5,379 matches
-
din 6 iunie 1446). De la Mănăstirea Topolița pleacă, în 1781, Maica Olimpiada și construiește un nou așezămănt mănăstiresc la Văratec, între anii 1781-1785. În 1790, locțiitorul de mitropolit Ambrozie vede că, din cauza extinderii satului, mânăstirea Topolița era înconjurată de casele sătenilor și hotărăște mutarea obștii de maici la Mănăstirea Văratec, care era situată într-un loc retras, mai potrivit vieții monahale. După mutarea obștii de maici la Văratec (1790), Biserica Topolița este preluată de către obștea satului, fiind folosită de atunci ca
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
Prahova]], cu 3515 locuitori, având câte o biserică în fiecare din sate, (cea din Fulga de Sus zidită la 1834 „prin osârdia și cheltuiala vătafului Iordache Rușescu și a răposatului Dumitrache Postelnicu împreună cu soția dumnealui Ralița și cu osteneala locuitorilor săteni, în zilele prea-înălțatului domn Alexandru Ghica Vodă, leatu 1834. S-a reparat la anul 1892”, iar cea din Fulga de Jos datând din 1890). În 1864, sătenii au fost împroprietăriți cu de teren de pe moșia Fulga, deținută de Mihail Xanto
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
și a răposatului Dumitrache Postelnicu împreună cu soția dumnealui Ralița și cu osteneala locuitorilor săteni, în zilele prea-înălțatului domn Alexandru Ghica Vodă, leatu 1834. S-a reparat la anul 1892”, iar cea din Fulga de Jos datând din 1890). În 1864, sătenii au fost împroprietăriți cu de teren de pe moșia Fulga, deținută de Mihail Xanto și la 1900 se îndeletniceau cu agricultura, vânzându-și produsele la [[Ploiești]] și [[Mizil]]. [[Fișier:Scoala fulga de jos.JPG|thumb|left|Monumentul eroilor din fața școlii din
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
nobiliare maghiare Teleki. În anul 1964 părțile sale componente, Oprea și Streza, vor fi reunite sub aspect administrativ în localitatea Cârțișoara. Ocupația predominantă a localnicilor constă în creșterea animalelor. Clima Țării Făgărașului, puțin prielnică practicării agriculturii, i-a obligat pe săteni să se rezume la cultivarea doar a unor soiuri de plante cerealiere printre care se numără orzul, ovăzul și porumbul. Date relativ complete cu privire la economia localității în evul mediu sunt oferite de urbariile Țării Făgărașului. Între anii 1785-1835, familia Teleki
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
și în conformitatea cu Legea pentru reformă agrară, Comisia de ocol din Ibașfalău emite un ordin de expropriere. Dezbaterea a avut loc în 3 aprilie 1923, în localul primăriei Giacăș, în prezența avocatului Henric Bock din partea bisericii și a delegaților sătenilor Niculae Almășan și Istrate Marin. Comisia a decis să declare ca expropriată, în folosul Statului, pentru cauză de utilitate publică, moșia proprietate a bisericii luterane din Giacăș, înscrisă în cartea funduară cu numărul 59. Terenul expropriat este de 20 iugăre
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Valea Screzii este un sat în comuna Posești din județul Prahova, Muntenia, România. Biserica satului Valea Screzii, Sfinții Părinți Ioachim și Ana Niciodată satul acesta nu a avut biserică, așa că sătenii trebuia să meargă la slujbele din Valea Plopului. Pentru a satisface nevoile spirituale ale oamenilor de aici, Părintele a mobilat corespunzător o încăpere în casa unei familii credincioase, familia Popescu, în care s-au făcut multe slujbe, e drept că
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
din acea perioadă o găsim ilustrată în romanul "Din vremea căpitanului Costache", în prefața căruia autorul - Alexandru Antemireanu, originar din Tomșani, fiul preotului Damian Antemir - spune: "m-am născut la 1877 în Tomșani, un sătuc câmpenesc, mic și sărac, cu săteni simpli și nevoiași". Satul Măgula - numele lui vine de la trei movile de pământ aflate în jurul satului, care au servit ca punct de observație în calea cotropitorilor. Aceste movile se numeau "măguri", așa că oamenii au pronunțat mai întâi "Măgura" și în
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care conține numeroase informații despre trecutul acestui sat. Inițiativa aparține părintelui Ioan Ursu, care a scris despre istoria gelenilor. Dar, mulți s-ar întreba, de unde le vine numele acestor moți. În toamna anului 1925, sătenii din Odașa, căci așa se numea satul la origini, invită să slujească și să rămână aici ca paroh pe părintele Onisim Rus, din Dingăul Mare, județul Cluj. În urma insistențelor locuitorilor, se stabilește în acest sat. În perioada în care a
Gelu, Satu Mare () [Corola-website/Science/301763_a_303092]
-
Chilia este un sat în comuna Homoroade din județul Satu Mare, Transilvania, România. Se află la graniță cu județul Maramureș. Numele românesc vechi și utilizat de săteni este "Tilie", iar denumirile maghiare, exprimând ideea de sat mânăstire/chilie, sunt: "Apaczafalu", "", "Paczafalu" și "Tyilie". Este un sat situat în Țara Codrului. Satul este inclus în programul "Transilvania Magică". Pe tot întinsul comunei Homoroade (incluzând "Drumul Chiliei") s-au
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
activități dominante și astăzi. Este menționat explicit și un sigiliu ecleziast al Chiliei în 1832. În lucrarea "Szathmár vármegye' fekvése, törtn̄etei, és polgári esmérete", publicată de in 1809, satul este descris astfel: Faptul că exista un nucleu de săteni/țărani prosperi - foarte probabil alături de iobagi/jeleri sărăciți, care reprezentau majoritatea țărănimii românești - este susținut și de un eveniment anterior, bine documentat, și anume faptul că sătenii din Chilia ("Tilie") au plătit pentru achiziția Minologhionului 30 de florini la data
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
de in 1809, satul este descris astfel: Faptul că exista un nucleu de săteni/țărani prosperi - foarte probabil alături de iobagi/jeleri sărăciți, care reprezentau majoritatea țărănimii românești - este susținut și de un eveniment anterior, bine documentat, și anume faptul că sătenii din Chilia ("Tilie") au plătit pentru achiziția Minologhionului 30 de florini la data de 8 iulie 1792: Într-adevăr, o conscripție urbarială (din jurul anului 1600) arată că românii din zonele sătmărene (spre exemplu, cum erau cele de Codru) erau bine
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe" din "Chilia Bătrână" (imediat în partea stângă a drumului spre Satu Mare, lângă râul Lupului, pe partea stângă a acestuia). Pentru a uita evenimentul și a se proteja mai bine de năvălirile tătare, sătenii au mutat satul de la "Poalele Codrului" mai spre "Culmea Codrului" (unde este localizat și astăzi). Legenda are un sâmbure de adevăr istoric, fiind confirmată de anumite izvoare orale și scrise. Legătura cu biserica, exprimată și în numele localității, derivă probabil din
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
alcătuit din două clădiri, una găzduind expoziția de istorie, iar cealaltă expoziția de etnografie. Colecția etnografică a muzeului cuprinde peste 800 de obiecte aduse de moți din zona lor de origine. Casa în care se află muzeul etnografic, construită de săteni în deceniul patru al secolului trecut cuprinde șase încăperi. Expoziția de istorie prezintă și câteva descoperiri arheologice din zonă, fotografii și documente, precum și lucrări realizate de artiști contemporani.
Scărișoara Nouă, Satu Mare () [Corola-website/Science/301771_a_303100]
-
din piatră, cu turlă în stil baroc, este dintre cele mai vechi construcții de acest fel din cuprinsul județului Sălaj. Are hramul „Schimbarea la față”. Nu se cunosc numele ctitorilor și a binefăcătorilor, însă contribuția celor 50 de familii de săteni la acea dată a fost decisivă. Prima școală din sat este considerată cea mai veche din Sălaj, un act afirmând existența ei în anul 1851. Actuala școală a fost ridicată pe cheltuiala lui Iuliu Maniu. Aici s-a născut la
Bădăcin, Sălaj () [Corola-website/Science/301773_a_303102]
-
orice cetățean maghiar major să aibă posibilitate de trece la o altă religie dacă dorește. Industralizarea din secolul al XIX-lea modificat imaginea satelor protestante din Transilvania. Din localitățile izolate, în care solidaritatea a căpătat forme înalte, tot mai mulți săteni au decis să mute în orașele mari. Astfel în mediul urban a devenit vizibil fenomenul suprapopularizării a parohiilor. În acest context a devenit absolut necesar construirea noilor de lăcașuri de cult, cum ar fi Biserica din Orașul de Jos și
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
în sat a preotului Constantin Dăncilă. Părintele Dăncilă a militat pentru existența școlilor confesionale din Mânerău și Răcăștia, amenințate cu desființarea. Fiul acestuia, colonelul preot Ioan Dăncilă, a contribuit decisiv la organizarea clerului militar din Armata română. La finele Primului Război Mondial, sătenii din Mânerău au manifestat pentru unirea cu România, constituind un Sfat și o Gardă națională română. Perioada interbelică aduce cu sine legătura cu lumea orașului și cu Uzinele de fier din Hunedoara, operând transformări asupra mentalității colective de tip tradițional
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
bunicul său, dar a putut să o pună în practică abia după căderea comunismului, deoarece pe atunci această activitate era interzisă. După lungi demersuri, în anul 2005 a primit autorizația de extracție și prelucrare de minereuri neferoase și rare. Acest sătean a concesionat toate râurile de pe teritoriul satului Stănija. în scopul exploatării aurului aluvionar, dovedindu-se în scurt timp că această activitate și pasiune a lui are și potențial turistic, fiind solicitat de grupuri de turiști care își doresc să trăiască
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
nunților sau cu alte ocazii. Portul popular este asemănător celui din Țară Moților. Alte meșteșuguri tradiționale ce se mai practică sunt potcovitul și realizarea de mobilier de lemn cu sculpturi specifice zonei. Până să fie cotropiți de comuniști, mai toți sătenii din Stănija, comuna Buceș - județul Hunedoara, trăiau de pe urma aurului. Nici nu erau nevoiți să sape galerii, pentru ca, aici, aurul e scos la suprafață de ape. Malurile de pământ galben de pe valea oricărui pârâiaș adăpostesc firimituri mici. Accesul spre localitate se
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
Mănăstirea de aici a fost întemeiată în anul 1769 pe locul zis astazi Bisericuta la Conul Viilor. La insistența călugărului Ion Dumitru Barbu, comuna a cedat terenul, cu condiția ca mănăstirea să aibă o capelă și o școală pentru băieții sătenilor. Mânăstirea s-a zidit concomitent cu capela și cu școală. A fost distrusă în urma unui ordin regesc din 3 ianuarie 1782. Mănăstirea o mai găsim menționată și în „"Fassio super monasteriis gr. ritus catholicorum per magnum Transylvania principatum"", redactat în jurul
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
pe DN15 (Târgu Mureș-Turda), la o distanță de 25 km de Târgu Mureș. Localitatea este străbătută de râul Comlod. La mănăstirea de aici era în 1765 preot Gabor, cantor Pop Gavril și clopotar Filip Cadar. În 1793 Gheorghe Șincai ajută sătenii în problema veniturilor mănăstirii. Atunci trăia aici Popa Iosif. O parte a hotarului satului s-a numit în trecut "Pădurea Mănăstirii".
Râciu, Mureș () [Corola-website/Science/300592_a_301921]
-
dinamitați, sa tăiat drum prin pornituri, sa început amenajarea văii și a drumului pe vale, fiind necesar la: - transportul lemnelor în cantități industriale de la Naltu (tăierile și transportul cu caru sau căruța până la Brănișca au durat zeci de ani), - accesul sătenilor, - transportul calcarului marmorean de la cariera din sat. Notă 4-Odată cu începerea lucrului "la pădure" a început și o creștere demografică mult mai mare față de celelalte perioade prin venirea în sat a mai multor persoane. Modul de vorbire, intonație, forma, graiului
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
căminul cultural (1930) și școala primară (1930) din satul Stănești. Constantin Rădulescu Codin consemna în studiul "Literatură, tradiții și obieciuri din Corbii Muscelului": "Portul este curat al românilor din Transilvania (comuna Jina). Mai toată îmbrăcămintea e făcută din lână. Chiar sătenii cari se trag din primii locuitori ai satului se poartă tot ca mai sus. La sătenii care nu se poarte ca ei,li se zice Munteni,pe când lor își zic Corbeni." Costumul femeiesc cu "catrințe" este reflexul vestimentar al originilor
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
Literatură, tradiții și obieciuri din Corbii Muscelului": "Portul este curat al românilor din Transilvania (comuna Jina). Mai toată îmbrăcămintea e făcută din lână. Chiar sătenii cari se trag din primii locuitori ai satului se poartă tot ca mai sus. La sătenii care nu se poarte ca ei,li se zice Munteni,pe când lor își zic Corbeni." Costumul femeiesc cu "catrințe" este reflexul vestimentar al originilor ardelenești a unora dintre locuitoarele satului Corbi. Confecționate din lână,catrințele se disting prin repertoriul cromatic
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
documente care să ateste acest nume de Bucov din vechime. Adevărat este că, pe aceste meleaguri, au fost cândva întinse păduri de fag. Una dintre tarlalele cele mai fertile, care au aparținut acestui sat, luată de la boieroaica Câmpineanca și dată sătenilor care s-au remarcat în Primul Război Mondial s-a numit <La Fagi> Bătrânii au lăsat, prin tradiție, generațiilor viitoare știrea că aici erau niște fagi seculari, rămași din faimoasele păduri ale Teleormanului, păduri care, cu timpul, s-au uscat
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
2 Tudorache Serdarul și moșia moșnenească Cheleasca; -la miază noapte- Valea Bucovului până în Valea Burzii și moșia moșnenească Strâmbeni. Cătunul Pistolești era așezat pe apa Bucovului, lângă pădurea Piscului. El purta numele întemeietorului său, Popa Pistol, un preot furat de săteni din satul Izvoru pentru a-l aduce să slujească la biserica din Bucov. Preotul făcuse parte din oastea lui Tudor Vladimirescu și după terminarea răzmeliței se popise pentru a i se pierde urma la o mânăstire. După înfrângerea răscoalei, se
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]