îl adresasem și eu clienților mei de ani buni: „Energia va deveni una dintre problemele explicite ale acestui secol. Un lucru este sigur: epoca asigurării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
se Întreba dacă nu fusese cumva de o indiferență minerală față de tatăl lui, admirîndu-i totodată expresia. „O indiferență minerală“ era o sintagmă bine găsită. Tatăl lui era și el scriitor, un om care crescuse o familie numeroasă publicînd cărți și redactînd sute de articole. Se numea Franz Weyergraf, iar cînd François participa la Saloane ale Cărții, Întîlnea mereu persoane ceva mai În vîrstă, uneori cupluri, care veneau să-l Întrebe dacă era cumva rudă cu Franz Weyergraf, căruia Îi admiraseră cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să adapteze un roman al lui Franz Weyergraf pe la sfîrșitul anilor cincizeci. La fel ca tatăl lui, Îl admirase pe Ernest Hemingway. La distanță de treizeci și cinci de ani, Franz și François se așezaseră În fața mașinilor respective de scris pentru a redacta un articol despre o carte a lui Hemingway. În 1952, Franz spusese tot ce gîndea el de bine În legătură cu Bătrînul și marea. În 1987, François scrisese o recenzie despre Scrisori alese. În timp ce articolul lui Franz se Încheia cu fraza: „Hemingway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de tipar În paginile pe care le recitise. Era redactor-șef al unei reviste lunare de bibliografie și de critică pe care el o fondase și pe care o numise Cărți de astăzi. Nici un articol nu era semnat. El le redacta aproape pe toate. Cărți de astăzi s-a Înfățișat la Început sub aspectul unei simple foi Împăturite, dar, cînd am ajuns la vîrsta la care Îmi putea trezi interesul, revista avea mai mult de douăzeci de pagini și o copertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau În descrierea unui peisaj provensal. Povestește, de pildă, că a vizitat cu copiii mai mari o expoziție de tablouri ale lui Cézanne. A simțit că nu reacționa la fel ca noi În fața acelor tablouri, dar, În loc să examineze diferența, el redactează o pagină de critică de artă. Presupun că avea nevoie să-și dovedească sieși că era totdeauna În stare să ne țină piept și că nu avea să se lase depășit doar pentru că el Îmbătrînea, iar noi aveam douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu scrisori, cu machete, cu proiecte de text pentru copertă: „Într-un stil de o extremă sensibilitate, François Weyergraf propune un mod de a simți și, poate, un mod de a trăi, care sînt cele ale unei Întregi generații“. Cine redactase așa ceva? Am stăruit să se tipărească Într-un loc vizibil pe copertă că Un tip oarecare era prima carte a autorului. Dar ce mă voi face cu capitolul În care naratorul urcă În cameră Însoțit de două tîrfe, o blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
neagră!“. Iar acum și ea vorbea de moarte. M-am cufundat În montajul celor trei mii de metri de peliculă pe care Îi adusesem din Canare. Seara, acasă, cînd Delphine și fetele dormeau, mă gîndeam la al doilea roman și redactam fraze care datorau mult delectării posace, acel păcat grav, servindu-mă de stiloul din aur al Ilustrísimei eminențe, folosind În scopuri pernicioase o peniță care servise să i se scrie papei. Dacă aș fi avut telefon acasă, l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din ele. Astfel, masoneria operativă, poveste de meșteri zidari adevărați, s-a transformat În masoneria speculativă, poveste de ziditori simbolici. În acest climat, un anume Desaguliers, care l-a popularizat pe Newton, Îl influențează pe un pastor protestant, Anderson, care redactează regulile unei loji de Frați Zidari, de inspirație deistă, și Începe să vorbească despre confreriile masonice ca despre niște corporații care datează de acum patru mii de ani, de la fondatorii Templului lui Solomon. Iată motivele mascaradei masonice, șorțul, dreptarul, ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ușa care să cedeze cheilor false”. Textul lui Poldy e urmat de ultimul poem publicat de Tzara înaintea plecării în Elveția, „Furtuna și cîntecul dezertorului“ (o a doua parte a lui va fi descoperită mult mai tîrziu de către Sașa Pană). Redactat în 1914, textul capătă, în context, semnificații anticipative. Pe 15 februarie 1916, la Cabaretul Voltaire din Zürich, „dezertorul” Tzara va contribui, împreună cu Ball, Arp, Iancu, Huelsenbeck și ceilalți, la declanșarea celei mai radicale „insurecții” artistice a secolului al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]