6,982 matches
-
interpersonale în regiunea pariziană, contrazicînd imaginea opulenței unei aglomerări urbane care rămîne, de altfel, regiunea cea mai bogată a Europei, conform unei anchete INSEE din august 1998. Indulgența actorilor implicați în ajutorarea socială transpare în rezultatele chestionarului pe marginea responsabilității săracului. Acești subiecți avansează eventual ideea unei responsabilizări terapeutice a asistaților, mai mult decît atribuirea unei responsabilități contabile sau morale. Subiecții implicați (20 din 30 vs. 12 din 30 în cazul celor neimplicați) afirmă explicit că săracii nu sînt responasabili de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
chestionarului pe marginea responsabilității săracului. Acești subiecți avansează eventual ideea unei responsabilizări terapeutice a asistaților, mai mult decît atribuirea unei responsabilități contabile sau morale. Subiecții implicați (20 din 30 vs. 12 din 30 în cazul celor neimplicați) afirmă explicit că săracii nu sînt responasabili de situația lor). Să adăugăm, ca amănunt, că nici unul din cei șaizeci de subiecți interogați pe marginea acestei chestiuni nu afirmă că săracii sînt responsabili de situația în care trăiesc. Mulți, mai ales printre cei neimplicați în
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
20 din 30 vs. 12 din 30 în cazul celor neimplicați) afirmă explicit că săracii nu sînt responasabili de situația lor). Să adăugăm, ca amănunt, că nici unul din cei șaizeci de subiecți interogați pe marginea acestei chestiuni nu afirmă că săracii sînt responsabili de situația în care trăiesc. Mulți, mai ales printre cei neimplicați în ajutorarea săracilor, definesc o responsabilitate personală dar limitată a exclușilor sociali (18 din 30 vs. 10 din 30 la cei implicați). Aceste rezultate sînt, după părerea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sînt responasabili de situația lor). Să adăugăm, ca amănunt, că nici unul din cei șaizeci de subiecți interogați pe marginea acestei chestiuni nu afirmă că săracii sînt responsabili de situația în care trăiesc. Mulți, mai ales printre cei neimplicați în ajutorarea săracilor, definesc o responsabilitate personală dar limitată a exclușilor sociali (18 din 30 vs. 10 din 30 la cei implicați). Aceste rezultate sînt, după părerea noastră, semnificative pentru tendința, deseori evidențiată la observatori, spre o atribuire internă a unei injustiții sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de a considera că persoana care este victima unei probleme sau suferințe se află la originea acesteia sau este responsabilă de ceea ce trăiește. Datele par să trimită spre o logică inversă atunci cînd locutorii au o oarecare experiență în ajutorarea săracilor. Aceste cifre sînt confirmate de indici precum frecvența temei: "responsabili atunci cînd nu răspund criteriilor de rentabilitate a sistemului de concurență în întreprindere", care este menționată de către 5 subiecți din 30 neimplicați vs. 0 din 30 în cazul celor implicați
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
prin comparație cu societatea de masă consensuală a celui de Al Doilea Val. Concluzia autorului este că înseși diferențele de clasă se redefinesc în ziua de azi: "Cel mai important conflict politic astăzi nu mai este cel dintre bogați și săraci sau dintre grupurile etnice favorizate și cele oprimate. Lupta decisivă se dă astăzi între cei care încearcă să consolideze și să mențină societatea industrială și cei ce sunt gata să o depășească." (id., p. 589). Așadar, conflictul major la trecerea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
amintire se cinstește; un popă vine să binecuvânteze masa. În timpul rugăciunii, cei prezenți, tăcuți și adânciți în meditație, sunt convinși că manii strămoșilor lor evocați din mormânt asistă într-adevăr la festin; felurile de mâncare sunt apoi strânse și împărțite săracilor. Sărbătoarea publică e foarte fastuoasă; prințul însuși trebuie să o deschidă. Dacă nu e în București, trebuie să revină aici pentru a-și îndeplini această datorie; dacă îi este absolut imposibil, e înlocuit de cel mai înalt demnitar al statului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
disperare a grădinarului-șef, care și-a exprimat față de noi vii plângeri în acest sens. Dar aceasta e voia monseniorului, și ea nu suferă împotrivire; toată supravegherea se reduce la a modera ardoarea risipei. În zilele de sărbătoare, e rândul săracilor, cărora le este permis să vină și să adune fructele căzute. Sejurul nostru la Buzău a coincis cu o zi de sărbătoare, ceea ce a însemnat pentru noi norocul de a le întâlni pe toate doamnele frumoase ale orașului pe promenadele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mănăstiri au fost construite într-o epocă de propovăduire și de credință nestrămutată; cele mai recente au fost fondate ca urmare a îndeplinirii unor legăminte sau dispoziții testamentare. Veniturile unora și altora ar trebui să fie întrebuințate exclusiv pentru ajutorarea săracilor, alinarea bolnavilor, înzestrarea fetelor sărace, adăpostirea călătorilor și îngrijirea de instrucțiunea publică: idei liberale, religioase care, dacă ar fi fost executate cu exactitate, ar provoca astăzi invidia țărilor celor mai avansate. Dar, cu excepția ospitalității oferite trecătorilor, celelalte condiții au ieșit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pământurilor destinate luptătorilor plecați la război. Către aceeași epocă, alte pământuri fură concesionate pentru întemeierea mănăstirilor. Și în acest caz, concesionarea era condiționată; ea îi impunea fiecărei comunități religioase obligația de a oferi ospitalitate călătorilor, de a-i ajuta pe săraci, de a-i îngriji pe bolnavi, de a-i crește pe orfani, de a înzestra fetele sărace și alte opere de binefacere. Mănăstirile serveau chiar ca adăpost în timpul invaziilor; mai multe construcții sunt adevărate fortărețe sau excelente adăposturi. În zilele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sferele înalte infinite, dacă s-ar măsura timpul, este ca o mie de ani pe pământ. Spiritele considerate recalcitrante, sunt trimise pe pământ pentru reîntrupare, pocăință și reeducare. Unele pot ajunge mai bine altele mai rău. Din bogați săraci, din săraci bogați, din oameni cuminți criminali, din criminali oameni cuminți etc. Și astea toate într-un ciclu care se repetă la douăzeci și șase de mii de ani, douăzeci și șase de zile în sfere. Fiecare din miliardele de spirite sunt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a soției tale, a fost de 96 de ani. După 18 ani de la moarte, în anul 1939 luna aprilie, spiritul i-a fost reciclat din nou pe pământ, devenind femeie. A făcut multe fapte bune, și-a dat averea la săraci, dar a avut și păcate. A murit sărac și uitat de toți. A avut și va avea încă foarte multe vieți viitoare, pentru a-și perfecționa credința, comportamentul și universul cunoașterii. Dumnezeu să-l odihnescă în pace. Toți am trecut
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să izbutesc, chit că prea bun la treabă n-am fost eu, dar de aia au cheltuit toți și au muncit pentru mine, și el, și mama Mița și Ilinca și până și băiatu-ăla mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cel mai frumos salcâm... cu securea... de ce oare? Da, Mircea Grigorescu, redactorul șef al Timpului... Cu Miron Paraschivescu la el în birou... Ia ascultă domnule, cât costă un salcîm?... Bonom... entuziast... Două mii costă. Du-te la casierie și-i încasează... Săracul Mircea Grigorescu. Ce-o fi făcând... După război... exclus din presă... Brusc m-am trezit dimineața. Adormisem fără să știu cu lampa aprinsă, cu aceste gânduri. Le și uitasem. Afară ningea. Brazii verzi erau încărcați de zăpadă. Pământul era alb
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca să mă duc la el fată în casă până una alta, să nu mai dorm pe jos... M-am gândit. Avea dreptate. Până găsesc ceva mai bun, ce rost are să dorm pe jos și să mănânc mâncarea altuia, și-ăla sărac. Inginerul a fost mulțumit că știam să spăl și să calc, că voi, zicea, fetele astea de la țară, sunteți bune la toate, dar nu știți să călcați o cămașă. Așa și era, dar eu am un frate mai mic la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui rușine, ieșea cîte-o muiere, îl băga în curte, îl dezbrăca și îl spăla. Ce vină avea el săracul, că era slăbănog, spunea ea, și îl lăsa să doarmă în bătătură pe troscot. Mai târziu am auzit și citit că poporul e vânjos, sănătos. E cine e, dar câți strâmbi nu vedeam eu trecând pe drum, șoldii, fete cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nici o ură contra lui Megherel, poate că în sat, îmi ziceam, el nu făcea parte dintre cei care ar fi vrut ca noi să nu mai trăim, de bine n-a plecat el de-acolo, înseamnă că ai lui erau săraci... Și dacă a ajuns șofer la București de ce s-a făcut el legionar? Da, de ce, ce l-o fi atras... Și atunci mi-am adus aminte de ce vrusesem eu negreșit să-l văd pe Gheorghe al lui Costică brutarul în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e acolo? Era o casă plină de lume, în stradă și în curte. Vedeam acum bine de la distanță. Bătrâni, copii cu capul gol, femei fără vârstă... Ne apropiarăm și trecurăm de acea curte. - Legionarii, zise Dobrinescu, dau de mâncare la săraci... Ți-arăt și Casa verde, dacă vrei, mai adaugă el. Mi-a arătat-o, dar în ceața serii nu mi-am putut da seama dacă era verde sau nu. Colegul meu îmi explică: fusese construită înainte de legionari, cu mâinile lor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bucuria revederii. - Codrine, ce faci tu aici? - Bine, tu ce faci? În ultimul an, 39, îmi petrecusem vacanța de Crăciun la el. Scrisese acasă din timp și părinții lui îi răspunseseră că da, mă puteau primi, dacă eram așa de sărac și n-aveam bani de tren să mă duc acasă. Cum să nu, bucuroși, dacă era vorba de colegul lui de bancă și, care îl ajuta la lecții. Taică-său a venit cu sania și ne-a luat și am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
secui, cum îmi spunea Codrin, pentru care aveam simpatie, nu înțelesesem de ce Mihai Viteazul pusese să li se taie capetele celor trei omorâtori secui ai lui Bathory, și de ce domnitorul nostru fusese atât de cutremurat când își văzuse dușmanul ucis: săracul popă! Cavalerismul acesta avea să-l coste viața. Făceau istorie între ei, el, Bathory, Rudolf, Basta și nu le plăcea când alții, nu de dragul unei recompense, veneau și aduceau capul dușmanului pe tipsie!... De ce? Se gândeau cumva că puteau avea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Rudolf, Basta și nu le plăcea când alții, nu de dragul unei recompense, veneau și aduceau capul dușmanului pe tipsie!... De ce? Se gândeau cumva că puteau avea aceeași soartă dacă lăsau frâu liber populațiilor lipite de pământ cu tendințele lui obscure? Săracul popă! De ce sărac? Adică cum, de ce trebuia să-i fie milă de el? Din contra, eu i-aș fi răsplătit pe acei secui, care știau ei ce făcuseră, și nu să dau ordin să fie... Hop! Sania se opri și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a, ha, ha, cum se împacă Goebbels cu chestia asta nu știu... Și mai cine crezi? Cine crezi că îi place? - Ei, cine? - Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... Miron se îneca de rîs: Auzi cine! - E de-al nostru, săracu, adăugă el, e simpatic. N-am înțeles, cum de-al nostru? l-am întrebat. - E scriitor, în loc să-i placă Dante sau Shakespeare, îi place Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... E invidios și el pe cei mai mari ca el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
morților.Dădu telefon cuscrei de la țară, că tot trebuia să vină să o vadă. - Auzi fă, Rado, fusei internată la fii-miu, lângă un salon cu miniștri care sunt În criză și au dureri, că gem de nu mai pot, săracii! Dar pentru că, datorită lor ne ia din pensie ca să- și plătească crizele, m-am gândit să faci o colivă separat, În care să adaugi niște prafuri de cantaridă, știu că fiică-ta este farmacistă. Vreau să le dăm de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
îmbolnăviți și 95 de decedați; totodată, făcea cunoscută și moartea banului Scarlat Grădișteanu, răpus de molimă. El mai anunța dispoziția generalului Kiseleff de evacuare a populației din Capitală și reducere a prețului cărnii și al pâinii, pentru asigurarea traiului celor săraci, care se răspândeau prin țară, părăsind orașul 100. La 28 iulie/9 august, consulul francez Lagan se adresa generalului Sébastiani, din lazaretul de la Râul Vadului, unde se refugiase cu mai mulți boieri, din pricina zvonurilor privind ivirea ciumei care ar fi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de la 10 iulie [st.n.] până la 7 august [st.n.]101, din 1 817 indivizi contaminați au murit 1 311102. Mi s-a spus totodată că generalul Kiseleff se străduiește întruna să evacueze din oraș cât mai mulți locuitori, făgăduind săracilor pe zi câte o pâine de o jumătate de oca și un sfert de oca de carne; de asemenea a făcut împrejurul Bucureștilor un cordon sanitar, pentru a îngreuna legăturile cu județele, care sunt, aproape toate, mai mult sau mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]