5,168 matches
-
a izbit ca un un-doi à la Lee Blanchard. Am pornit cu pași împleticiți pe urmele fantomei. Înăuntru, în Zimba Room, erau un fum gros să-l tai cu cuțitul, soldați și jazz de la tonomat. Madeleine stătea la bar și sorbea dintr-o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am așezat și m-am uitat la Madeleine cum se joacă de-a Betty. Am înghițit pe nerăsuflate un pahar de bourbon și m-am calmat. O vedeam pe Madeleine în diagonală, la bar, înconjurată de potențiali amanți, care-i sorbeau de pe buze fiecare cuvințel. Eram prea departe ca să aud ceva, dar fiecare gest pe care-l făcea nu era al ei, ci al unei alte femei. Și de fiecare dată când atingea un bărbat din jurul ei, duceam involuntar mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit într-acolo și am scrutat localul din pragul ușii. La bar erau doar câțiva gradați. Separeurile vărgate erau goale. Madeleine stătea singură și sorbea dintr-un pahar. La câteva scaune mai încolo doi soldați își îndreptau uniforma, pregătindu-se s-o abordeze. Se năpustiră asupra ei aproape concomitent. Bodega era prea goală pentru a continua filajul. M-am retras la mașină. Madeleine ieși după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să afle noutăți. — Ăăă... O privi pe Watson cu coada ochiului În timp ce traversau bucătăria și holul către ușa din față. — Tu ai mai lucrat cu inspectorul Insch, nu-i așa? Watson confirmă. — Și care-i faza cu... - Logan mimă cum soarbe dintr-o sticlă de cola. Încearcă să se lase de fumat? Watson ridică din umeri. — Habar n-am, domnule. Poate e vreun comportament maniaco-depresiv?? Se opri o clipă, Încruntându-se. — Sau poate e doar un gras nenorocit. Logan nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fost un accident... — Oricum Îl avem pe tavă pentru tăinuirea unui deces, abandonarea cadavrului, tentativa de a altera cursul justiției, poate chiar crimă. Dacă putem convinge juriul că el a Împins-o... — Credeți că avem șanse? Insch ridică din umeri, sorbind suspicios din cafeaua sa albă cu mult zahăr. — Nu. Dar merită Încercat. Expertiza criminalistică vine ca musca-n lapte. Până acum, nu există nici o dovadă că fata ar fi fost În apartamentul lui Chalmers. Și nu e ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mestecând. Și habar n-ai cine e: Domnul Fără-Genunchi. — Și tu ai habar? Miller ridică de pe masă paharul și repetă figura cu agitatul. — O, da, răspunse el. După cum am spus: pentru asta sunt plătit. Logan rămase În expectativă, dar Miller sorbi Încet doar. Cine e, deci? Întrebă Logan Într-un final. — Păi, ăsta e momentul când putem Începe să ne ajutăm unul pe celălalt, știi? Miller Îi zâmbi. Eu știu niște treburi, tu știi altele. Tu-mi spui treburile tale, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
picioare lângă ea, scoțând sunete de consolare, cu o mână pe umărul doamnei Henderson. Logan făcuse o oală mare de ceai, care stătea aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nenorocitul naibii. Miller nu era de serviciu, așa că el putea să bea. Doar că el n-avea o halbă frumușică de Dark Island, ci un pahar mare de Sémillon Chardonnay lângă somonul său În crustă. Logan Îl privi pe reporter sorbind delicat din vin și zâmbi. Ca să fie sincer, Miller era un ins straniu. Lui Logan Începuse să-i placă. Chiar dacă trecuse la mustață de concedierea inspectorului Insch. Hainele și vinul și croasantele și bijuteriile masive din aur erau un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu avea un salon privat. Trebuia să Împartă unul dublu, de la terapie intensivă. Patul lui Îngust de spital era Înconjurat de echipamente, monitoare, ventilatoare, tot ce vrei era conectat la trupul zdrobit al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a ajunge la locul delictului. Watson zâmbi sarcastic. — Cum trăiește cealaltă jumătate... Un al doilea agent de pază - un om masiv, cam la cincizeci de ani, cu părul dat pe spate și sprâncene de terrier, se ocupa acum de consolă. Sorbea dintr-o sticlă de Lucozade, cu capul Îngropat Într-un exemplar al ziarului de dimineață. „SUSPECTUL DE UCIDEREA COPILAȘILOR ÎNJUNGHIAT MORTAL!“ era Întins pe prima pagină. Când Logan Îl atenționă că erau acolo, se Încruntă și flutură cu mâna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
puteau viziona casetele, Logan și Watson se aventurară printre Înregistrări. Echipa de căutare care fusese acolo Înaintea lor le ușurase mult treaba, derulând casetele Înainte până la partea unde fusese ucis Hoitarul. Încet, Logan și Watson trecură prin toate, cu paznicul sorbind mai departe din Lucozade și sugându-și dinții În fundal. Siluete săreau și se prosteau pe ecarn, iar camera Înregistrase imagini doar la fiecare trei sau patru secunde, astfel că totul semăna cu animația experimentală canadiană. Fețele erau destul de Încețoșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fulgerul Îmi va frânge doar aripa, Înseamnă că nu voi mai zbura, ar fi mai rău ca moartea. Nu râd În fața fulgerului ce mă va lovi, dar nici teamă nu-mi e de el: Viața de va fi să-mi soarbă, Nimeni nu m-o pune-n ramă, Vino, dar, putere oarbă, Să te-nfrunt, nu-mi este teamă. * Voi urca cu orice preț. E un moment crucial În viața mea. Nu-mi Închipui c-aș putea renunța. Orice-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le simt ale mele, nu mai simt că Îmi aparțin. Am o senzație concretă de amplificare și parcă particip la viața tuturor regnurilor; de aici, acea plăcere senzuală, dar și o greață de nedescris; sunt un polip uriaș ce-și soarbe puterea pervers din carnea materiei. E Încă vie pulsiunea conștiinței că am un corp numai al meu, dar văd cu Încetineală cum mă transform În ceva indecis, aflat la hotarul nemanifestării. Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De fapt, eu nu o visam decât pe E., doar pentru ea aș fi fost În stare să fac orice muncă sau orice corvoadă ca s-o văd. Eram amețit de dorința de a-i vorbi și de a-i sorbi privirile. Veneam către liceu Împins de un resort ciudat de parcă aveam aripi și mi se părea că În curând am să și zbor. În toată existența mea, n-am fost atât de bucuros că exist decât atunci, căci, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot ce este posibil să prind o poziție avantajoasă, atât cât Îmi permit bunele maniere, mă Întind, mă Înalț, prefăcându-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne lega despărțindu-ne definitiv; idiotule, trebuia să-l refuzi. (azi) Nu mai mergem la facultate. Citim Il Gattopardo (mi l-a adus cineva din Italia; e o ediție Felfrinelli, minusculă, elegantisimă). Îl invidiez pe Principe pentru arta de a sorbi acel ozio insezizabil naturilor plebeie. „Noi nu avem gustul format ca să ne bucurăm de o asemenea decadență“, Îi spun lui A. Stăm În pat rezemați de perne; când obosim să discutăm, facem amor, nu mai ieșim din casă, nici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă cam săturasem de atâta roz. Îl poți vedea peste tot în zilele noastre. A devenit de-a dreptul convențional. Kara se ridică doar pentru a aranja perna de sub capul mamei sale și apoi își reluă locul jos lângă pat, sorbind zgomotos din paharul de carton pe care scria Starbucks; cafeaua era singurul ei drog, însă dependența era intensă și iremediabilă, ca să nu mai vorbim de costisitoare - era deja a treia cană pe ziua de astăzi. Părul ei era tăiat scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apoi un zâmbet din partea sergentului („Amintește-ți: relațiile cu oamenii sunt la fel de importante precum investigațiile”ă. - Vă urez succes, spuse Balzac. - Mulțumesc, răspunse gânditoare Sachs. Dădu din cap apoi către tânăra sa asistentă și privi către cana din care aceasta sorbea din când în când. - E vreun loc din care aș putea să cumpăr o cafea bună? - Intersecția Străzilor 5 cu 19. - Și cornurile sunt foarte bune, interveni Balzac jovial, acum că nu mai exista niciun risc sau efort ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Balzac jovial, acum că nu mai exista niciun risc sau efort ce trebuia făcut. Sachs părăsi magazinul și o porni agale pe Strada 5, ajungând curând la cafeneaua cu pricina. Intră și comandă un capuccino. Se așeză lângă bar și, sorbind din băutura fierbinte, privi pe fereastră la mulțimea ce popula Manhattanului în acea dimineață de sâmbătă: vânzătorii magazinelor de haine, fotografii de stradă cu asistenții lor, bogătașii ce își beau cafeaua pe vreo terasă, tineri îndrăgostiți, bătrâni îndrăgostiți, artiști săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apoi o cafea mare cu mult zahăr și se așeză la bar lângă Sachs. Nu întâmplător polițista întrebase de o cafenea; asistenta făcuse un semn conspirativ când Balzac nu fusese atent. Se părea că ar avea mai multe de spus. Sorbind cu nesaț din cafea, aceasta începu: - Problema lui David e că... - Refuză orice cooperare? - Da, fu de acord femeia. Destul de bine spus. Orice nu face parte din lumea lui nu contează în niciun fel. Îi era teamă că vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care a dispărut. Trebuie să știți mai multe, doamnă polițist. „Polițist” e bine? Sau sunteți detectiv? - Amelia e bine, zâmbi ea amintindu-și de testul practic pe care îl trecuse nu cu mult timp în urmă. Bang, bang... Kara mai sorbi o dată din cafea și hotărî că nu era îndeajuns de dulce, așa că își mai puse două pliculețe. Sachs privi mâinile abile ale Karei și apoi le privi pe ale ei. Două din unghii erau rupte, în timp ce ale tinerei erau perfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întotdeauna necruțător cu cei care au făcut așa ceva, care au lăsat să se întrevadă metodele pe care ceilalți le folosesc. Thom aduse o tavă și turnă cafea pentru cei care comandaseră. Kara adăugă câteva lingurițe de zahăr și începu să soarbă cu nesaț, chiar dacă pentru Rhyme, de pildă, părea mult prea fierbinte. Acesta din urmă începu să se uite cu subînțeles spre sticla de whisky Macallan vechi de 18 ani care îi zâmbea îmbietor de pe un raft. Thom îl observă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spaghetti (asta și ravioli erau singurele nume pe care le recunoscuse în meniuă. Și, cum soția sa nu era cu el, comandă și un pahar de vin roșu. Mâncarea fusese minunată, de aceea decisese să mai zăbovească în acel loc, sorbind în tihnă din băutura interzisă și privind copiii cum se jucau pe străzi în acest cartier zgomotos și populat cu oameni de aceeași etnie. Plătise nota, simțindu-se oarecum vinovat pentru faptul că folosise fondurile bisericii pentru a consuma alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fel cum face un rechin cu o picătură de sânge. - Doar un pahar, spuse criminalistul. - Hai, fie. Turnă apoi câteva picături de Macallan într-unul din paharele speciale ale lui Rhyme și poziționă paiul în apropierea gurii lui Rhyme. Acesta sorbi cu nesaț. - Da. Paradisul...Într-o zi, o să te învăț cum se toarnă o băutură, adăugă el privind la paharul gol. - Mă întorc într-o oră, spuse Thom. - Comandă: alarmă ceas, spuse Rhyme sever. Pe ecran, apăru cadranul unui ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Înfricoșător... Las-o baltă. Mutând sacoșa cu mâncare cubaneză foarte condimentată dintr-o mână în alta, continua să meargă alături de Kara pe trotuarul foarte populat, vorbind despre părinți, despre cariere, despre Cirque Fantastique. Și bineînțeles, despre bărbați. Bang, bang... Kara sorbea cu poftă din cafeaua ei cubaneză dublă, de care, spunea ea, devenise dependentă de la prima gură. Nu numai că era la jumătate de preț față de Starbucks, explica ea, dar era de două ori mai puternică. - Nu sunt prea bună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]