11,293 matches
-
este foarte bine că se multiplică vocile publicistice, inclusiv prin reviste „specializate”, de difuzare restrânsă, cum sunt cele studențești ori ale grupusculelor literare. Este un excelent exercițiu al libertății și un mod foarte eficient de antrenare a expresivității. Mă voi strădui să argumentez că, în vechiul regim, chiar dacă era infinit mai dificilă, această îndeletnicire putea deveni și foarte palpitantă, îți putea pune la încercare ingeniozitatea, imaginația, tocmai prin mulțimea de obstacole ce-ți ieșeau în cale. Pe vremuri, statul-partid era „în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
formează coada), cu atât sistemul înstrăinează mai puține resurse. Atât timp cât nu există riscul revoltei populare, cozile servesc din plin dinamicii sistemului 7. Vânzătorul este reprezentantul sistemului în fața cozii. El îi împărtășește și logica, și avantajele. Din moment ce sistemul mai curând se străduiește să nu vândă marfa decât s-o vândă (de fapt, mai corect spus ar fi s-o înstrăineze, căci în vânzare prețul nu este prohibitiv și nu reprezintă o problemă pentru cumpărători - problema lor e de a ajunge în fața vânzătorului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bază, primare 11. „Atât timp cât mâncarea oferită era comestibilă, iar îmbrăcămintea care se putea procura te acoperea și îți ținea de cald, trebuia să fie suficient. Dacă aveai probleme să găsești până și aceste lucruri, asta însemna că nu te-ai străduit suficient să le cauți. Nici un planificator nu își îngăduia să cerceteze ce fel de bunuri doreau oamenii sau să încerce să fixeze noi trebuințe corespunzătoare produselor nou-create și piețelor nou-apărute” (Verdery, 1999, p. 84). Aș disocia aici două probleme distincte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Moța, care face publică intenția de a reproduce, în primul rând, articole și scrieri literare din alte publicații periodice. Astfel, sunt puse la îndemâna cititorilor versuri, nuvele, povești, poezii populare, cugetări, maxime, glume, snoave, literatură „aleasă” și populară deopotrivă. Redactorul se străduiește să păstreze un echilibru între genurile literare. Optează pentru versurile lui V. Alecsandri, George Coșbuc, St. O. Iosif și ale Veronicăi Micle. Apreciată este și poezia lui Traian Demetrescu, Radu D. Rosetti, Artur Stavri, Ioan N. Roman, Ion Minulescu, sunt
SPICUIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289826_a_291155]
-
mare calibru. Despre Mihail Sadoveanu scrie un amplu eseu - Ceremonialul sadovenian (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova), versiune a tezei de doctorat. Precizând care sunt premisele („La prozatorul român, sacrul are o calitate absolută”) și instrumentele de lucru, exegetul se străduiește să investigheze modul în care scriitorul „«mediază» între sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
intitulate Cronica despre Nicolae Mavrocordat (1688-1728), la a cărei redactare a purces prin 1718 sau 1719, lucrând la ea până în preajma morții sale. Imaginea de scriitor obiectiv, preocupat de instituirea unui etic nealterat și urmând judecăți nepărtinitoare, pe care se străduiește să o construiască în text, este serios amendată de considerația, încărcată de un soi de pioșenie, cu care cronicarul lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
în fața marilor înfăptuiri de pe șantierele țării etc. Chiar titlul Vino și vezi trebuia să dea concretețe epică acestui entuziasm conjunctural. Sub „îngrijirea literară” a lui P. au apărut numeroase traduceri, mai cu seamă din literatura rusă și sovietică. Romancierul se străduiește să studieze societatea românească și omul universal într-un ciclu de romane, unele de „investigație orizontală”, adică socială, altele de „investigație verticală”, adică psihologică. Cezar Petrescu voiește să refacă „comedia umană” a lui Balzac. Rezultatele nu sunt la înălțimea intențiilor
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
neverosimile ca întreg” (Mircea Iorgulescu), iar romanul Scurtcircuit tratează, ca și unele dintre nuvele, un subiect extras din viața activiștilor comuniști, dar nu în etapa activității ilegale, ci în epoca exercitării puterii Partidului Comunist ca partid unic. Autorul s-a străduit să fie „critic” și să înfățișeze lucrurile în chip „complex”, însă fără succes. Epicul e însăilat, cu dialoguri abundente, de o verbozitate în cele din urmă vulgară. Ilare sunt mai cu seamă secvențele de „ședință de partid”, desigur romanțate. SCRIERI
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
la tematica „obsedantului deceniu” etc.), dar cele mai caracteristice scrieri în proză rămân cele alimentate de filonul autobiografic. Biografia scriitorului a fost umbrită de un episod dramatic - un grav accident vascular, necesitând intervenții și tratamente îndelungate -, pe care s-a străduit să îl transpună literar. În romanul Inima (1989), personajul Nichita N., medic de profesie, se refugiază în amintire ca să facă față unei boli grave de inimă. Literar, analiza este convingătoare, însă reluarea temei într-o „continuare” se soldează cu rezultate
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
anii ’60, însă trimițând către evenimente dramatice petrecute imediat după terminarea războiului), detaliul semnificativ, pus în legătură cu o crimă, prezența personajului bizar, cu un rol decisiv în rezolvarea unui caz. Treptat autorul își rafinează tehnica, renunțând la desemnarea unui obiect-martor și străduindu-se a crea contexte sugestive. În Moartea ca o floare de „nu-mă-uita” (1970), de pildă, umbra proiectată pe un perete de razele soarelui capătă pe rând formă de revolver, de garoafă, conturul Americii, profilul unui nud și al unui topor
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
aldină), într-o ediție protestantă apărută la Frankfurt pe Main în 1597. Preia în întregime împărțirea conținutului după această ediție (traduce și Stihurile la dumnezăescul David, care în Biblia de la București vor fi tipărite între psalmii 76 și 77), se străduiește să reproducă și aparatul ei critic. Nu renunță nici la un text, socotit apocrif de ortodoxie, A IV-a carte a macabeilor, intitulat - în traducerea cărturarului român - Pentru sângurul țiitoriul gând, o disertație pentru așezarea rațiunii deasupra simțurilor, care este
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
putut legitima „alături de cele șapte minuni ale lumii” și să păzească o autarhie ale cărei vechi temeiuri păreau că începuseră - dacă nu se scapă din vedere unele remarci din Jurnalul de călătorie... - să se clatine. Lumea chinezească este închisă. Se străduiește să rămână închisă și să propună puținilor străini care ajung acolo un chip împietrit, blocat într-o etichetă și un ceremonial inamovibil, un chip riguros ierarhizat („fiecare își cunoaște rangul”) și un mental impenetrabil. De aici, poate, și disimularea pe
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
manager cu inițiative lăudabile în producția Editurii Scrisul Românesc, intră într-o zonă în care spiritul critic nu funcționează pe măsura intențiilor, având drept consecință supraevaluări cu mize naționaliste și localiste: susține caracterul literar al declarațiilor lui Tudor Vladimirescu, se străduiește să descopere frânturi de zicere artistică în relatările martorilor la evenimentele din timpul domniei lui Mihai Viteazul sau în scrisorile acestuia către soli, încearcă să restabilească adevărul istoric în legătură cu personalitatea lui Vlad Țepeș, transformat de o întreagă literatură în vampirul
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
dat - la fel ca mulți dintre colegii săi de generație - o lirică declamatoare, „confecționată”, puternic marcată de comandamentele oficiale de militantism politico-patriotic și de accesibilitate propagandistică a expresiei. Ulterior, când presiunea dirijismului politic a mai slăbit întrucâtva, poetul s-a străduit să-și pună în valoare filonul de sensibilitate genuin, relativ comun de altfel. Structural mai degrabă romantic, cultivând constant, dar cu un conformism prudent, procedeele expresive ale poeziei moderne, practică o lirică relativ „naivă”, artizanală, fără enormități, dar și fără
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
a literaturii române. În mijlocul tendinței obștești spre primitivitate, literatura scriitoarei se distinge prin rafinare și intelectualizare; pornește de sus și se îndreaptă în sus; e floarea unei civilizații coapte. În procesul multdiscutat al urbanizării literaturii noastre, la care cu toții ne străduim teoretic, Concert din muzică de Bach constituie un fapt incontestabil. O nouă literatură română începe printr-o afirmație definitivă; sub ochii noștri se înfăptuiește o mare frescă a vieții noastre orășenești. E. LOVINESCU D-na Papadat-Bengescu a creat o ideologie
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
lui Mihai Eminescu și Madách Imre, Liviu Rebreanu și Móricz Zsigmond, Ion Budai-Deleanu și Arany János etc. Colaborează la revistele „Acta Linguistica”, „Filológiay közlöny”, „Foaia noastră”, „Helikon”, „Irodalomtörténeti közlemények”, „Kortárs”, „Nagyvilág”. Depășind stadiul comparatismului de prim palier, P. s-a străduit să scoată la iveală interferențele filosofice și ideatice care apar între cele două literaturi și, în general, între literaturile est-europene, ca efect al dezvoltării lor în condiții socio-culturale foarte apropiate. Dintr-o astfel de perspectivă analizează Țiganiada lui I. Budai-Deleanu
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
patetic la însușirea „meșteșugului” de a vorbi frumos, logic, convingător. Aceleași scopuri erau urmărite și în Istorie universală adică de obște, care cuprinde în sine întâmplările veacurilor vechi (I, 1800), transpusă după Claude François Millot. Și aici cărturarul român se străduiește să dea o formă cât mai adecvată, sensibilă adesea, conținutului, demonstrând, așa cum o face în mai toate textele sale, gust și aplicație literară. A mai colaborat cu Samuil Micu la traducerea intitulată Hronologia împăraților turcești (rămasă în manuscris). Mult căutată
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
dintre întemeietorii Grădinii Botanice din București și ai Muzeului Național de Antichități. Destoinic discipol al lui Gh. Lazăr, P. s-a devotat de-a lungul întregii vieți învățământului românesc. În calitatea sa de director al Eforiei Școalelor (1832-1848), s-a străduit să facă din școală o instituție de stat cu caracter permanent, în care limba de predare să nu fie greaca și franceza, ci româna. În virtutea convingerilor sale iluministe, nutrea credința că numai reformele culturale ar putea contribui la îmbunătățirea stării
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
din București, unde urmează „umanioarele”. Din această perioadă datează cele dintâi exerciții literare, toate redactate în limba franceză. Aflat din 1850 la Paris pentru a-și continua studiile, vine în contact cu grupul revoluționarilor români exilați aici și, entuziast, se străduiește să aducă servicii cauzei Principatelor Române. De altfel, intrase în grija lui A. Ubicini, francez care slujise activ revoluția română, și are între profesori pe Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet, în casa căruia și locuiește o vreme. Acum traduce
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
volumul de versuri Masculin, feminin. Vor urma alte cărți de poezie, reportaje, povestiri, proză pentru copii. Deși semnalate de critică cu destulă bunăvoință, poemele scrise de N. nu par menite să rețină atenția decât cu titlu documentar. Autoarea s-a străduit să traseze caligrafii delicate, să-și decanteze filonul liric, însă cu rezultate de tot modeste. Nici emoție reală, nici pregnanță a rostirii. Doar unele imagini sunt conturate cu finețe. Ceva mai consistentă, deși pândită de convenționalism, este poezia ce pivotează
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
și cognitive ale celui de al treilea val(?): analiza contextelor și funcțiilor comportamentului Bilanț al „revoluției cognitive” O altă cale: analiza contextuală a comportamentului Bibliografie Introducere Este foarte dificil să stabilim o dată exactă pentru începutul terapiilor comportamentale. Unii autori se străduiesc să identifice precursori în acest domeniu ce datează din secolele trecute, în special din secolul al XIX-lea. Numele lui Leuret, Lassegue și Falret, Brissaud, Pitres - pentru a nu cita decât francezi - au fost evocați în sprijinul acestor idei. Ar
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
parte este mai ales cognitivă. Pacientul învață să identifice gândurile sale automate negative, să le pună în relație cu emoțiile și comportamentele sale. El învață să le verifice validitatea și să le substituie interpretări mai realiste. In sfârșit, acesta se străduiește să-și testeze ipotezele în realitate, prin intermediul sarcinilor stabilite pentru intervalul dintre ședințe. Evoluția modelului cognitiv Amplificarea modelului cognitiv Incă de la primele lucrări ale lui Beck despre depresie, modelul cognitiv s-a extins asupra altor patologii și situații clinice: unele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
statistice - și să învățăm să le folosim cu acuratețe. Adesea, ne desfășurăm cercetarea mult după momentul începând cu care cunoaștem deja rezultatul acesteia. Unele rezultate provizorii pot fi suficiente pentru practicieni, dar nu și pentru specialiștii din științele sociale. Ne străduim să obținem rezultate în așa fel încât să ne maximizăm gradul de certitudine că aceste rezultate sunt valide. Testarea afirmațiilor trebuie să fie cât mai completă și cuprinzătoare. Acest lucru nu este ușor. Talentul cercetătorului este adesea apreciat tocmai prin
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
să i se alăture lui B într-o coaliție, asigurându-se astfel că rivalul său extremist, C, nu va câștiga în final. Reprezentarea proporțională încurajează formarea unui sistem pluripartit în care prietenii potențiali rămân rivali electorali. Partidul A se va strădui să-și asigure cele 15% din voturi ca să poată obține 15% din locurile din parlament. Nu există nici un motiv de cooperare electorală cu B, care își va obține cele 40% din voturi și locuri, sau cu C, care va obține
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
regularitate anumite tipuri de strategii în anumite situații date, chiar dacă ipotezele noastre nu se extind, de fapt, la o singură previziune de echilibru. Totuși, putem schița structurile de alegeri cu care se confruntă indivizii și investighează modul în care se străduiesc aceștia să impună ordine asupra unei game de opțiuni posibile pe care le au în față. Putem examina care rezultate au tendința să apară din anumite jocuri strategice și logica prin care acestea sunt generate. În mare măsură, studierea regulilor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]