5,716 matches
-
face să râd. Și sunt total relaxată cu el. Parcă-l știu de-o viață... — Și e incredibil de sexy. —Și asta, zâmbi Ruby. Povesti că abia dacă adormise noaptea trecută, retrăind iar și iar scena primului sărut. —A fost sublim, chiar mi-a tăiat răsuflarea. Nu m-am simțit niciodată așa când mă sărutam cu Matt - nici măcar la Început. —Asta pentru că Matt nu era ginecolog. Îți spun eu, ginecologii sunt amanți buni. Așteaptă numai. Când treceți la fapte mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
săruta cu delicatețe și se Îndrepta Încet mai jos. Într-un sfârșit, ajunse să-i desfacă picioarele. Ea a avut o scurtă tentativă să le strângă, dar fără rost. În vreme ce degetele lui se jucau cu labiile senzația era atât de sublimă Încât ea lăsă să-i scape un mic suspin. Încet Îi desfăcu labiile. Deschise ochii și Îl privi. Ești atât de frumoasă, spuse el. —Pe bune? Da. El se uită la ea În sus. —Vroiai să mă Întrebi ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una dintre cele mai sublime melodii ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea, pe care o adoram. Îmi sărutai mâinile cu drag, îndreptându-mă spre Bianca și Maria. Bianca și Maria erau gemenele italience, sosite din Triest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singur fără dânsa, singur, singur, singur. „Ar fi interesantă o carte despre vin, cu toate că s-au împlinit și înaintea noastră câteva capitole disparate, dar perfect omogene”, - vorbi distrat domnul Ferdinand Sinidis, tărăgănând cuvintele: Câțiva oameni mari și singuratici au scris sublima și barbara biblie a vinului, cu litere de sânge și puroi. ...Văd încă pe unul dintre ei cum se așază la o catedră, uitând să-și scoată pălăria, un fel de cârpă moale, cu borul ondulat și lăsat peste ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a cărui carieră o urmărise ulterior cu mult interes. Faptul că felul În care murise Brooke - nu rănit În bătălie, ci În urma unei septicemii contractate la bordul vasului care Îl purta spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil În a Împlini sublima profeție a lui „Și dac-ar fi să mor...“ nu făcuse decât să intensifice patosul, să accentueze tragismul elocvent al irosirii atâtor vieți tinere În Marele Război. După ce sfârși de dictat ultima revizuire a acestei lucrări, constată că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe ușă, un ceas mai târziu, Îl Înșfăcase pe William și fugise cu el (atât cât putea să fugă un om cu un picior de lemn, urmare a unui accident din tinerețe) Înapoi la teatru. Actul Întâi fusese atât de sublim, că Henry sr. hotărâse că fiul său mai mare trebuia să vadă restul spectacolului și gonise Înapoi acasă, cu o trăsură, pentru a-l răpi În acest scop. Considerat prea mic pentru a-l aprecia pe Shakespeare, Henry fusese lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu exista. Ne întreceam în desființarea unor articole de credință. Doi discipoli ai existențialismului, ce nu cunoșteau termenul acesta care tocmai începea să fie la modă sau, dacă da, numai din auzite. Amândoi citiserăm din Zarathustra și culeseserăm de cine știe unde sublime monstruozități lexicale precum „inițialitate“ și „aruncare în lume“. Căpițe de fân nu existau în regiunea asta. Pe urmă, după primul îngheț, când sfecla era gata de cules, ne duceam după lăsarea întunericului pe câmp cu saci și cu coșuri, grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gata să-l accepte; dar Parodi, având fără doar și poate doar alibiul propriei timidități, nu i l-a oferit; ca să-i insufle curaj, Montenegro l-a bătut cu palma pe umăr și a aprins o țigară din pachetul de Sublime de pe o băncuță. — Ai venit Înaintea orei stabilite, don Montenegro; știu ce te aduce. Afacerea cu briliantul. — Văd că acești muri zdraveni nu stau În calea faimei mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dat-o unui om În etate, nevolnic să joace măcar cu un prăpădit, Îți voi spune o istorioară. Povestea unui bărbat pe care-l respect peste poate. — Vă Înțeleg intenția, dragă don Parodi, a spus Montenegro, luând cu simplitate o Sublime. Toată cinstea pentru acest respect. — Nu, nu mă refer la tine. Vorbesc de un străin din Rusia, care a răposat, dar pe care-l cunoșteam și care a știut să fie surugiul sau grăjdarul unei doamne ce poseda un briliant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a gândit că nu-i mai rămăsese mult de trăit: douăzeci de ani neîndurători trecuseră peste prințesă, care conducea acum o casă rău famată. Poate și eu, În locul ei, aș fi fost laș. Montenegro a aprins o a doua Sublime. — Vechea poveste, a observat. Inteligența rămasă În urmă confirmă geniala intuiție a artistului. Niciodată n-am avut Încredere nici În doamna Puffendorf-Duvernois, nici În Bibiloni, nici În părintele Brown și, mai ales, În colonelul Harrap. Fiți fără grijă, dragă don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a făcut intrarea cu pas hotărât, prin grădină. Subcomisarul Grondona l-a primit slugarnic. Domnul a acceptat o havană de Bahía și s-a lăsat condus În celula 273. De cum l-a zărit, don Isidro și-a pitit pachetul de Sublime sub bereta-i reglementară, și a spus amabil: Ah, fiu de lele ce-mi ești, că bine se mai vinde carnea În Avellaneda! Treaba asta Îi slăbește pe cei mai mulți; numai pe tine te Îngrașă. — Touché, dragă Parodi, touché. Recunosc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Începem. Vă place Mozart? Porni un magnetofon și zâmbi. Coborârea va dura treisprezece minute; muzica o va face ceva mai ușoară. Dacă nu vă place Mozart, putem alege altceva. — Mozart e excelent, spuse Norman. — Mozart e minunat, zise Ted, e sublim. — Foarte bine, domnilor. Se auzi un șuierat În interiorul submarinului și apoi zgomotul de fond al stației radio. Pilotul vorbi cu glas scăzut Într-un microfon. Un scafandru apăru În cadrul hubloului și le făcu semn cu mâna. Pilotul Îi răspunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu altceva: datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale. Și deși nu găsești, tot reușești ceva: te-ai pierdut puțin cîte puțin, pe unde ai colindat, ai mînjit lumea infectă cu tine și acum nu mai vezi nimic cînd te privești în oglindă. Din ce-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de Elena, mă amăgeam că suport, ca pe o jumătate de sinucidere, o tortură mistică, un soi de inițiere. Să mor și să renasc perfect prin asumarea morții. Tărăgănam fără curaj. Dar amînarea sinuciderii e tot atîta lașitate cît și sublim uman: să-ți demonstrezi la fiecare pas că încă-i bine să n-o faci, găsind vieții pretexte. Dar tot așa de bine poți să te omori dintr-o lașitate turbată. V. tînăr fug de moartea lentă a însingurării privind
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cutremur și vrea să-l scuture de zeu. Așa gîndește și V. tînăr minținduși sinuciderea adevărată în care, pînă la urmă, va ajunge să creadă. Știu că hotărîrea cu care îmi vorbește Doctorul vine din experiența meseriei astea a lui, sublimă și cumva, hidoasă. Probabil că a mai întîlnit comatoși care refuză să revină la viața conștientă. Mă caut în adînc, în zonele mele fără personalitate unde nu sînt nici tînăr, nici bătrîn. Căci trăiesc o existență cristalină scufundată, ca vîrstele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oamenilor, acesta le repugnă. Și-l preferă pe al lor. Nu se apropie de cel liber. Poate că știu că, prin urîțenie, creația își apără taina de dezintegrarea pe care oamenii o emană. Vînător de vrajă și tu, amestec de sublim și infernal, dispari odată cu ea. Nu înțelegi. Doar orbilor așteptînd în beznă li se revela legea lumii din zgomote îndepărtate. L-ai înghițit pe Don Juan dar, nu uita : ca să adori iubita nu trebuie să încerci s-o cîntărești. Distrugi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îmi repet: „-Sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de-a cădea odată cu mine. Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de formele văzduhului nu realizez că m-am născut îngenunchiat pentru a încerca să sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nepătrunse în care-mi stă de pază Prințul MEU de poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR Neprevăzutul nopții e la fel de sublim, Ca luna dansând, pe norii albi ai sărutului, Aproape de cutele miraculoase ale îndrăgostițiloră Neprevăzutul nopții în care te-am întâlnit, Foarte puternic, în visul meu, despre obsesia poetului De a nu fi fost în stare să creadă în fericire, atâta timp cât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ciudățeniilor decapitate o ușoară umbră îmi decide-n arsura strigătului pe acel GLAS AL IERTĂRILOR. De ce ar trebui să mă mint din când în când, nu știu, poate dorul de acea veșnică iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în săruturi ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a fi o lumină în jocul de-a fi tu, ALESUL NOPȚILOR ALBE. Și pentru asta trebuie să fii tare ca piatra munților, ca frigul distanțelor și SECETA UNIVERSULUI, Să fii tu, cel ce oprește clipele în loc și face legăminte sublime, în acele crize de fericire sau nefericire, când, noi ne facem gânduri complicate și nu mai știm să trăim frumos, fără ca viața să devină plictisitoare, în subconștientul taciturn al hazardului; Este un lucru demn să știi a selecta și elimina
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de zăpadă târzie. Un ENORM VIS, mă reduce la tăcere, un sentiment și el al singurătății își face repede apariția. Doamne, ce trebuie să fac, ca să nu-mi mai amintesc de prietenii false, de clipele în care am investit sentimente sublime, de corectitudinea mea de-a fi cea mai sinceră și cea mai bună ființă, ca totul să decurgă într-o aoreolă perfectă. Dar mâlul sentimentilor albe, m-a făcut să înțeleg că oricât mi-aș dori să ating fericirea, Ea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întunericului, nu ți-au ascultat fericirile forțate în deplânsul sarcastic al HAITELOR DE VIS. De ce vrei să dai mâna cu moartea în fiecare zi, Și în fiecare noapte, de ce nu-ți hotărăști o EVADARE ASTRALĂ PE UN CER DE FERICIRE SUBLIMĂ. O, tu, cel ce m-ai mințit în toată voința ploilor, din ce parte vii și unde vrei să-ți întorci privirea rece și calmă a mânjitelor vieți. Nu vei înțelege, că poți fi dacă vrei, un PĂMÂNT DE SENTIMENTE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
revină acest timp să discern viața de punțile finalizate ale evadărilor, unde inteligența se logodise în miezul spontaneității ca un răcnet al stelelor ce pot muri mai devreme sau mai târziu pentru sacrificiul unui concept... Această dorință e mult mai sublimă din ideea că trupul omului e prea frumos ca să fie prefăcut în cenușă. Pedestalul tuturor dăruirilor, ce nu mă lăsase să mor de-alungul unei nopți în care ramurile mi-au făcut lanț de doruri nuntite... Am rămas pe mai departe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngerilor. Degeaba mi-aș căuta o lege pentru a-mi lecui moartea. Nimeni nu mi-ar înțelege durerea, nici măcar strigătul poetului ce ar pătrunde ca o expirare adâncă peste trupul pământului - el mă acceptă câteodată să-i mai îndulcesc șoaptele sublimului, să-i încălzesc soarele cu o stâncă de păsări ce mai visează spre trecutul alb al singurătății, nici înțeles nu mai pot avea de atâta urlet, cerul mă aude și îmi mută vântul în altă direcție, cea a absurdului și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]