4,770 matches
-
rând care nu avea de unde să știe că banul lui se ducea pe fleacurile inventate de ofițerii Securității și colaboratorii lor, În ideea apărării statului polițienesc comunist. Totuși, se cade să spunem că, În așazisul avânt revoluționar În care se scălda Ceaușescu și clica sa, vorbele spuse de preotul Gheorghe Sofianu cântăreau cât o trădare de țară. Pe 15 decembrie 1973, se reactualizase dosarul strict-secret 108/055 compus din trei file ce fusese emis În anul 1971. Din păcate, data nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Caulker, o insuliță de mai puțin de zece kilometri, locuită în majoritate de populație Rasta. Pe insulă nu există mașini, mâncarea proaspătă caraibiană te ademenește la fiecare pas, muzica lui Bob Marley se prelinge printre palmieri și apa limpede, verzuie, scălda plajele imaculate. Îmi petrec timpul făcând scufundări, stând la taclale cu localnicii sau studiind firele de nisip cu restul grupului de scufundători. Sunt câțiva străini care au ajuns pe insulă pentru o vizită scurtă, au căzut în mrejele tipului relaxat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
varietatea coralilor în apă, cât și pentru varietățile de păsări și animale din pădure. Locul meu favorit este o alee șerpuindă dincolo de Plaja Neagră, unde crește un copac enorm de Ylang-Ylang, cu coroana plină de flori străvezii, delicate. Aleea este scăldată în parfumul amețitor al copacului și deseori rămân magnetizată, lipită de trunchiul bătrân, uitând de scurgerea timpului. Îmi găsesc și un animal preferat: leneșul. În principal, pentru că avem o întâlnire „față în față” în care aproape mă împiedic de un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spre treburile hotărâte înainte. Costache și Mihăiță, după ce au înhămat caii și au pus uneltele în căruță, au ieșit pe poarta larg deschisă și se îndreptară pe uliță la vale, spre locul numit Trauș. Spre sfârșitul zilei, când razele soarelui scăldau pădurea Rotăriei, Costache și Mihăiță se pregăteau de întoarcere acasă, osteniți dar bucuroși că înfăptuiseră ce-și puseseră în gând la plecare adică au semănat și boronit cu grijă ogorul. La întoarcere au întâlnit în drum mulți consăteni care schimbau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vântului din vârful acela liniștit și apropiat de divinitate; mi-a fost adusă bucuria noilor descoperiri, ceața fiecărei dimineți prevestitoare de vreme bună, liniștea serilor cu stele căzătoare și dorințe puse spre împlinire. Ciupercile necunoscute mie, amintirile copilăriei tale, rufele scăldate-n pârâu cu râsul meu stropit de veselia ta. Mi-au fost aduse mirosul de leuștean, florile grădiniței din fața casei sau din spatele ei - acolo totul e în cerc și nu există înainte sau înapoi, totul e de jur împrejur. Gustul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
demoralizat și am pornit fie pe scările rulante, fie pe treptele de piatră înspre clădirea impozantă din vârful colinei (Montjuich). Am ajuns cu zece minute înainte de a se deschide muzeul, astfel încât am admirat panorama care mi se oferea - Barcelona veselă, scăldată de soarele dimineții care anunța o zi toridă. În Muzeu am făcut cunoștință cu arta romanică reprezentată impresionant prin frescele aplicate pe bolțile special construite în urmă cu câțiva ani când acesta a fost renovat. Aparent diluată dar încărcată de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atât de tulburi și cu mijloacele tehnice de care dispuneau, să patroneze desăvârșirea unor atare opere de artă? După ore de alergătură de la Nefertiti la Iștar și de la Pergam la Babilon, ne-am retras în West Berlin, la o terasă scăldată de razele blânde ale soarelui de octombrie, trecând în revistă secole și milenii de istorie în compania unor uriașe halbe de bere, rece, dantelată și parfumată. În West Berlin nu am trecut pe oriunde, ci printr-un loc anume, Checkpoint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spus: "Maică, dacă nu închini se supără oaspeții, e regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Serena, ctitorit pe la jumătatea secolului al XVI-lea de Pedro de Valdivia, are peste 30 de biserici interesante din punct de vedere arhitectural și a început să se dezvolte după descoperirea unor zăcăminte de argint la 1825. Astăzi La Serena, scăldată de valurile oceanului și adăpostită de lanțul Cordilierilor, este una din locațiile favorite pentru case de vacanță ale celor înstăriți din Chile. Am vizitat aici câteva vechi biserici și Muzeul arheologic, prezentând valoroase colecții de ustensile ale triburilor diaguite. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la un ciclu veșnic repetat al violențelor. Neguțătorul din Veneția - unde problema rasismului, expusă atât de subtil de autor, stârnește ușor În zilele noastre confuzii de interpretare și chiar și cei mai buni comentatori ai lui Shakespeare par să se scalde În ambiguitate - a ajuns să fie considerată de unii drept o piesă rasistă. Politically correct, soluția este să idealizezi victima, să fii de partea lui Shylock. Dar nu despre asta a scris Shakespeare. Când citești atent piesa, sunt puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
retragă, mama a izbutit să repare boacăna făcută de protopopul Constantin Vetvenitski) m-am simțit azvârlit brusc Într-un mediu strălucitor și mobil care nu era altceva decât elementul pur al timpului. Acest mediu Îl Împarți - așa cum cei care se scaldă fericiți Împart apa strălucitoare a mării - cu făpturi care nu sunt tu Însuți, care ți se alătură, Împinși de șuvoiul comun al timpului, un mediu total diferit de lumea spațială, pe care nu numai omul, dar și maimuțele, și fluturii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l primi pe tata În drum spre casă, de la gară, pe sub bolți alcătuite din crengi de brad și clopoței, floarea preferată a tatei. Noi, copiii, ne duseserăm În sat și când Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șoseaua spre Luga, moșia Vira a mamei aflându-se la mijloc, cea a fratelui ei, moșia Rojestveno‚ În dreapta, și moșia Batovo, a bunicii, În stânga, verigile fiind podurile peste râul Oredej, care, având un curs șerpuit și Întortocheat cu multe cotituri, scălda moșia Vira pe ambele părți. Două alte moșii, situate mult mai departe În aceeași regiune, erau legate de Batovo: moșia Drujnoselie a unchiului meu, prințul Wittgenstein, situată la câțiva kilometri de gara din Siverski, la nouă kilometri Înspre nord-est de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
evoluează acum ca niște siluete Încovoiate care se deplasează lent pe fundalul cel mai Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-un borcan de sticlă care transpiră, mai multe omizi țepoase se hrăneau cu frunze de urzici (secretând interesante grămăjoare de excremente de culoare oliv, cu formă de butoiașe). Mușamaua de pe masa rotundă mirosea a clei. Miss
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nuanțe de roșu și galben În care pensula făcea câte o gropiță; după ce Își culegea astfel mierea, Înceta să se mai balanseze și să lovească și, măturând de două, trei ori, cu vârful ei Încărcat de culoare, hârtia „Vatmanski“, o scălda Într-o baie de cer portocaliu, de-a curmezișul căreia, cât timp cerul era Încă puțin umed, așternea un nor lung, negru-purpuriu. „Asta-i tot, drăguțule“, spunea el, „E foarte simplu.“ Odată l-am rugat să-mi deseneze un tren
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
O codobatură făcea câțiva pași, apoi se oprea de parcă și-ar fi amintit brusc ceva, apoi pleca mai departe, bătând din coadă pentru a-și confirma parcă numele. Apărând nu se știe de unde, un fluture Polygonia se instala pe prag, scăldat În lumina soarelui, cu aripile roșcate unghiulare Întinse, Închizându-le brusc, numai ca să-și arate minuscula inițială scrisă parcă cu creta pe partea interioară neagră și la fel de brusc Își lua din nou zborul. Dar cea mai constantă sursă de Încântare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
succes. Nici un grădinar nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care le Înălțau mereu labele roz al cârtițelor pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii optzeci, dar din când În când mai vizita domeniul câte un elan. Un micuț frasin și un și mai micuț plop de munte se cocoțaseră pe un bolovan pitoresc, ținându-se parcă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scria „Vânătoarea interzisă“. Acest Max era un tip plăcut și viguros și de aceea eram surprins când Îl auzeam plângându-se de migrenă și, cuprins de moleșeală, refuza să vină să bată mingea cu mine prin jurul casei sau să ne scăldăm În râu. Acum știu că În vara aceea avea o legătură amoroasă cu o femeie măritată a cărei proprietate se afla la optsprezece kilometri de noi. În diversele momente ciudate ale zilei se furișa la cuștile de câini pentru a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs de tinerii satului care se scaldă, ca un fundal sonor de aplauze furtunoase. Capitolul 9 1 Am În față un dosar mare și jerpelit, legat În pânză neagră. În el sunt acte vechi, diplome, ciorne, jurnale, cărți de identitate, bilete scrise cu creionul și câteva tipărituri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din ea glasul stins al unei operatoare. Iuri era acum mai relaxat și mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O tamburină Încă vibrând părea să zacă pe mușchiul tot mai Întunecat. Un timp, ultimele note ale răgușitului contralto mă urmăreau În lumina crepusculară. Când se făcu din nou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copacilor se Învârtește pe orbita ochilor ei surâzători și, sub brațul ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un lac de basm și ne-am jurat dragoste eternă pe coronițele de flori, pe care-i plăcea să le Împletească, asemenea tuturor micilor sirene rusoaice, și, la Începutul toamnei s-a mutat la oraș În căutarea unei slujbe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pictor cu prenumele Sorin, actori, un balerin, ofițeri veseli din Armata Albă, dintre care câțiva au murit la puțin timp după aceea, și ba cu petrecerile de pe plajă, ba cu petreceri cu pături pe noi, cu artificii, cu o mare scăldată În lumina lunii și o cantitate frumușică de Muscat Lunel din Crimeea, hârjoneala amoroasă era În toi; și Între timp, pe acest fundal frivol, decadent și Întrucâtva ireal (care - Îmi făcea plăcere să cred - reconstituia atmosfera vizitei lui Pușkin În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]