6,537 matches
-
părinților și o cameră anume, pentru fete. Mai era în ogradă o casă lungă, de 15 metri, cu fața spre biserică. În acea casă era o cameră specială a băieților, la mijloc o cameră care servea de cancelarie, pentru diferite socoteli cu sătenii, iar în continuare, bucătăria, cu fântâna alături. Dar camera băieților pe vremea aceea era mai mult goală, din cauză că băieții cei mai mari rămăseseră la învățătură, în Botoșani 26. Pasajul anterior întărește deopotrivă ideea că fetele aveau camera lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o topică apropiată celei de astăzi. În sfârșit, în ultima încăpere (fostă cameră a părinților) este amenajată ca o cameră de studiu a căminarului, unde se retrăgea cum spune Călinescu spre a frunzări prin cronici ori pentru a-și ține socotelile moșiei. Aici dormea, probabil, ultimul născut, sub privegherea mamei. Astăzi, un birou și o calamară, portretele părinților, o ladă de metal, o bibliotecă conținând o parte din cărțile familiei: un Codu judeciar pentru Tribunale din Moldova, al lui Scarlat Pastia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
recurgă la omisiuni și chiar falsuri în susținerea teoriilor sale. Ultima carte datorată lui N. Georgescu, "Scrisul ca o taină", este o adevărată bijuterie prin exemplaritatea cercetării filologice și coborârea în amănunțimi și finețuri de nebănuită acuitate. Ar fi, după socoteala noastră, a opta sau a noua carte ce i-o dedică lui Eminescu (chiar dacă sumarul mai indică și preocupări colaterale, în care opera poetului furnizează doar textele necesare exemplificărilor diverse). Fost slujbaș la Biblioteca Academiei, profesorul Georgescu a avut răbdarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-o bani pe mama !, de ce să-i pierd ? » Era un bărbat înalt, frumos, ca maică-sa, bine făcut, vorbea baritonal, stătea în picioare, înaintea noastră, maestos, dar arăta calm, rece, cum sunt demnitarii la ministere, distanți... Voia să încheie repede socotelile cu personalul căminului, că zicea el, era foarte grăbit, nu-l lăsau treburile de la cabinet. Asistentele Căminului l-au luat în serios, s-au dus la noptiera și șifonierul decedatei și i-au numărat : patru perechi de cioropei, trei de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și călări pe tine, țară, se cred zei, aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii, Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială, Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării! Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de samsari Prin tertipuri și prin intrigi au ajuns puternici, mari
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ce constatam? Arătarea aceea mare, cenușie, semeață și lălâie, coborâse între timp Dealul Obrejii. Se-ndreapta spre cele trei podețe, tocmai unde oprisem eu cârdul oilor. Înainte de-a vedea cum avea să se comporte între oi, îmi făceam acum socoteala, ceva-ceva mai liniștit, că, într-un fel, am reușit să-l păcălesc pe lup! Că îl oblig să se oprească între oițe, să-și aleagă din tot cârdul, pe cea care-i place, dar să mă lase pe mine-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în casă, solitar, înecându-și amarul, adică sinucigându-se și el, dar... în pahar...! Iartă-i Doamne, pe toți! O CĂLĂTORIE ÎN PARADIS 1. August 1974: zburăm spre Suedia În sfârșit după multe frământări și așteptări, după un noian de socoteli ale autorităților politice și îndoieli ale mele, cel propus să plece în Suedia duminică, 1 august 1974, ne urcăm într-un aparat de zbor al Agenției Tarom, de pe Aeroportul Otopeni, cu destinația Stockholm. Sunt însărcinat să conduc delegația României care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
largă a orașului. Autoritățile române, funcționarii și ostașii fugiseră. Ocupanții încă nu sosiseră. Într-un cuvânt, era un fel de "țară a nimănui". Puteai face orice. Să ucizi! Să furi! Fără să-ți pese prea mult că vei da cuiva socoteală!" Din centrul Chișinăului "evreii și rusofonii cântau Internaționala. Notele muzicale păreau, uneori, niște urlete... peste noapte, pe neașteptate, unii dintre locuitorii atât de pașnici și cuminți deveniseră, de bunăvoie ori, mai degrabă, de nevoie, comuniști. Imperiul roșu se extindea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am spus și eu părerea. Măi, oameni buni, interveni Bițu. Nu vă băgați unde nu vă fierbe oala. Toate sunt așa cum sunt. Dac-o fi să ne fie greu, toate s-or sparge în capul meu. N-o să cer altora socoteală pentru ce fac eu. Eu fac, eu trag. Asta așa-i, zise moș Costache... Însă cine nu deschide bine ochii, deschide mai târziu punga... Mai bine să vă dea Dumnezeu mult noroc! Și eu să rămân un proroc mincinos. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În cel mai ieftin local de prin Împrejurimi. Bine că ne-am lămurit și de bani. Dacă am pune mână de la mână, n-am putea strânge pentru o halbă de bere pe care s-o bem amândoi. Am făcut Împreună socoteala, iar anii erau mult mai greu de adunat decât banii. Lui Îi ieșeau cinci, mie șase, În sfârșit, și pe urmă l-am Întrebat de studenția lui. Deși n-avea decât doi lei În buzunar, Îi fumasem deja jumătate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se omoare prea tare la bătut tuburi. El avea o treabă aparte, dar mai degrabă ai fi zis că face ce vrea și la o adică i-ar fi dat mâna să nu facă nimic, fără să-i ceară cineva socoteală. Cât o fi lăsat ăla vorbă că-i rupe picioarele și-l dă pe mâna plutonierului Cosmescu, a rămas tot o vorbă și altceva nimic. Astea erau aranjamentele lor la urma urmei. Văru’ Laur avea oricum cazarea asigurată, de-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că ce-o să se cunoască din ditamai șantieru’ doi saci. Ne-a dat ăla ceva de băut și o sută de lei, În sfârșit, până atunci habar n-am avut de ce-i În stare târfa asta bătrână, că-și ține socoteala până la ultimu’ cancioc la tot ce rămâne seara Împrăștiat prin curte, plus o sută și ceva de saci pe care-i are În pivniță. Îl vezi tu că se târâie Încolo și Încoace ca o rață boșoroagă, da’ și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
evitând o eventuală replică din partea Ortansei, Viorel Îi spune că se Întoarce imediat și Între timp să se pregătească de plecare. L-a chemat tac-su să-i dea bani de buzunar, să-i dea instrucțiuni ori să-i ceară socoteală, În timp ce Leontina le veghează Întrevederea târșâindu-și mătura pe sub ferestre. Am Întors capul, să-i ia dracu’, nu mai vreau să-i văd, nu mai există pentru mine, eu nu sunt neam de tubari, salahori și ciobani. Ortansa a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar face să taci. Gata, nu mai zic nimica. Futeți-vă, neică, pân-oți varia sânge! Ești taman pă suflețelu’ lu’ jigodia aia de Andrei. Ți-a astupat gura cu pizda ei și nu-l mai trage nici dracu’ de socoteală ce face cu banii... — Ai zis că nu mai faci! Nu mă face să mătur cu tine p-aicea toate sticlele astea și s-o trezesc și pe ea și copilu’ și să scol tot blocu’ ăsta În picioare. — Ie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din limba asta tot proptind-o pe Steluța cu mâinile de pereții bucătăriei și astupându-i astfel gura, iar ce spune Pepino ar fi o nenorocire curată dacă nu s-ar screme atâta dându-ne răgazul să ne facem niște socoteli din care să reiasă cât de negru o mai fi și sfrijitura asta de drac intrat printre noi de azi de la prânz. Aia e, că văr-su a rămas la București că mai are puțină treabă acolo. El s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu, că văr-tu, că neamu’ tău și sângele tău, că mă-sa și cu mă-ta... Sfinte Dumnezeule, ne facem păcate aiurea. Îl omorâm și p-ăsta și p-ormă și pe mută și pe Pepino, ca să știm o socoteală. Hai, las-o... Mai ai banii ăia? — Banii-s aicea. Se bătu cu mâna peste buzunar. — Câți mai ai? Hai să-i numărăm. Ca să știm o socoteală. — Toți banii sunt aicea, și iar se bătu peste buzunar. Ce dracu’ Relule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăsta și p-ormă și pe mută și pe Pepino, ca să știm o socoteală. Hai, las-o... Mai ai banii ăia? — Banii-s aicea. Se bătu cu mâna peste buzunar. — Câți mai ai? Hai să-i numărăm. Ca să știm o socoteală. — Toți banii sunt aicea, și iar se bătu peste buzunar. Ce dracu’ Relule... — Toți, câți? Hai să-i numărăm. Nu mă mai supăra și tu. Te văd că ești supărat. Te-ai Înnegrit și te-ai Îngălbenit tot de supărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o voce necunoscută și am Înghețat amândoi auzindu-l spunând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și a iertat oricum de-a valma vinovați și nevinovați. Îmi mai spuse că ei nu i-a venit pur și simplu la-ndemână să mă Învinuiască până acum de ceva infinit mai grav decât pentru ce Îi cer eu socoteală. Păi nu-i cer socoteală. Eu nu cer nimănui socoteală, fiindcă nu-mi stă În fire. Ba-i ca și cum i-aș cere, Îmi spuse. Și dacă i-ar plăcea femeile, ar fi În definitiv treaba ei, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a valma vinovați și nevinovați. Îmi mai spuse că ei nu i-a venit pur și simplu la-ndemână să mă Învinuiască până acum de ceva infinit mai grav decât pentru ce Îi cer eu socoteală. Păi nu-i cer socoteală. Eu nu cer nimănui socoteală, fiindcă nu-mi stă În fire. Ba-i ca și cum i-aș cere, Îmi spuse. Și dacă i-ar plăcea femeile, ar fi În definitiv treaba ei, cu atât mai mult cu cât n-ar deranja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi mai spuse că ei nu i-a venit pur și simplu la-ndemână să mă Învinuiască până acum de ceva infinit mai grav decât pentru ce Îi cer eu socoteală. Păi nu-i cer socoteală. Eu nu cer nimănui socoteală, fiindcă nu-mi stă În fire. Ba-i ca și cum i-aș cere, Îmi spuse. Și dacă i-ar plăcea femeile, ar fi În definitiv treaba ei, cu atât mai mult cu cât n-ar deranja pe nimeni cu treaba asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o coadă de vreo treizeci de persoane avide de vești din Orașul Martir. Cereau doi lei pentru ziarul de un leu, iar când și când vărul meu vitreg era nevoit să dea explicații cum că aduc ziarul cu trenul, pe socoteala lor. L-am auzit spunând că Îi dă de cheltuială și mâncare și cazare cui s-o Îndura de ei să-i găzduiască, dacă nu cumva i-o prinde noaptea aici sau prin gară, prin scări de blocuri sau În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a mâncat mai bine de jumătate din viață. Trecuse un an și noi tot aici, În subterană, pândeam o schimbare, Împreună sau fiecare pe cont propriu, care schimbare stătea de altfel să se Întâmple de la o săptămână la alta. După socotelile noastre, rămăsese cel mult o lună. Mărimea și conformația burții Ortansei ne spunea În mod cert că va fi băiat. Avea un pântece enorm, țuguiat Într-un anume fel, Încât toți care o văzuseră Îi spuseseră că va fi băiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
permite, deși nu doar ăștia nu-și pierduseră vremea cu cititul la viața lor. Per total, oricum falimentul era general când eu Începeam să experimentez și să simt pe pielea mea cum se trăiește din scrisul romanelor. Mi-am făcut socoteala că Într-un răstimp de trei luni doamna Plumbeanu mi-a spus de cinci ori că fabricarea romanului meu a costat editura șase milioane de lei și nu-i nici o șansă ca acești bani să fie recuperați din vânzare În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
era fierbinte și tot nu-i venea să spună că-i ia foc și deja simțeam și știam. O Încerca dorul de fetița ei și Încă nu strânsese bani de ajuns ca să se ducă la ea. Își făcuse din nou socoteala. Ar mai avea de stat două luni, fără să cheltuiască mai mult de două mii pe zi, și uite, sezonu-i pe sfârșite, turiștii s-au rărit și Zlate e tot mai rău și dacă moare vine nepoată-sa și ne scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]