6,309 matches
-
cu exactitate [...] dar modificată pe măsura sufletului [...]"). Apoi, el face referire la viziunea beletristică și la descrierea ornamentală (capitolul 1), în privința cărora autorul: a) apreciază preocuparea pentru căutarea esteticului ("[...] natura înfrumusețată [...] această ultimă expresie care se apropie de adevăr [...]"); b) regretă absența unui punct de vedere personal ("[...] ea este natura văzută de un spirit deosebit [...]"). Apare, în cele din urmă, un al treilea tip de descriere, descrierea expresivă (capitolul 2) pe care autorul o recomandă, afirmînd că este o expresie aparte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de Nazianz la 30 de ani, Fericitul Ieronim la 20 de ani, Paulin de Nola la 35 de ani etc. Deși avuseseră mame eminamente pioase, nu au fost botezați decât în momentul convertirii lor din perioada adultă. Dar, ulterior au regretat și au dezaprobat această atitudine de amânare a Botezului, admonestând pe contemporanii lor pentru această amânare nejustificată. Amintind de botezul lor la vârsta maturității, au scris mărturisiri deosebit de emoționante. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare, într-o cuvântare întreagă purtând titlul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
România, în afacerile sale, ci și anumite calități politice, chiar de viziune politică. Cât a fost prefect, demarase câteva proiecte, cumva transpartidice, privind dezvoltarea zonei noastre, care ar fi meritat o soartă mai bună, și tocmai de aceea i-am regretat demisia. Din fericire, măcar o parte dintre ele a putut-o urmări și după aceea, ca parlamentar, ca om de afaceri, ca simplă persoană. Cred că a construit una din puținele mari afaceri din Moldova care vor rezista iureșului integrării
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
diaspora: Dumitru Țepeneag, Annely Ute Gabany, Mircea Martin, Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Gabriel Liiceanu, Dinescu, prietenul tău Eugen Simion, Maia Morgenstern cu mama sa din Dorohoi, editor, Petre Stoica, Ioan Groșan, Ștefan Agopian, Florin Iaru, Nicolae Breban și mulți alții. Am regretat că nu a fost și Paul Goma. Andrei Pleșu a ținut o alocuțiune în limba germană, în prezența primului-ministru al Germaniei, discutată, a doua zi, elogios, în toate ziarele serioase de acolo. Oricum, dacă ai ieșit în vara aceasta la
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care l-a prezentat atâta de emoționată și "emoționantă". Celelalte nominalizări cum ți-au părut? Liviu Antonesei: Acum, eu ce să spun? Mircea își plătește imprudența de a fi scris cartea aceea chiar mai mult decât era cazul. Știu că regretă acest fapt, am și vorbit despre acest lucru aici, dar asta e situația, există tot felul de trandafiri care nu ezită să-ți reamintească erorile pe care le-ai făcut. Nu din răutate, ci pur și simplu din prostie, cum
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
așa suntem noi, avem un simț al oportunității infailibil! Cât privește episodul de la Institut pe care îl evoci, cred că atunci m-ai prins într-o pasă foarte proastă. Adopta-sem deja optimismul metodologic amintit și, în general, rezistam mai bine! Regret că te-am speriat. Mi-am dat seama aproape imediat că ți-am provocat o tulburare, mă gândeam chiar să te strig, dar nu am realizat efectiv că efectul a fost chiar atât de puternic și am renunțat... Dorin Popa
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
1,6). Apoi, în halul acesta, s-a întors la consistoriu și s-a prezentat papei spunându-i: Domnule, am făcut așa cum mi-ați spus; acum, vă rog, să dați ascultare cererii mele». Papa, în fața acestei situații, plin de admirație, regretând că îl disprețuise, i-a poruncit să se reîntoarcă la el curat. Francisc a alergat să se curețe de noroi și s-a întors imediat. Atunci papa, plin de compătimire față de el, a acceptat petiția și, cu privilegiul Bisericii Romane
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
stăruia ca Domnul, în îndurarea sa, să-l ferească de aceste două pericole. Acest frate, văzând că se ridicaseră mulți frați și erau gata să meargă în Germania, credea că, fără îndoială, aceștia vor fi martirizați în curând de germani. Regretând că nu-i cunoscuse în mod personal pe frații trimiși în Spania, care fuseseră deja martirizați, a vrut să evite de data asta ceea ce i se întâmplase atunci. De aceea, s-a ridicat din mijlocul mulțimii și s-a apropiat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de aceea, trăiau nu numai teoretic, dar într-o oarecare măsură și practic, în tradiția republicii. Libertatea este o realitate spirituală care se simte, se trăiește și nu este nevoie să fie cunoscută de mult timp pentru a i se regreta pierderea. De aceea, cuvintele lui BOISSIER cu privire la societatea augustană nu sunt decât parțial adevărate: "On a coutume de s'apitoyer sur elle et on la plaint beaucoup d'avoir perdu la liberté. La perte est grande assurément mais elle la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
apare când persoană se angajează într-o formă de violență fizică, atac corporal al altei persoane, și când există o tendință de control al exprimării verbale, buzele presându-se (parcă) pentru a opri fluxul unor cuvinte care ar putea fi regretate mai tarziu. Cand furia este exprimată, cu gura întredeschisa în formă pătrată, în timpul vorbirii, per-soana deja lasă șuvoiul vorbelor să-și urmeze cursul, fără a se mai controla. Deși aceste două forme de exprimare a furiei la nivelul gurii sunt
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
într-un mod mult mai greu de anticipat decât în vremea când interdicțiile erau enunțate de o singură autoritate. La Direcția Presei existau liste de cuvinte, teme și subiecte interzise; acum fiecare își inventa propria listă. Am auzit destui autori regretând, doar pe sfert în glumă, "vremurile bune de odinioară", când știai dinainte de ce vorbe sau subiecte să te ferești. În ambele cazuri putem constata în ce mod represiunea clar definită din epoca stalinistă nu a fost în realitate niciodată evacuată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai târziu, după scuturarea învelișului de amănunte discrepante, când sensul estetic și emotiv al călătoriei, scăpat din aderențele prezentului și ale discordanței, rămâne pur și se colorează de toată poezia amintirii"20. Așa stând lucrurile, nu ne rămâne decât să regretăm tăcerea pe care a păstrat-o criticul față de călătoriile tinereții. Sper să putem suplini, totuși, lacuna aceasta. Cu toate riscurile pe care le implică asemenea cutezătoare ispravă. 1.4. Urme de pași pe nisip și pe apă Din notele păstrate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin calitatea ei"), afirmația de fond rămâne în picioare: indiferent de natura și de calitatea emoției, simpla sa prezență semnalează existența unui fond psihic cu potențial melodramatic, convertibil oricând în valoare estetică. Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să regretăm faptul că, deși a experimentat ca scriitor aproape toate posibilitățile de expresie ale genului în cauză, Lovinescu nu a cutezat să fructifice teoretic observația de mai sus, potrivit căreia, nu-i inutil să insist, literatura se sustrage de la inevitabilul proces
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pământ. Duplicitară mai curând prin natura decât prin voia sa, femeia încearcă să păstreze cu orice preț aparențele de onorabilitate, nu fără a mușca, totuși, din fructul oprit. Drept pentru care, sub varii pretexte, introduce amantul în casă, spre a regreta ulterior gestul necugetat, deoarece bărbatul, egoist, nu înțelege să fie discret și-și va cere drepturile de stăpân, după ce în prealabil călcase în picioare, fără niciun scrupul, legea prieteniei (față de soț). După cum am anticipat, sinuciderea lasă impresia unui act neverosimil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu tâlc ("tăria lui era făcută din tăcere, din taină"), eroul nostru resimte dureros marginalizarea ("era silit pentru totdeauna să trăiască în sine", "cu singura mângâiere de a părea nepăsător, deși era mai simțitor decât oricare altul") și ajunge să regrete că până în pragul bărbăției nu cunoscuse dragostea sau prietenia, fără să guste nici din "farmecul spovedirei", nici din "dulceața umilirii de sine și a cuvintelor de mângâiere, ce leagănă și aduc nădejdea". Dincolo de implicațiile psihanalitice ale comportamentului său "deviant", cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de acum încolo numai cu sufletul, în imaginație așadar, implicându-se atât cât să poată gusta plăcerea, dar luând totodată o înțeleaptă distanță. Asemeni poetului care elogia viața la țară din mijlocul forului dar care, coborât la rusticitate, ajungea să regrete ospățurile lui Mecena, eroul lovinescian descoperă în horațianism o mixtură de scepticism și idealizare foarte potrivită cu temperamentul său pasiv, înclinat la visare. Astfel, deși atribuia iubirii "un caracter mistic, de eternitate", ce-l condamna să fie victimă sigură a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Cu toate acestea, viitorul Franței nu a fost tributar acestor vise însîngerate, chiar dacă mai tîrziu, mult mai tîrziu, alți vizionari vor lua în sarcina lor uciderea Tatălui, sub forma masacrării unei întregi generații vinovate de a-și aminti, de a regreta libertățile pierdute, demnitatea abolită a ființei umane vinovate că își perpetuează nostalgia. CAPITOLUL II ÎN CĂUTAREA UNEI DOCTRINE "A ACȚIUNII" Este interesant pentru o anumită concepție a istoriei să notăm că acest secol XIX, cel al oamenilor faustieni și al
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda rostită la fereastră, într-un timp ales, alegoria apare desprinsă de context, autonomă; cu alte cuvinte, întîmplarea se obiectivează, capătă libertate deplină. Tocmai de aceea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în țară și în străinătate, am crezut, pe moment, că este vorba de un text autohton, asemenea „cărților” străvechi rămase de la egipteni, tibetani și maiași și scos la iveală acuma prima dată. Ar fi fost senzațional. De multe ori am regretat că românii nu au dat o formă scrisă riturilor funerare și de trecere, ca tot închegat și cu intenții călăuzitoare, didactice pentru „dalbul de pribeag”. Ar fi fost de dorit ca inițiativa să fi pornit din interior, de la înșiși autorii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
planurile „de adîncime”. În multe asemenea cazuri diversitatea în problematica Mioriței (am în vedere: folcloristică, etnografică, mitologică, literară, estetico-filosofică) a scos la iveală aspecte noi și interesante, care intră în zestrea comună. Așa privind lucrurile, Ion Filipciuc are dreptate cînd regretă suspendarea, în timp, a direcției mitologice inițiată de Al. Odobescu și de Sperantia. Au avut spor, deocamdată, alte orientări, cea folcloristico-dialectală a lui Ovid Densusianu, pentru că valorifica realități de interes mai presant în vreme, păstoritul carpatic, înzestrarea poetică a grupurilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
adormitor în el. Fără nicio explicație, bulibașa a fost arestat, iar pe mine m-a luat tata, așa adormit cum eram și m-a adus acasă. Nu m-au pedepsit pentru că nu aveau de ce. Dar după aceea, mult am mai regretat timpul petrecut printre țigani. Tata a reparat acoperișul casei și acum eram lipsiți de distracția picăturilor de apă care nu mai picurau în oale și ulcele. Ne încălzeam cu lemne, când le aveam, căci și acestea se găseau greu. Banii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pahar de rachiu sau de vin cu înghiuțituri rare și ar așeza paharul pe masă încet, cu grijă, de parcă s-ar teme să nu se spargă; ai surprinde în ochii lui o oarecare candoare și tristețe totodată, pentru ceva ce regretă și nu mai este. De ce? Și doar acești foști copii de pe Socola n-au făcut războiul, aveau pe atunci între nouă și cincisprezece ani! Chiar și în dragoste sunt altfel. Eu vă spun că așa este pentru că ei fac parte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aveam să ne spunem câte ceva nou, pentru că ne completam sufletește și mulțumirea, avantajul era de partea noastră. Și eram veseli și gândeam pe atunci pozitiv, căci eram tineri și cerul îl vedeam întotdeauna azuriu, fără pic de pată de nor. Regret acele ocazii când mă solicitai și eu nu puteam veni, regret unele ocazii când te întrebam “ce necazuri ai, poate te pot ajuta cumva” și tu tăceai. Eu făcusem cândva niște cursuri extrașcolare de canto clasic. Aveam, acum e târziu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mulțumirea, avantajul era de partea noastră. Și eram veseli și gândeam pe atunci pozitiv, căci eram tineri și cerul îl vedeam întotdeauna azuriu, fără pic de pată de nor. Regret acele ocazii când mă solicitai și eu nu puteam veni, regret unele ocazii când te întrebam “ce necazuri ai, poate te pot ajuta cumva” și tu tăceai. Eu făcusem cândva niște cursuri extrașcolare de canto clasic. Aveam, acum e târziu pentru a mai cânta (și totuși, câteodată mai fredonez vreun șlagăr
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ei că amândoi suntem din același neam..., poate uitași“. Plătită cu aur greu, prietenia cu Mavrocordat îi schimbase lui vodă spaima în triumf. Acum era altceva. În tot ce făcea domnul se ghicea o părere de rău, ca și cum ar fi regretat că trebuie să se despartă de marele stolnic și de el. Mihai fu cel care întinse de data aceasta mâna spre mâna lui Brâncoveanu și, întorcând capul, rămase surprins văzându-l treaz, palid cu buzele livide, zâmbind trist: — Când or
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]