7,439 matches
-
ca oamenii și ne-am văzut de treabă. De unde să fi știut că plămădim nenorocire?!... Și acum sunt aici la dumneata, mai spuse Zaharia, cu două dâre de spumă, scurgându-se din colțurile buzelor, - ca să-mi ușurez sufletul. Să ne sfătuim ce trebuie să facem de acum încolo. Băiatul n-a murit și mă gândesc că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
între ele. Nu pot să le car și pe ale lui, și nu vreau să-l încarc cu odioasele mele mărunțișuri. Apropierea dintre noi ar putea produce o perpetuă tentativă de înjosiri reciproce. Țin prea mult la dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a nu fi semnalat în rubrica sinucigașilor, alături de o slujnică lăsată grea și părăsită apoi de un vagmistru, îmi sfătuiesc prietenul să calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a nu fi semnalat în rubrica sinucigașilor, alături de o slujnică lăsată grea și părăsită apoi de un vagmistru, îmi sfătuiesc prietenul să calce, ca din greșeală, pe un cablu desprins de furtună și căzut pe un drum desfundat de ploaie. Sau să alunece „din nebăgare de seamă”, într-o prăpastie, împins acolo de o veche preferință. Numai că voi cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Burgess Întâmpină această sentință așa cum Întâmpina toate enunțurile stăpânului, dacă nu erau instrucțiuni sau Întrebări, cu o tăcere respectuoasă. Experiența Îndelungată Îl Învățase că aceasta era cea mai bună politică. — Nu e bine să te pui că bătrânul filfizon, Îi sfătuia el Întotdeauna pe slujitorii noi, căci e În stare s-ți dea mai mult decât poți să duci. În ultimul an, casa fusese Închiriată sau Împrumutată mai multor locatari ocazionali, Îngrijită de servitori temporari, și avea un aer de neglijare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că și mama ta a vărsat o lacrimă când te-ai Însurat. — Maman? spuse Du Maurier, vizibil amuzat de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui Henry nu i se păru cu nimic mai puțin șocantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau să Își mai modereze criticile printr-o replică promptă. Bineînțeles că nu avusese intenția de a respinge piesa de la bun Început și era nerăbdător să vadă următoarele două acte de Îndată ce Henry va putea să i le arate. Dar Îl sfătuia stăruitor să nu uite cât de important era ca povestea să aibă un final fericit, prin căsătoria lui Guy cu dna Peverel. Corespondența aceasta continuă mai multe săptămâni, timp În care Henry se mută de la Paris la Lucerna, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui, iar Henry rememoră cu jind atracțiile tentante ale lui Lamb House. Două zile mai târziu se Întoarse la Londra, unde găsi, așteptându-l, o scrisoare de la fierarul din Rye: Stimate dle James, Dacă vă mai interesează Lamb House, vă sfătuiesc să veniți până aici cât mai urgent fiindcă e de Închiriat pe termen lung. Bătrânul domn Bellingham a murit În iarna trecută și doamna Bellingham la fel În iunie și tânărul domn Bellingham pleacă În Canada să-și găsească norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stupid, din punctul ei de vedere, din cadrul Jungvolk-ului, să-i caut pe datornici și să-i fac să se simtă obligați, dacă nu să-și achite datoriile, atunci măcar să-nceapă să le plătească în rate. Pe urmă m-a mai sfătuit să folosesc în mod special seara unei anumite zile din săptămână: „Vinerea e zi de salariu, atunci ar trebui să te duci peste ei și să-i taxezi“. Așa se face că, la zece sau unsprezece ani, eram într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la cealaltă santinelă, șoferul nostru de camion, un negru cu care fiul de fermier cu pielea roz nu schimba nici un cuvânt, din principiu, pentru două ace de la Siegfried Line, o pâine de porumb destul de mucedă, un caporal hârșit m-a sfătuit s-o prăjesc. A tăiat pâinica în felii, pe astea le-a tăiat pe din două și le-a pus, câte una, pe plita de tuci a godinului în care se făcea focul și vara, căci oamenii care lucrau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
porc...“ Împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. Și alte indicații, pe care le mai urmez și astăzi. Pe noi, care aveam zilnic dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de varză sau de arpacaș, el ne sfătuia să crestăm învelișul de slănină al fripturii de porc în lung și-n lat cu un cuțit ascuțit. „No, și atunci iasă o crusta delicios!“ Apoi își oprea privirea pe fiecare dintre noi, pe rând, nu sărea pe nimeni, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învățat să fierbem sângele în care amestecasem întruna cu terci de ovăz, cu măghiran aromat, și să vârâm păsatul ăsta gros în mațe de porc spălate, care să fie legate și să devină, astfel, cârnați. La sfârșit, șeful ne-a sfătuit ca, după măsura est-europeană, să amestecăm în umplutura cârnaților „mă rog frumos, la cinci litri de sânge, și treizeci de deca de stafide“. Gustul meu a fost momit cu atâta intensitate înspre viitor, că toată viața mea m-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe urmă am plecat în direcții diferite, ea trăgând căruciorul gol. Eu trebuie să fi fost acela care, încă de prima oară, nu s-a uitat înapoi, așa cum se obișnuise. Ce fusese se afla în urma mea. „Nu întoarceți capul“, ne sfătuiește un cântec pentru copii și așa se numește o poezie pe care am scris-o mai târziu, mult mai târziu. Dar pe drumul scurt sau totuși destul de lung înapoi, cineva și-a mirosit degetele de la mâna stângă, de parcă ceea ce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
povestită când așa, când astfel și nu se sinchisește de origini și de alte amănunte incerte. Cert rămâne că acel caporal cu un picior de lemn totuși plauzibil, care șezuse lângă mine în sala de așteptare din Göttingen, m-a sfătuit, apropo de faptul că nu aveam unde să mă duc - și când abia sosisem în Hanovra - să merg în audiență la administrația locală a lui Burbach Kali AG și să întreb dacă au de lucru: „ăia caută băieți pentru munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muncă grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost camaradul cel tânăr la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că, în subteran, aveam să găsesc ceva ce nu putea fi văzut la lumina zilei. Din recunoștință pentru pontul pe care mi-l dăduse, i-am dăruit camaradului cu picior de lemn, înainte să plec și să fac ce mă sfătuise, ce mai rămăsese din cartelele mele de țigări, căci tot nu reușisem să mă las atras de țigările care, la acea vreme, dominau piața, având puterea de cumpărare a unei valute stabile; ele erau averea mea, se puteau oricând număra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce să facă, aș avea la îndemână indicații care să poate fi urmate cu atâta fermitate: „Luisa, fă te rog asta, înainte s-o faci pe aia...“ „Ronja, cu sau fără bacalaureat, tu ar trebui să...“ „Lucas și Leon, vă sfătuiesc insistent...“ „Ei, Rosanna, tu ai putea mai târziu să începi să...“ În orice caz, după o jumătate de oră m-a făcut fericit o țidulă cu ștampila oficiului pe care erau scrise de mână adresele a trei firme de pietrari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu siguranță că în timpul unei pauze de muzică, mi-am pus deoparte scândura de spălat și degetarele și am îndrăznit să-i vorbesc. Când a auzit că voiam să mă duc la Berlin la atelierul studenților lui Hartung, m-a sfătuit, surprinzător de săritor, să nu trimit doar mapa obligatorie, ci și o scrisoare scrisă de mână: că asta ar fi dat bine și ar fi produs o impresie personală. Acum ședeam față-n față cu el. El fuma Rothhändle, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poezii ale lui Trakl. Astfel că tânărul poet a tăcut și a deschis gura abia atunci când s-a așezat pe scaun lângă bărbatul pe nume Richter și a început să le citească membrilor Grupului 47, „tare și clar“, așa cum fusese sfătuit în timpul pauzei de cafea, propriile poezii, șapte sau nouă la număr, printre ele și Șifonier deschis, Drapel polonez și De trei ori Tatăl nostru. Și astfel basmul și-a aflat urmarea: A fost odată un sculptor tânăr care-și făcea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
basmul și-a aflat urmarea: A fost odată un sculptor tânăr care-și făcea pentru prima oară apariția ca poet. A făcut-o fără nici o frică, fiindcă era sigur de poeziile lui însuflețite de aerul Berlinului. Și pentru că, așa cum fusese sfătuit, recita fiecare rând tare și clar, toți aceia care îl ascultau au putut să înțeleagă fiecare cuvânt. După asta, ceea ce citise el a fost lăudat din toate părțile. Cineva a vorbit despre o „abordare de animal de pradă“ și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
veche, nici un nor nu ne va umbri reuniunea prietenească. Mariana va face onorurile, fără doar și poate că În chip delicios. Vă asigur că atare voiaj nu-i un capriciu de artist: medicul nostru de familie, doctorul Mugica, m-a sfătuit să-mi tratez energic acest surmenage. Cu toată cordiala insistență a Marianei, Prințesa nu ne va putea Întovărăși. O rețin la Avellaneda multiple chestiuni personale. Eu, În schimb, Îmi voi prelungi această villegiature până la Ziua Primăverii. După cum tocmai ați putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și altele. Așa e? — Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, a hotărât Montenegro, căscând ipocrit. Știți, probabil, că orchestrarea unor atari ententes cordiale e de-acum o a doua natură pentru mine. — Preocupat de lipsa banilor, Ricardo s-a sfătuit cu Croce; discutând cu el, s-a convins că domnul Comandor se ruina intenționat. Îl tulbura și umilea convingerea că Întreaga sa viață era falsă. Era ca și cum ți s-ar spune pe nepusă masă că ești altcineva. Ricardo se crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pasului făcut. Răspunsul ne-a intrigat; Ginzberg s-a arătat de acord, cu condiția să se admită că cele trei variante dezbătute puteau fi sinonime. Vă spun că nu-mi rămânea altă soluție decât să plec capul. Disperat, m-am sfătuit cu P. Feijoo (Canal?), care a adâncit Înțelepțește problema, numai pentru a recunoaște că, În pofida fățoaselor atracții ale celor trei variante, nici una nu-l satisfăcea Întru totul. După cum se vede, dosarul a fost Închis. A doua culegere de poeme, subintitulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
te rog. Cazu iera cu adevărat delicat. Să mă bag În trebile Maffiei iera ceva cu totu și cu totu străin dă profesia mea dă scriitor; să-l las pă june În voia sorții presupunea ceva curaj, da așa mă sfătuia cea mai simplă Înțelepciune. El Însuși mărturisise că găzduia În quinta lui, Magnoliile, un Dușman Public! Larrea s-a cabrat cum a putut și s-a dus la moarte. Lemnu sau plumbu. L-am privit fără compătimire. 2 Mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înțelegi criteriul de la conducerea de joi? N-am revăzut și n-am judecat nimic; totul a Încăput În Supliment. Zilele astea, hazardul, sub forma unei subite moșteniri, Îmi va Îngădui În sfârșit să realizez Prima antologie deschisă a literaturii naționale. Sfătuit de cartea de telefon și de câte altele, m-am adresat fiecărei ființe vii, inclusiv ție, rugându-te să-mi trimiți ceva după cum te taie capul. Voi respecta cu cea mai mare echitate ordinea alfabetică. Fii liniștit: totul va apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
meu, doctorul González Baralt, pledează În van, aducând drept probă a corectitudinii mele faptul că și eu, care Încep cu B, am rămas pe dinafară, ca să nu mai vorbesc de imposibilitatea materială de a mai include și alte litere. Mă sfătuiește ca, Între timp, să-mi caut refugiu la hotelul Noul Imparțial, sub un nume de Împrumut. Pujato, 1 noiembrie 1971 Salvarea prin opere I Îi dau toată dreptatea colegului meu de birou Tulio Savastano, care În dimineața asta părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]