5,222 matches
-
pentru un timp și iernează în vise. Rămâne ca un zaț, este o pată care nu se șterge, o băltoacă pe care, oricât ai linge-o, nu poți s-o usuci. Ea a învățat încă de timpuriu să-și caute refugiul într-o ureche în care ajunge sub formă de spovedanie, să se facă, prescrisă sau demult iertată, mai mică decât mică, transformându-se într-un nimic, pentru ca apoi, de îndată ce ceapa s-a micșorat, strat după strat, să o găsești totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Roehler, care, treaz, era un lector din cale-afară de atent al editurii Luchterhand, l-a deconspirat pe unchiul meu la beție. Podul casei și despărțiturile lui de scânduri pline de troace și plase de țânțari. Mai târziu își va afla refugiul acolo, asemenea mie, Oskar Mazerath, înainte să fi fost urmărit și supus la cazne de către copiii din vecini. De acolo exersa cântatul cu efecte la distanță; pentru mine, însă, a devenit important cufărul supraviețuitor. Văd petele de soare pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dezintegra, mai întâi sub ploaia de bombe, apoi sub grindina de grenade și când Sankt Johann ardea între casele în flăcări de pe Häkerși Johannisstraße, între Neunaugenși Petersiliengasse, mai mult de o sută de bărbați, femei și copii care-și căutaseră refugiu în biserică muriseră asfixiați sau, dacă nu fuseseră cuprinși de flăcări, atunci fuseseră zdrobiți, îngropați de zidăria care se prăbușea, de fragmente din boltă și de ornamentele de pe pereți. „Dar despre lucrurile astea“, a spus bătrânul, „ nimeni nu mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mută. O dată, simulând hepatita - am înghițit ulei încins din conserve de sardele - și apoi cu ajutorul furunculozei atât de răspândite în unitate, am reușit să scap de instrucție, dar baraca pentru bolnavi era în permanență supraaglomerată și nu oferea decât un refugiu temporar. După care caznele își reluau cursul. Instructorii noștri, care, judecând după vârstă, puteau fi considerați tineri, dar care, după un an sau doi petrecuți pe front, împietriseră, devenind niște cinici îmbătrâniți înainte de vreme, voiau acum, având gradul de sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de rentabil și de bogat în calorii s-a dovedit el. Și totuși, nu slănina a fost câștigul ieșit din comun al cursei noastre de hârciogi până în Hunsrück. Cumnata țărăncii, care, fiindcă fusese bombardată în ținutul Ruhr-ului, își găsise refugiu și de lucru aici, în gospodărie, mi-a acordat o favoare ce nu a putut fi nici pusă pe cântar, nici numărată bucată cu bucată. De fapt, tovarășul meu, Kongo, fusese pe urmele ei, oriunde se ducea, dar nu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
serbat-o cu câțiva ortaci la orizontul de transport de 950 m cu puțin înainte de începutul recoltării sfeclei de zahăr, am găsit la primăria din Groß Giesen numele și adresa unei rude îndepărtate, care-și găsise împreună cu soția și fiicele refugiu în Lübeck. I-am scris imediat sau abia după oarecari ezitări? Ca peste tot în orașele și satele din zonele ocupate, pe coridoarele birourilor administrative atârnau lungi liste de căutare pe care erau înșirate numele și datele celor dispăruți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în plus, militari de la toate armele și de toate gradele, bombardați și evacuați, milioane de oameni se căutau unii pe alții. Sugari fără nume își voiau părinții. Mame voiau să-și găsească fiii și fiicele de care fuseseră despărțiți în timpul refugiului. Adeseori era trecut doar numele locului în care fuseseră găsiți copilașii din fotografii. Să cauți și să găsești. Astfel, femeile sperau să li se întoarcă logodnicul, soțul. Prieteni și prietene care-și lipseau unii altora. Fiecăruia îi lipsea câte cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea supraviețuiseră războiului și expatrierii fără daune exterioare. De curând, reușiseră să treacă din zona ocupată de sovietici în aceea de ocupație britanică. Dinspre Mecklenburg. Cu numai două geamantane peste graniță. După un scurt popas în Lüneburg, unde-și găsiseră refugiul bunicii, fuseseră, fiindcă nordul era de mult supraaglomerat, încartiruiți în Renania, în apropiere de Köln, mai exact în districtul Bergheim/Erft, la un țăran avut. Erau mai multe amănunte în cărțile poștale ale rudelor trăind împrăștiate: despre orașul natal distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cunoșteam din timpul copilăriei mele în Langfuhr, am început să amenajăm în Düssledorf-Stockum etajul unei clădiri de grajduri pentru a-l transforma într-un atelier cu o cameră adiacentă: astfel, iubirii noastre fără adăpost urma să i se repartizeze un refugiu de durată, iar mie, după atâția ani petrecuți prin barăci și prin camere pline de paturi cu două etaje, aveam să mi se asigure pentru prima oară patru pereți proprii. În orice caz, iubirea și interesul personal îmboldeau în egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dubiță de marfă, spre centrul orașului. Hasenbergsteige era adresa. Urcând o pantă, am început să caut, ascunsă după verdele brazilor, vila în care iubita mea, din frica transmisă prin cuvinte față de un cioplitor în piatră cu impulsuri asasine, își căutase refugiul și în care era captivă acum, fiindcă dăduse ascultare șoaptelor unei mame la fel de rele ca personajele din povești. Voiam să mă joc de-a prințul salvator? Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță? De îndată ce filmul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schițat libretul pentru o scenă de dans în care un tânăr cu o căciulă ca un balon fuge, când încolo, când încoace, tremură de frică, e urmărit, la distanță de un salt, de doi polițiști și până la urmă își caută refugiul și e lăsat să intre sub fustele unei balerine în costum de țărancă, iar aceea ai fi putut să fii tu, până când pericolul a trecut, după care se ajunge la acel pas de deux care încheie totul: comic-vulgar, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
emi-țînd cu voce aproape normală tot felul de trăncăneli necuviincioase pe seama celor ce le stau chiar alături, feriți de reciprocitatea ocupației. . . După expresia dubioasă a tuturor fețelor, cunoșteai mahalagismul preocupărilor și bălăceala opiniilor. Unii te fixau, luîndu-te ca punct de refugiu al secretelor pe care și le comunicau despre altcineva. Cei care erau singuri căutau să ascundă cugetările de invidie sau defăimare pe care le aveau, și asta îi urâțea. . . Acolo unde grupul era mai numeros, anecdota și ponosul, din curajul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
creierul meu? Se aplecă înainte. Își simțea trupul încins și, în același timp înghețat. Oftă când auzi răspunsul lui Hardie: ― Așteaptă-ți rândul nu ți-am pus încă cea de a treia întrebare, vreau să știu cum de ai găsit refugiul lui Crang? ― Am fost condus cu forța acolo de un roboplan. ― Aparținând cui? ― insistă Hardie. ― Pardon, e rândul meu ― zise Gosseyn ― cel mai bine ar fi ca fiecare să pună câte o singură întrebare. Ce are creierul meu? ― Substanță cerebrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-și exerseze mintea fără nici o grabă, sub îndrumarea unui mare savant. Un asemenea tablou idilic n-ar fi avut decât o singură umbră, dar de o importanță captială. În realitate lucrurile nu s-ar fi petrecut deloc așa. Își imagină refugiul doctorului Kair. Nu departe probabil se afla ori vreun sat, ori câteva ferme sau căsuțe de pescari. Acum trei ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
seama de trafic. Am simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului de tramvaie, o privire implorînd iertare, pentru că acolo se afla tatăl meu. Cu mîna pe ceafa mea, mă împingea înspre casă, burta ei lovindu-se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care reușise să-și amăgească soarta, să se sustragă rigorilor destinului și propriei morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
opuse oricărei logici accesibile nouă. Iar în fața acestor stări de lucruri nu prea ai cum să întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem când anume, în lumea cuvântului sau a vieții, ceva apare lipsit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ceea ce a și făcut, căci, de îndată ce a ridicat edificiul, s-a refugiat în mijlocul acestuia, iar din ziua aceea nimeni nu l-a mai văzut. Toate acestea păreau semnele unei nebunii din partea maurului, înainte de toate dorința de a-și construi un refugiu absurd. Cei doi prieteni, nevoiți să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume s-ar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
regi este stranie. Așadar, nu neobișnuită, ci de-a dreptul stranie. Primul dintre ei ridică un labirint fără nici o posibilitate omenească de salvare. Al doilea descoperă un labirint halucinant, deșertul însuși. Iar al treilea își află într-un labirint complicat refugiul vieții sale. Cu fiecare dintre aceste labirinturi ai în față, deodată, un alt raport cu lumea sensului. Nu un deficit te scoate în afara ei, ci un surplus. Datele lumii sensibile sunt excedate, ajung să se confunde unele cu altele. Edificiul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. <ref id="30">Ibidem, p. 298. </ref> Noua construcție pare să schimbe complet lumea oamenilor și a celorlalte făpturi. Altfel spus, lumea însăși este acum cea din jurul unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul. Voi reveni asupra unui aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să-l înspăimânte de moarte, regele Babiloniei, va fi el însuși părăsit în mijlocul pustiului. Probabil își află acolo sfârșitul, fără să știe nimeni dacă a îngenuncheat sau nu. Cel de-al treilea, maurul înfricoșat de propria crimă, își ridică drept refugiu un labirint extrem de complicat. Se ascunde între zidurile sale și nu mai este văzut de nimeni. Or, intimitatea deplină a vieții cu moartea vorbește, în aceste cazuri, de prezența a ceva straniu. Socotim de regulă că viața și moartea se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fac întruna, cu frenezie. Nui pune pe gânduri faptul că prezumțiile lor o iau în toate direcțiile, „uneori chiar opuse“ (II, 71). Cum de se petrec toate acestea? Cicero sugerează, cred, o cale de înțelegere. „Somnul pare a fi un refugiu din fața tuturor preocupărilor și neliniștilor; dar și din el se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Cicero sugerează, cred, o cale de înțelegere. „Somnul pare a fi un refugiu din fața tuturor preocupărilor și neliniștilor; dar și din el se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și din el se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Și-ar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât de un simplu joc literar. Sau un exercițiu de imaginație, asemeni celui din basme, care face plăcere minții de copil. Să fie însă vorba doar de așa ceva și nimic mai mult
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]