6,757 matches
-
în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar ordinea lor nu este întâmplătoare. Ele au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
revenirea lui Wittgenstein din America, în toamna lui 1949. El observase, ca mulți înaintea lui, că Wittgenstein se apropia ușor de oameni dintr-o bucată, lipsiți de afectare și de pretenții. Integritatea interlocutorilor cântărea în ochii lui mai mult decât strălucirea lor intelectuală. Își dorea ca și ceilalți să privească spre el în același fel. Adică să vadă în el o persoană care gândește cu sinceritate, cu interes doar pentru adevăr, și nu un virtuos al jocului cu idei. Profesorul de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai tolerantă și mai sensibilă la suferință. Cu greu am putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu strălucire, dar și-a asumat-o totodată, cu seriozitate și onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj semantic în care metalul dominant este moartea cuvântului; obsesiva invocare a "Cuvântului profetic", revelator de lumi semantice; căutarea asiduă și, imediat, refuzul iluminării (rimbaudiene?) prin cuvântul ce dă glas "splendidei străluciri a/ dezastrelor intrapsihice, interpsihice, intens specifice,/ cu adevărat ospifice" (Fragmente alese din viața de zi cu zi a grefierului); teroarea determinată de posibilitatea ca fiecare poem nereușit să funcționeze, pentru soarta Poeziei, ca o piatră tombală; "Cancerul ereditar al cuvântului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate, a percepției hiper-, de fapt trans-senzoriale, nu e decât un pas, cel din Underground, aventură eroico-erotică "în cloaca augustă, dedesubt, în intermundii". Dar textele înregistrează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Portret al artistului la bătrânețe). Privite, acum, prin lentila aburită a acestei oboseli care își asociază, firesc, lentoarea mișcărilor, apatia, plictisul, iar la un alt nivel, chiar și reducția motorului po(i)etic, spațiile daniloviene își pierd, inevitabil, ceva din strălucirea de odinioară. Câștigă însă categoric în angajarea pur existențială. Departe de a-și fi dat întreaga măsură a calității estetice în primele două decenii de la debut, lirica lui Nichita Danilov a căpătat, în timp, reflexe dintre cele mai seducătoare. Scriitorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai contează acest zombi,/ Sufletul meu e-nmormântat acolo/ în Glorie: frumos efeb mort,/ singur înfruntând întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai conservă acestui Frumos efeb mort o strălucire până acum neegalată ... Referințe critice (selectiv): Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; M. Nițescu, Poeți contemporani, 1978; Dan C. Mihăilescu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o lume ideală la capăt/ Funebrele bocete vor da strălucire/ Celui prea tânăr alungat pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră a sânilor/ Când și zeii din trandafiri s-ar întinde/ Cu gura spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iconografia este cea convențională, atmosfera cea specifică, iar ceremonialul apropierii de divinitate are treptele și miza așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ban, cu complicațiile și șiretlicurile inerente 20. Noile clase sunt calificate din această perspectivă drept "classes d'argent et de désargent" [Bancquart, 1984, p.19]. Forță banului, ascunsă și expusă totodată, face să înflorească la Paris feeria modernității, da strălucire Parisului și subiecților săi. Capitala sfârșitului de secol lipsește ființele de naturalul lor. Frumosul este elegant, seducător, dar și periculos. Pariziana este simbolul acestei societăți aparent frivole și voit picante, pragmatice și ambițioase, a cărei viața pare facilă și plină
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care bântuie acest secol, atestând dinamismul și strălucirea Franței 177. Parisul se afirma drept capitală luxului și a modei, atrăgând privirile admirative și vizitele personalităților din lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.70]. Această importantă a exhibiției, acest
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
debout contre la rampe de velours, dominant la salle de șa taille superbe" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Parisul secolului al XIX-lea nu este doar locul faimoaselor expoziții mondiale, el însuși devine obiect de expoziție, răspândindu-și strălucirea asupra ființelor și lucrurilor. Ideea expozițiilor, subliniază Philippe Hamon în monografia fundamentală Expositions. Littérature et architecture au XIX siècle [1989], devine laitmotiv în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, referință și referentul absolut al timpului. Este vorba despre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric califica prima întâlnire cu doamna Arnoux că o apariție, în care sunt invocate detaliile cele mai semnificative: strălucirea ochilor, pălăria, rochia elegantă 308. Efectul acestei apariții depășește portretul 309. Frédéric revine de nenumărate ori la această primă întâlnire, surprinzând detaliile care îi scăpaseră pe moment 310. Speranța repetării acestei miraculoase întâlniri devine pentru Frédéric o obsesie 311. Însemnătatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
într-o anumită epoca face adevăratul spectacol dialectic al modei [v.Benjamin, 1989, p.90], îmbrăcămintea de sfârșit de secol este purtată că un costum de teatru [v.Doffin-Orsini, p.363]. Haină Parizienei devine spectacol. Pariziana își eclipsează rivalii prin strălucirea costumului 394. Costumul Parizienei, fructul unei alegeri rafinate, are o semnificație profundă. Deosebit de complex și de sofisticat, el este o operă de artă. "Ce bărbat, fie pe stradă, fie la teatru ori la plimbare, n-a fost încântat, în chipul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
curții se va deosebi de cel al burgheziei și de cel al poporului. 359 În 1801 Restif de la Bretone publică Neologie, ou Vocabulaire de mots nouveaux, à renouveler ou pris dans une acceptation nouvelle. Neologisme urbane, care frapează ochiul prin strălucirea lor nouă în secolul al XIX-lea: wagon, omnibuz, quinquiet, bilan; révèrbère, voirie ș.a. "Nodier, (...) ce poète prévoyait déjà que nous parlerions bientôt un français de fantaisie" [Kock, p.VIII IX]. 360 Mercier face o observație de o justețe și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al Ministerului Lucrărilor Publice și a reînnodat treptat legăturile cu prietenii din tinerețe: Vann'Anto, La Pira, Pugliatti, Natoli, D'Andrea.212 Atenți, aceștia au observat pe chipul prietenului semnele unei îngrijorătoare depresii: avea nervii zdruncinați, iar ochii săi fără strălucire trădau, în toată puterea cuvântului, depresia.213 Starea psihică precară era accentuată de durerea de a fi fost repudiat de propriul tata care îl acuza, în urma dificultăților financiare avute la Romă, că nu era capabil să iși întrețină familia. Totuși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și nu știu ce ape și ceruri / se deșteaptă-nlăuntru-mi (Ulicioara, trad. MB).324 Anulând dimensiunea spațială prin unirea înaltului cu întinderea apei, ermeticul introduce imaginea sonoră a nostalgiei: vocea ulicioarei. Că o epifanie, glasul drumului deschide în interiorul eului poetic imaginea satului, a strălucirii soarelui pe zidurile caselor, a lămpilor și tavernelor puștii. Alteori succesiunea imaginilor sonore trasează o linie invizibilă ce unește casele unui sat, ca o șoaptă divină purtată pe drumul în formă de cruce: Ulicioara: o cruce de case / ce se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mult în viitor, în măsură decisivă, de Germania. Noțiuni pînă mai ieri tabu, cum sunt cele de putere, națiune, sau interes, reapar la ordinea zilei pe malurile Rinului. Prin forța lucrurilor, date fiind poziția sa geografică, capacitatea sa economică și strălucirea sa culturală, Germania trebuie să-și asume acest rol de putere centrală în Europa și nu numai, situație ce implică pentru ea exercitarea unui rol major de mediator, stabilizator și ferment de dezvoltare economică. Și totuși, Germania de astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
totală se reduce cu 600.000 oameni. Edificator, nu? Pentru majoritatea oamenilor asigurarea hranei este extrem de problematică, doar e dificil să te hrănești cu deșeuri nucleare... În același timp, capitalurile ruse au adus așa-numitele paradisuri fiscale (offshore) la o strălucire nemaipomenită. Marea problemă rusă este evaziunea fiscală, sau incapacitatea statului de a-și colecta venituri. Doar micii contribuabili își plătesc impozitele, și aceștia tot mai puțin. În aceste condiții, este limpede că datoria nu va putea fi plătită, iar deficitele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lui rămân închise și nu intră nimeni. Iată însă că, odată ajunși acolo, membrii clubului încep să semene între ei mai mult decât s-ar fi putut bănui, tot mai mult, pe măsură ce-i privim cu atenție; își împrumută unul altuia strălucirea și sfârșesc într-o splendidă confraternitate, peste decenii și peste veacuri (2012, 342). Capitolul patru se prezintă ca o a doua parte a lucrării noastre, atât sub aspect dimensional (ocupă cca. jumătate din economia cărții), cât mai ales conținutistic: citește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
își caută parteneri sufletești, indivizi aparținători civilizației consacrate, care să-l accepte și să-l prețuiască în dimensiunea lui umană, nu militară. Europa rămîne pentru acest egiptean dislocat un interval ostil și străin, unde percepția sa subsidiară, creionată din-colo de strălucirea superficială a gloriei sociale și politice, este aceea de barbar. "Partenerii sufletești", martorii recunoașterii și acceptării lui ca individ în Veneția, sînt, pe rînd, Desdemona (prin dragostea ei sinceră) și Iago (prin prietenia sa falsă, dar derutantă emoțional pentru naivul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
World Discovered in the Moon/ Noutăți din Lumea Nouă descoperită pe Lună) se atenuează acum într-o mai mare autocenzură de limbaj și situație (dramatică, epică și, bineînțeles, lirică). Generația lui Webster și Heywood este volens-nolens mai tăcută, pierzînd din strălucirea predecesorilor. Faptul nu determină însă și o necesară diminuare a calităților textuale. Cele două piese amintite dovedesc necondiționat acest lucru. The Duchess of Malfi ("Amalafi", în varianta italienizată, propusă de George Volceanov) a lui John Webster reprezintă, împreună cu The White
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de vînt. Bibliografie Almudena Grandes. Castele de carton. Traducere de Cornelia Rădulescu. Col. "Raftul Denisei". București: Humanitas, 2006. David Lodge. Crudul adevăr. Traducere și note de George Volceanov. Iași: Polirom, 2006. Puțină istorie englezească Romanul istoric și-a pierdut din strălucirea de odini oară, să recunoaștem. Probabil că există două motive pentru această stare de lucruri: primul se leagă de circulația informației în epoca postmodernă și al doilea de atrofierea thymos-ului în individul postindustrial. Să le explic pe rînd. Despre "dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
volum, și moare jucînd baschet alături de niște tineri (episod ce reia scena de uvertură a întregii serii de patru romane). Nuvela În amintirea lui Rabbit publicată de John Updike în 2001 trebuie citită drept concluzie parabolică la un destin fără strălucire și totuși spectaculos, fără adîncime și totuși semnificant. După Rabbit, lumea își continuă cursul, preluînd și omogenizînd "efectele" existenței personajului, "efecte" de care el a fugit mereu. Janice se recăsătorește cu Ronnie Harrison, un fost coleg de-al lui Harry
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]