4,641 matches
-
vestitele întreceri cavalerești, ce cunosc o adevărată înflorire în secolul XVI. Daca este să-i dăm crezare lui Pietro Busto, Sigismund Bathory avea mare înclinație spre jocurile cu caracter sportiv. Era iscusit în cele cu mingea și roata, mânuia bine spada, ridică greutăți, rupea frânghii și lanțuri și era neîntrecut la concursul cu lancea. De bună seama că italianul exagera atunci când vorbea la superlativ despre calitățile patronului său, dar interesul principelui pentru astfel de manifestări nu poate fi pus la îndoială
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
argint. Între coarnele bourului se află o stea de argint cu cinci raze. În vârful scutului, în câmp de aur, pe o terasă neagră din șapte dealuri, se află doi lei rampanți, afrontați, de culoare roșie, ținând între labe o spadă neagră. În șef, în câmp de hermină, se regăsește coroana de oțel a României, în culoare naturală. Scutul este surmontat de o acvilă cruciată ieșind. <br> Semnificațiile elementelor însumate: <br> Coroana din șef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
2003. Ea se compune dintr-un scut despicat în pal, având următoarea înfățișare: în partea dreaptă și în partea stângă se află un camp de argint cu lei, afrontați, de culoare naturală, armați și cu limbile roșii, ținând fiecare o spadă neagră. În centru, în camp albastru, este reprezentată Coloana infinitului, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din șapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
coroană murală, de argint, formată din șapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu, reședință de județ). Leii sunt vechiul simbol al Olteniei, Valahia Mică, după cum o găsim în documentele medievale. Spada este simbolul vitejiei și al consecvenței locuitorilor de pe aceste meleaguri. Coloana infinitului este emblematică pentru municipiul Târgu Jiu, aceasta legându-și numele de activitatea creatoare a lui Constantin Brâncuși. Școli generale Licee și colegii Școli postliceale Universități Instituții educaționale Orașul
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine - pe plan tematic - o narațiune, ci un lied scenic; poetul se închipuie "Un cneaz valah la porțile Sibiului", atât de vrăjit
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
oaste purtau pentru protecție haine de in matlasate, groase de 3-5 centimetri, cu cusături dese sau cojoace din piele. Armamentul ofensiv era formad din arme albe și arme de foc. Armele albe erau reprezentate de arme de tăiere și împungere (spade, săbii, pumnale, cuțite de luptă), arme de aruncare și împungere (lănci și sulițe), arme de lovire și tăiere (securi și topoare de luptă, halebarde), arme de lovire și izbire (ghioage, măciuci, buzdugane) și arme de aruncare la distanță (arcuri și
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
emisiilor de la două fabrici din zona: Monumentul este un obelisc ridicat în anul 1952 și se află amplasat pe Aleea Castanilor, lângă Primăria orașului. Monumentul este realizat din beton placat cu marmură. Pe această placă sunt încrustate o cască, o spadă și o frunză de laur. Obeliscul, înalt de 1,8 m, este împrejmuit cu un zid semirotund, iar pe o placă sunt înscriși eroii orașului din timpul celui de-al doilea război mondial. Poluarea Imagini
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
de 1/2 din înălțimea a pânzei) cu stema mică a municipiului Bălți: dungat de douăsprezece piese, alb și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtând straie și încălțări roșii, armură galbenă, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de aceeași culoare, și trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea galben. Deviza „Cedant arma togae” („Armele să cedeze locul togii”) este preluată din lucrarea „De oficiis” de Cicero (I, 22
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Femei și copii, îmbrăcați pe jumătate, au alergat, îngroziți, spre port, sub protecția corăbiilor sosite. Niceenii nu i-au împiedicat să ajungă la vase, pentru ca aceia să se îmbarce și să plece încotro ar vrea. Uitându-și însemnele - diadema și spada, printre primii a părăsit orașul însuși împăratul Balduin. Mihail Paleologul se afla atunci în castelul său, Meteorion. Împăratul dormea, când sora lui, Eulogia, a intrat în fugă în iatac, strigând: "Stăpâne! Ai luat Constantinopolul! Christos ți-a trimis în dar
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
peste doar două zile. Cei doi aviatori morți pe loc au fost înmormântați în locul în care s-a prăbușit avionul. Lt. Alexandru Stârcea a fost ridicat post-mortem la gradul de căpitan aviator, devenind și Cavaler al Ordinului "Virtutea Aeronautică cu Spade". La ordinul generalului aviator Ionescu-Râmnic, doi ofițeri aviatori au fost trimiși pentru a localiza mormântul celor doi eroi și a aduce corpurile lor pentru a fi înmormântate cu onoruri în Cimitirul Eroilor Militari din Rostov. Corpurile carbonizate ale celor doi
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
păgân. Singurul care s-a dovedit capabil să smulgă piatra a fost "copilașul Bain", al doisprezecelea fiu al unuia dintre lucrători, puternic, prin inocența sa, la fel cum altădată Arthur, viitor rege legendar al Bretaniei, încă adolescent, reușise să smulgă spada Excalibur. Aubert a trimis călugări să aducă de la sanctuarul de la Muntele Gargano, aflat în sudul Italiei, dedicat Sfântului Arhanghel Mihail, moaște ale locului. La 16 octombrie 709, episcopul a sfințit biserica nou-construită pe insula stâncoasă și a instalat acolo doisprezece
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
acest sanatoriu, "Healthfull-House", începe povestea: niște vizitatori străini vin să îl vadă pe Roch, ca pe o "„curiozitate locală”". Printre ei se află enigmaticul conte d'Artigas, a cărui bogăție și renume l-au precedat în întreaga lume, precum și căpitanul Spade, mâna sa dreaptă. În aceeași noapte, aceștia realizează o dublă răpire, a inventatorului și a paznicului său, care sunt duși pe insula "Back-Cup", un loc izolat din arhipelagul Bermudelor. Multe nave care s-au apropiat de această insulă au dispărut
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
cumpere secretul armei pentru țara sa). Contele d'Artigas se dovedește a fi un pirat temut care bântuise oceanele lumii și care dorește să pună mâna pe invenția lui Roch pentru a teroriza toate țările. Echipajul său, condus de căpitanul Spade, îi este în întregime dedicat, iar inginerul Serko are misiunea de a-i smulge lui Roch secretul invenției. Gaydon reușește să trimită pe apă un mesaj de avertizare, mesaj care ajunge în mâinile englezilor. Se încheie imediat un pact între
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
, (peștii spadă) sunt reprezentați azi de numai o singură specie (Xiphias gladius). Peștii spadă sunt răspândiți pe glob numai în mările calde tropicale. Ei trăiesc la la adâncimi diferite. Numele lui provine de la oratorul grec Athenaios, (ξιφός - gladius - spadă). Cercetările genetice a
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
, (peștii spadă) sunt reprezentați azi de numai o singură specie (Xiphias gladius). Peștii spadă sunt răspândiți pe glob numai în mările calde tropicale. Ei trăiesc la la adâncimi diferite. Numele lui provine de la oratorul grec Athenaios, (ξιφός - gladius - spadă). Cercetările genetice a speciei au determinat că peștii provin din Marea Mediterană și au migrat în
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
, (peștii spadă) sunt reprezentați azi de numai o singură specie (Xiphias gladius). Peștii spadă sunt răspândiți pe glob numai în mările calde tropicale. Ei trăiesc la la adâncimi diferite. Numele lui provine de la oratorul grec Athenaios, (ξιφός - gladius - spadă). Cercetările genetice a speciei au determinat că peștii provin din Marea Mediterană și au migrat în Atlantic. Înotătoarea caudală la Xiphias are formă de seceră, dimensiunile corpului poate atinge 4,5 m și o greutate de 650 kilograme. Carnea lor are
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
gust apreciat asemănător cu al tonului. Peștii adulți în afara perioadei de depunere a icrelor duc o viață solitară. Ei sunt pești iuți răpitori, hrana lor fiind constituită în special din sardele (Sardina pilchardus), scrumbii (Scomber scombrus) și cefalopode (Cephalopoda). Rolul spadei n-a fost până în prezent clarificat, s-ar putea să o folosească la vânarea peștilor aflati în roiuri (bancuri), la scufundare în caz de pericol în mâl, sau le ajută la o deplasare mai rapidă în apă. Istorisirile mai vechi
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
clarificat, s-ar putea să o folosească la vânarea peștilor aflati în roiuri (bancuri), la scufundare în caz de pericol în mâl, sau le ajută la o deplasare mai rapidă în apă. Istorisirile mai vechi, că ar fi străpuns cu spada fundul navelor și că ar fi rănit oameni, aparțin de domeniul ficțiunii, nefiind reale. În lunile reci ale anului ei migrează din emisfera boreală spre sud în zonele calde din emisfera australă. Peștii tineri au în comparație cu raportul corporal un rostrum
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
solzi. Perioada de depunere a icrelor are loc primăvara, peștii caută apele calde puțin adânci (70 m) din apropierea coastelor. Femela depune ouăle care un diametru de 2 mm, larvele care vor ieși după fecundare au ca. 4 mm lungime. Peștii spadă sunt greu de pescuit, este controversat de specialiști dacă sunt o specie amenințată de dispariție, ei pot atinge vârsta de 10 ani.
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
a lui Jack Vance, povestea detaliază viața lui Severian, un torționar rătăcitor, exilat din ghilda sa din cauza compasiunii arătate unuia dintre condamnați. Romanul cuprinde volumele "Umbra Torționarului" (1980), "Gheara Conciliatorului" (1981) - câștigător al premiului Nebula pentru "Cel mai bun roman", "Spada Lictorului" (1981) și "The Citadel of the Autarch" (1983). O a cincia carte, "The Urth of the New Sun" (1987), reunește anumite elemente, dar este în general considerată o operă separată. Câteva eseuri ale lui Wolfe despre scrierea "Cărții Soarelui
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
000 de oșteni pedeștri comandanți de un "tribunus militum", plus trei escadroane formate din 100 de oșteni călare (aceștia puteau fi "equites" sau "celeres"), comandați de un "tribunus celerum". La începuturile armatei romane, echipamentul din fier era relativ rar. Pumnalele, spadele de bronz și lăncile au fost treptat înlocuite. Coifurile erau de modele diferite, dar poate cel mai impresionant din punct de vedere vizual era modelul Villanova. Un astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Coifuri Villanova au fost descoperite
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de bronz. Scuturile erau legate cu o curea de cotul stâng și ținute de mâner. Principala armă a hopliților era o lance folosită la împuns, de o lungime de circa 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei, o spadă scurtă. Soldații luptau în formație compactă, fiecare stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca aceasta să fie protejată cel puțin de scutul soldatului vecin. Falanga greacă a apărut pentru prima oară în Grecia, probabil în secolul al
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie. Fiecare velites era echipat cu scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1.200, deși nu se știu prea multe amănunte despre ei. Cea mai importantă forță a legiunii era infanteria, care era formată
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
și alb. La Orongo, un centru de ceremonial consacrat lui tangata manu (omul pasăre), se regăsesc numeroase reprezentări ale zeității Makemake, cel care a creat lumea. De asemenea se regăsesc și animale marine, cum ar fi peștii ton, țestoasele, peștii spadă, rechinii, balenele, delfinii, crabii și caracatițele (unele cu chip omenesc) sau animale domestice (cocoși) ori obiecte de uz comun (canoe). Cu toate că petroglifele nu pot fi datate în mod direct, unele dintre ele, descoperite în câteva construcții precoloniale, sugerează că sunt
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]