4,486 matches
-
cuvinte, sufletul acestor poeți e un rezultat în același chip al acelorași împrejurări sociale. Dacă acești poeți ar trăi fără să se cunoască unul pe altul și fără să fi citit pe Eminescu, este evident că ei ar fi întrupat simțirea lor fiecare într-o formă proprie: poetul A în forma X, poetul B în forma Y etc. ... Însă, fiindcă ei toți au cunoscut pe Eminescu, au căzut jertfe lui, pentru că ei au găsit la dânsul o formă, care pe lângă că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
articole: O lucrare literară, din punct de vedere psihologic, e exprimarea unei stări sufletești. Cum e starea sufletească e și forma. Un temperament sincer, puternic, deosebit de alte temperamente, va avea o formă originală. Un temperament mai slab va împrumuta forma simțirilor sale de la un alt temperament mai puternic, asemănător, care a găsit cea mai frumoasă formă pentru felul de simțire al acestui fel de temperamente... ă"Evenimentul literar" nr. 30, 1894, p. 1î REFERINȚE CRITICE Spiritul critic în cultura românească e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și forma. Un temperament sincer, puternic, deosebit de alte temperamente, va avea o formă originală. Un temperament mai slab va împrumuta forma simțirilor sale de la un alt temperament mai puternic, asemănător, care a găsit cea mai frumoasă formă pentru felul de simțire al acestui fel de temperamente... ă"Evenimentul literar" nr. 30, 1894, p. 1î REFERINȚE CRITICE Spiritul critic în cultura românească e o aplicare a teoriei specificului. Moldovenii se remarcă mai ales prin spirit critic, și Maiorescu îl are în măsura în care aderă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
artă”, publicația se va pune „în slujba lor” prezentând „pilda bunei literaturi și prin cuprinsul pe care-l vor aduce paginile sale, și prin recomandarea operelor valoroase”, „călăuzindu-se” în această întreprindere „pe vadul de echilibru clasic al gândirii și simțirii românești”. Redacția își manifestă dorința „de a face solidare toate talentele” și „de a sprijini orice dovadă de muncă sinceră și serioasă”. Acest program este completat de articolul Punct de plecare, nesemnat, în care se afirmă că „primul lucru care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
comun, să lupte împotriva superstițiilor și să trăiască cu toții în dragostea și pacea creștină. 1. Ținuta și atitudinea evlavioasă a credincioșilor în Biserică Sfântul Niceta s-a simțit tot timpul legat de credincioșii săi. El era „în deplin acord cu simțirea intimă a poporului creștin, pentru care credința creștină nu era numai un sistem (de învățătură n. n.), ci, mai înainte de toate, viață”. Cele trei lucrări cu caracter practic bisericesc - De vigiliis, De psalmodiae bono și De lapsu virginis - se ocupă în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
avut ocazia să ne oprim pe scurt în capitolul precedent, exprimă o altă modalitate de îmbinare între leninism și romantismul naționalist în România de după 1965. Considerat "reflectarea complexă, concret-istorică a patriei, însăși conștiința patriotică obiectivată în gândirea, concepția, atitudinea și simțirea omului" (Răducu, Deliman: 1983, 38; subl în orig.), varianta de patriotism specifică leninismului romantic însemna, împreună cu conceptele mai sus analizate, o altă formă de mobilizare socială pe coordonate ideologice. "Patriotismul revoluționar socialist" își propunea să contribuie la dezvoltarea "conștiinței socialiste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
valori în situația de învățare. Metodele și strategiile care stimulează interacțiunea și discuțiile le oferă studenților ocazia de a reacționa la idei, experiențe, gânduri, cunoștințe, abordări ale profesorului sau ale colegilor în scopul generării unor moduri alternative de gândire și simțire, al reflectării asupra propriilor experiențe, reconsiderând semnificația și înțelesul lor în situații noi sau din alte perspective (nu este vorba doar despre a discuta, ci și despre a lucra în echipă, pe grupe), dar sunt totodată și oportunități de a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe comunicare. După cum se știe, a reflecta și a avea o atitudine critică înseamnă a avea discernământ, a fi mereu realist, a judeca neutru lucrurile, situațiile, problemele, apelând (aproape) exclusiv la „creierul rece” (rațiunea) și evitând (pe cât posibil) „creierul cald” (simțirea, dorințele, interesele personale etc.). Cei mai mulți adulți sunt capabili de așa ceva, deși acest fapt în sine nu rezolvă toate problemele, întrucât unii nu sunt conștienți, nici convinși de necesitatea de a fi reflexiv și critic, iar o parte considerabilă dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
valori în situația de învățare. Metodele și strategiile care stimulează interacțiunea și discuțiile le oferă studenților ocazia de a reacționa la idei, experiențe, gânduri, cunoștințe, abordări ale profesorului sau ale colegilor în scopul generării unor moduri alternative de gândire și simțire, al reflectării asupra propriilor experiențe, reconsiderând semnificația și înțelesul lor în situații noi sau din alte perspective (nu este vorba doar despre a discuta, ci și despre a lucra în echipă, pe grupe), dar sunt totodată și oportunități de a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe comunicare. După cum se știe, a reflecta și a avea o atitudine critică înseamnă a avea discernământ, a fi mereu realist, a judeca neutru lucrurile, situațiile, problemele, apelând (aproape) exclusiv la „creierul rece” (rațiunea) și evitând (pe cât posibil) „creierul cald” (simțirea, dorințele, interesele personale etc.). Cei mai mulți adulți sunt capabili de așa ceva, deși acest fapt în sine nu rezolvă toate problemele, întrucât unii nu sunt conștienți, nici convinși de necesitatea de a fi reflexiv și critic, iar o parte considerabilă dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
se-ntâmpla și se vedea pe scenă trebuia să arate și ce nu se vedea și nu se auzea și de fapt alcătuia fața nevăzută a lumii... Fiindcă nu toți spectatorii sunt egali în înălțime și greutate, în gânduri și simțiri, contorsionați fiind ei și de darwinismul economic, politic și moral la zi, Alexa Visarion încerca să anihileze întâi strategiile de manipulare ale diversiunilor ideologice, ca apoi să le pună în fața spectatorilor adevărata față nevăzută a lunii! Nu-i era prea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică a omului în fața definitivului. Alexa Visarion opune certitudinii din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă, paradoxul. Controlează mimesis-ul prin eliberarea expresiei, prin ducerea stării la paroxism sau înghețarea ei. Lupta lui ca regizor sau scenarist cu capcana mimesis-ului ne trimite frecvent la estetica muzicală din care mimesis-ul este alungat mai mult decât în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
gândesc, în primul rând, ca el să fie o noutate, ci să poată fi văzută și simțită piesa în toate fibrele și în toate adâncimile ei; să poată fi o structură vie pentru a stimula prin sensuri inedite gândirea și simțirea spectatorilor. Ne-ați mărturisit o foarte frumoasă profesiune de credință! Dar vă chestionasem asupra unui lucru practic: cum realizați concret intențiile dumneavoastră artistice? Una din problemele montării textelor caragialiene este de a nu confunda "vulgaritatea" lumii și a eroilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
multe ori, atât în Anglia cât și în America, dar piesa pe care o vedeam acum îmi prilejuia șocul unei revelații teribile. Fiecare amănunt scenic a fost definit cu acuitate, dobândind o precizie care ți se întipărește pe retină, în simțire, în adâncul sufletului. Visarion a reușit să dea muzicalitate comportamentului, să facă gesturile să cânte, se poate spune că el a realizat încarnarea unei disonanțe, făcându-ne să simțim viața cu o nouă intensitate"1. Din umbra acestui "măreț" citat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nui. Etică nu presupune încurajarea unor acțiuni pozitive prin ele însele, dar care nu sunt utile nim]nui. Etică este teoria relațiilor sociale. Condițiile eticii sunt, în principiu, obligații de a face bine oamenilor și, în general, ființelor înzestrate cu simțire. Este posibil ca Henry Sidgwick, autor al lucr]rii Metodele eticii [Methods of Ethics], s] fi exagerat atunci când a întrebat retoric dac] o acțiune lipsit] de efecte asupra conștiinței umane - efecte directe sau indirecte, reale sau probabile - poate fi considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferiți v]d lucrurile diferit și atâta tot”. Aceasta este ideea de bâz] a subiectivismului etic. Subiectivismul etic reprezint] o teorie care afirm] c], în elaborarea judec]ților morale, oamenii nu fac altceva decât s]-și exprime propriile dorințe sau simțiri. Din acest punct de vedere, nu exist] adev]ruri „factuale” din punct de vedere moral. Faptul c] au avut loc mai mult de un milion de avorturi anual în Statele Unite începând cu anul 1973 este o realitate, dar nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ambele reacții sunt nejustificate, deoarece subiectivismul etic nu presupune, de fapt, c] nimic nu este bine sau r]u din punct de vedere moral. Pentru a înțelege, trebuie doar s] ne amintim c], în conformitate cu subiectivismul etic, judec]țile morale exprim] simțiri. De aceea, a spune c] „nimic nu este bine sau r]u” sau c] „nimic nu conteaz]” indic] absența frapant] a sentimentului. Acest lucru pare imposibil, cu excepția cazului în care se manifest] o melancolie dus] la extrem. Acceptarea subiectivismului etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirm] c] nimic nu este într-adev]r bine sau r]u? R]spunsul depinde doar de ce vrem s] spunem cu acest „într-adev]r bine sau r]u”. Dac] prin această vrem s] spunem „bine sau r]u independent fâț] de simțirile unei persoane”, atunci, bineînțeles, subiectivismul neag] orice este bine sau r]u în acel sens. Subiectivismul etic neag] faptul c] exist] fapte morale independente de sentimentele noastre. Dac] aceasta se înțelege prin nihilismul moral, atunci subiectivismul etic nu îl implic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu este bine sau r]u. Evoluția istoric] a subiectivismului etic ilustreaz] un proces tipic teoriilor filosofice. A început ca o idee simpl] - cu spusele lui David Hume, care afirmă c] morală este mai mult o problem] care ține de simțire decât de rațiune. Dar, datorit] faptului c] au ap]rut obiecții împotriva teoriei, si pentru c] susțin]torii ei au încercat s] r]spund] acestor obiecții, teoria s-a complicat. Pan] aici, nu am incercat s] formul]m teoria foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-un mod diferit" (Durkheim, 1964:80). Susținând ideea unor realități independente de și aflate în afara indivizilor, Durkheim răspunde la întrebarea ce este conștiința colectivă printr-o serie de asumpții de natură esențialistă: conștiința colectivă există ca suprastructură posesoare de simțire și "rațiune", ce își are propria viață și își impune cadrele asupra generațiilor, deci ca instanță socializantă și moralizatoare. Din punct de vedere genealogic, conștiința colectivă are atât o latură individuală, cât și una interindividuală, fiind produsul "uniunii" credințelor 18
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
între comunitate și societate, care capătă relevanță în ideea sublinierii ambivalenței rațiune-simțire a actorului social, idee ce reprezintă de fapt modurile polare de conceptualizare a identificărilor cu diverse entități sociale. Comunitatea este sau se referă la grupări bazate pe sentiment, simțire, comuniune. Ea este derivată din voința esențială (Wesenwille), o forță organică, naturală, instinctivă, nereflexivă, prin care un actor se vede pe el însuși ca un mijloc sau instrument de atingere a scopurilor grupului din care face parte. Societatea se referă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ideea comunității de ofensă 42, cât și Pareto, prin ideea de reziduuri 43. Latențele difuze au următoarele patru caracteristici: a) sunt comune majorității indivizilor și sunt apriorice oricărei educații, adică sunt primare; b) natura lor este "simțuală", sunt realități ale simțirii generale; c) sunt împărtășite ca realități comune, "sunt unificate în individ, dar și între indivizi, deci sunt comunitare, nu doar unitare"; d) se manifestă prin simbolizări, adică prin "obiectivări", sau, altfel spus, prin "exteriorizări simbolico-artistice", prin mentalități, prin obiceiuri, stereotipuri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aceste trăsături sunt de o importanță deosebită: faptul că sunt realități sufletești primare și faptul că sunt comune sau populare. De aici rezultă că o expresie a lor este sufletul popular. Cadrele noologice sunt "locuri spirituale" în care se activează simțirea comună, în care membrii unei societăți se "întâlnesc" pentru că "au aceleași tipare de trăire, împărtășesc aceleași simțiri" (Bădescu, 2002:241). Oamenii, observă autorul, independent de voința lor, simt la fel în anumite momente și contexte, adică simt împreună sau au
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
comune sau populare. De aici rezultă că o expresie a lor este sufletul popular. Cadrele noologice sunt "locuri spirituale" în care se activează simțirea comună, în care membrii unei societăți se "întâlnesc" pentru că "au aceleași tipare de trăire, împărtășesc aceleași simțiri" (Bădescu, 2002:241). Oamenii, observă autorul, independent de voința lor, simt la fel în anumite momente și contexte, adică simt împreună sau au aceeași trăire: "Simțirea comună nu este trăită cotidian, zilnic și în actele obișnuite ale unei societăți, ci
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
care membrii unei societăți se "întâlnesc" pentru că "au aceleași tipare de trăire, împărtășesc aceleași simțiri" (Bădescu, 2002:241). Oamenii, observă autorul, independent de voința lor, simt la fel în anumite momente și contexte, adică simt împreună sau au aceeași trăire: "Simțirea comună nu este trăită cotidian, zilnic și în actele obișnuite ale unei societăți, ci numai în anumite momente și cadre" (Bădescu, 1997:72). În absența acestor cadre, simțirea comună rămâne latentă. Cadrele noologice nu fac parte din planul fizic, ele
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]