4,553 matches
-
situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificînd brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei erau În partide diferite); Iordăchescu, Romulus Dan, Leopold Filderman, Dimitriu-Pop, membri ai PSD (fără orizont, dogmatici chiar); Basile Stoica, secretar general În Ministerul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular În România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu avea să devină În anul următor șeful Partidului Social Democrat Independent, fapt pentru care a fost atacat foarte dur de comuniști -, punîndu-și mari speranțe În anglo-americani, subliniind că aceasta era speranța țării, existînd „o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
chiar extremiste, pentru o societate civilă matură și puternică, pe care o fărâmițează. Dacă liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între cei care se declară socialiști și cei care se declară liberali. Nu aceasta este problema: Cine să conducă? Liberalismul sau socialismul? Problema de fond, poate cea mai dificil de rezolvat a istoriei și gândirii politice, este aceea a funcționalității principiului reprezentării. Cum funcționează acest, depășit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dar acest joc pueril și prostesc nu ne va rezolva problemele de sistem de ieri și de azi. Preferăm jocurile mai înalte, detașate de complicitate și de servilism în raport cu factorii politici; jocuri ale unor intelectuali occidentali, deopotrivă liberali (Ankersmit) și socialiști (Zinn, Chomsky, Jameson, White etc.). White este anti-Foucault atât prin critica aspră adusă cărților gânditorului francez, cât și prin atitudinea profesorului american față de omul Foucault, față de imaginile publice ale acestuia. Într-un schimb intens de e-mailuri cu legendarul teoretician
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Despre libertate la antici și la moderni, Benjamin Constant Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jose Gotovitch, Jean-Michel De Waele Europa democrației creștine, Jean-Dominique Durand Europa extremei drepte, Anne-Marie Duranton-Crabol Europa liberalilor, Nicholas Roussellier Europa socialiștilor, Michel Dreyfus Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure Geneza leninismului romantic. O perspectivă teoretică asupra orientării internaționale a comunismului românesc, Emanuel Copilaș Guvernarea comparată, Jean Blondel Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori La Construction politique de la nation, Silvia Marton Le role du
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
imediat condamnată ca delict de reformism. În sfârșit, anarhosindicaliștii nu disting în municipalitate decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4 în privința măsurilor de adoptat în acest caz. Posibiliștii militau pentru abandonarea principiului "totul sau nimic". Realizarea idealului socialist trebuia să se facă în etape, prin formularea unor revendicări posibil de satisfăcut. Programul lor se întemeia
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
inițieze astfel de tentative de intervenție economică, încadrate adesea sub numele de "socialism municipal". Posibiliștii pledau ca municipalitățile să aloce credite pentru locuințele muncitorești, ca statul să intervină în domeniul locuințelor. Intenția lor era puternic contestată de către guediști, care erau socialiștii marxiști ai epocii. Tactica Partidului Muncitoresc Francez era să nu se mai facă distincție între problema locuinței și problemele sociale. Dacă proprietarii și patronii erau identificați ca aparținând aceleiași clase de exploatatori, soluția problemei locuinței nu era alta decât victoria
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale așteptărilor față de legea privind HBM. Propunerile magistratului Georges Picot, alt promotor al legii, ilustrează clar cum, în acel moment de la răscrucea secolelor, legile sociale erau privite cu mare atenție și cu grija ca ele să nu fie influențate de socialiști și de sindicaliști: Respingerea unei legi așteptate de către toți cei care vor să amelioreze soarta muncitorilor este un mijloc ineficient de a lupta împotriva utopiilor socialiste care ne amenință. Să apărăm proprietatea, să apărăm capitalul, să apărăm pro-prietarul și contractul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trebuiau să permită eliberarea progresivă de economia burgheză. Socialismul municipal s-a revendicat mai întâi de la această doctrină a posibiliștilor; accepția s-a schimbat apoi, ca urmare a intervenției economice și sociale a comunelor. În ciuda opoziției lor față de strategia reformistă, socialiștii revoluționari au luat rapid cunoștință de interesul pe care îl reprezenta această problemă pentru cucerirea electorală a primăriilor. Încă de la alegerile municipale din 1892, curentul guedist își manifestase interesul pentru acest subiect. Mai multe date contribuiseră la atenuarea rigidității inițiale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să o atragă în viitor de partea lui. Apoi, a descoperit că primarul unei localități poate fi un sprijin important în perioada grevelor. Pe lângă acestea moștenirea Secolului Luminilor obligă! -, noile responsabilități ale primarului în materie de instrucție și educație fascinau socialiștii: ei contau pe educație în vederea ridicării poporului la înălțimea idealurilor socialismului. Dar, mai ales, ceea ce avea să unească posibiliștii și guediștii era posibilitatea de a înlătura monopolul serviciilor urbane (transport, apă, curățenie, iluminat...). Obiectivul era acela de a evita ca
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca exploatarea muncii să fie dirijată către consumul de masă. Critica socialistă a proprietății private extindea acum în câmpul consumului colectiv analiza exploatării elaborată pentru producție. Fără îndoială, ar trebui să caracterizăm mai bine etapele acestui interes în creștere al socialiștilor pentru nivelul comunal. Până în anii 1930, atunci când moștenitorii guedismului acaparau deja primăriile, ei își avertizau alegătorii că alegerile municipale erau ocazia de a îndepărta iluziile socialismului municipal. După Frontul Popular, experiența municipală devenea ocazia de a face dovada că erau
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu preț redus etc.). În sfârșit, socialismul municipal se confruntă cu regularitate cu multiplicarea tutelelor serviciilor tehnice ale statului (Drumuri și Poduri, Spațiu rural). Această frână pusă de către statul central dezvoltării serviciului public la scară municipală va reactualiza în rândul socialiștilor problema etatizării. Ideea naționalizării transporturilor, a aprovizionării și locuinței se afirmă cu atât mai mult cu cât municipalismul părea neputincios în aceste sectoare. Calea reformelor puse în act de către stat, idee apărată de mișcarea solidaristă, se impunea ca principiu de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
după un secol de revoluții, cea mai mare nevoie a proletariatului nu este aceea de a i se mări coeficientul valorii politice. Criza de care suferă, după cum remarca dl. de Mun la primul nostru congres de la Lyon, așa cum spun și socialiștii, provine mai ales din nepotrivirea șocantă care există între drepturile sale politice și mizeria condiției sale sociale, între independența sa de drept și neputința sa de fapt. Aceeași persoană este împărțită între suveranitatea sa politică și subordonarea sa economică. Să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de legi privind locuințele muncitorești, amenajarea urbană, igiena, exproprierea etc. Jules Siegfried, a cărui lege din 1894, care îi poartă numele, organizează locuințele ieftine (HBM), este unul dintre principalii reprezentanți, celălalt reprezentant fiind Émile Cheysson. Muzeul social grupează "leplaysieni", liberali, socialiști reformatori, catolici sociali, "solidariști", cu toții preocupați de locuințele populare. 2 Alain Cottereau, art. citat, 1970, p. 372. 3 Ibid, p. 380. 1 Annie Fourcaut, "Essai de mise en perspective historique de la politique de la ville des années 1880 aux années 1970
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1981, p. 24. 2 Ibid., p. 25. 3 Asupra acestui punct, a se vedea analiza lui L. Houdeville, op.cit., 1969, p. 57. 4 Ruptura survenită la Congresul de la Saint-Étienne în 1882 dă naștere Partidului Muncitoresc Francez guedist și Federației Muncitorilor Socialiști (broussiștii și germaniștii). 1 Vezi Friedrich Engels, Problema locuinței, 1872. 2 Léon Bourgeois, Solidarité, Paris, Armand Colin, 1914 (ediția a 8-a, august); prima ediție 1896, p. 269. Citatele care urmează sunt extrase din această lucrare. 1 Anecdotă relatată de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
multă încredere în posibilitatea descoperirii și introducerii unui sistem non-piață care ar fi mai favorabil democrației și egalității politice și totuși, destul de eficient în producerea de bunuri și servicii pentru a fi acceptabil. De-a lungul celor două secole precedente, socialiști, specialiști în planificare, tehnocrați și mulți alții au cultivat viziuni în care piețele ar fi, spuneau ei, înlocuite definitiv și pe scară largă cu procese mai organizate, mai bine planificate și mai echitabile de luare a deciziilor economice referitoare la
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Sistemul politic consensual constă din cabinete multipartidiste și guverne de coaliție, care includ în mod natural reprezentanții din segmentul francofon și din cel vorbitor de flamandă. Olandezii au fost timp de multe generații strict divizați în patru "coloane": catolici, protestanți, socialiști și liberali. Practic aceste diferențe au pătruns în toate relațiile și activitățile, de la politică la căsătorie, vecinătate, cluburi, sindicate, ziare și altele. Un conflict care a izbucnit din cauza educației religioase în școlile subvenționate de stat, în care reprezentanții celor două
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
social-democrați, cred că în cam toate marile orașe. Așa că, acum, conservatorii sunt în corzi! Mențin obsesia "revoluției morale" ca să-și păstreze cât mai mulți din votanți pe care îi pot pierde, de altfel, în două direcții: și spre liberali și socialiști, și spre radicali! Dacă s-ar fi menținut în limitele civilității în campania de anul trecut, poate că geamănul n-ar fi devenit președinte, dar coaliția liberal conservatoare ar fi asigurat o guvernare stabilă și fără a se apela la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Minuseanu. Ideile politico-sociale și le afirmă inițial prin înființarea societății studențești Datoria, al cărei scop era „contribuirea la ridicarea nivelului cultural al poporului”, apoi în primele articole publicate, sub pseudonimul C. Sorțescu, în august-septembrie 1893, în ziarul ieșean „Evenimentul”, intitulate Socialiștii și mișcarea națională. Pledoaria era continuată, în suplimentul literar al cotidianului „Adevărul”, cu „foiletonul social” în opt părți Din notițele unui observator ipocondric, iscălit Observator Ipocondric, și într-o suită de articole și note găzduite de săptămânalul „Evenimentul literar”, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
naturii, nu însă fără o anume abilitate în regizarea aparițiilor publice, S. începe îndată după sosirea în România să își promoveze convingerile politice și culturale generate de experiențe din Rusia. Primele articole, din „Evenimentul”, avansează deja ideea atitudinii greșite a socialiștilor față de mișcările naționale, precum și pe aceea a inaplicabilității marxismului în țările agrare, în care proletariatul propriu-zis lipsește. În astfel de țări, implicit în România, soluția optimă ar fi fost desăvârșirea revoluției burgheze, prin introducerea, pe cale parlamentară, a reformelor democratice, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
mai ales în Rusia, unde așa-numitul narodnicestvo cunoscuse între 1870 și 1885 o amploare extraordinară. O prezentare mai detaliată a acestor mișcări o face în „Adevărul”, de astă dată în antiteză șarjată cu comportamentul tineretului intelectual român, inclusiv cel socialist, totul culminând într-o expunere vibrantă a crezului propriu. Prioritatea vădită a obiectivului privitor la intelectualitate îl determină să treacă imediat la propovăduirea lui, pentru care găsise și o tribună adecvată, la nou-apărutul „Evenimentul literar”, unde e secondat de câțiva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
afirme, "Prieteni, nu așa trebuie să trăiți". Dacă există un sens adânc în opera mea, nu poate fi mai adânc decât atât. Prietenii mei scriitori scoțieni (am o droaie) mă consideră vorbăreț, hazliu și deloc enigmatic. Ca și mine, sunt socialiști care au crescut fără încredere în guvernele URSS ori SUA, fiindcă ni se par corupte și nedemocratice dictaturile unui singur partid și capitalismul neținut în frâu. Ca și mine, nici ei nu țin de o biserică anume, dar nu au
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
respectabili cu nume cunoscute, hoți, asasini, avocați ghiftuiți de liberalism, pedagogi, severi gardieni ai moralei, scriitori, pionieri ai civilizației cu teorii de avangardă, autori de articole fulminante și pătimașe asupra emancipării femeii, copoi de poliție, spioni, ocnași evadați, ofițeri, studenți, socialiști, anarhiști, patrioți, venali... Vin pe rând: timizii și obraznicii, teferii și bolnavii care fac pentru întâia oară cunoștință cu o femeie și bâtrâni stricați, istoviți de pe urma tuturor viciilor, tineri chipeși cu ochi limpezi și avortonii schilodiți de natură, surdo-muții, orbii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
erau absolut necesare inițierii integrării naționale, sociale și culturale în concernul națiunilor europene. Iorga îi ura pe liberali și le detesta politica. Cu toate acestea, intelectualitatea liberală se considera suficient de pregătită, mai progresistă decît îi considerau chiar și pe socialiști! Această intelectualitate se vede în măsură să remodeleze societatea românească, modernizînd-o după modelul francez 24. Inevitabilul rezultat a fost o alienare de mari proporții. Vidul cultural își va regăsi ulterior revanșa în Garda de Fier. Dar revoluția liberală de la 1848
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
realitățile Bisericii și comportamentul preoților. Iorga se referea la ea ca la "ortodoxia lipsită de suflet, din care nimic nu a înflorit în ființa noastră"33. Cînd avea 18-19 ani, Iorga a refuzat să mai meargă la biserică pentru că era "socialist militant" și citea scrierile lui Marx și ale prințului Kropotkin 34. N-a uitat niciodată formalismul și uscăciunea învățămîntului religios de la liceu. L-a ridiculizat pe dascălul respectiv, un preot, folosindu-se de o carte scrisă de fratele său, episcop
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]