5,627 matches
-
piccoletta. Paseri, ciocârlii, poate câte un sturz. Trec pe drum câțiva tovarăși care se întorc la Roma. La ciochinarul unuia tânăr văd o colecție de asemenea piccolette. Mișa L. dus după telefon, a fost în primejdie de moarte. S-a suit pe bicicletă fără să știe a pedala și a fost lovit de roata de dinapoi a unui camion. Își aduce aminte că a îndrăznit să mâie caii peste un pod al Nistrului ca să scape de amenințarea de a fi ucis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Foaie verde firul ierbii, M-am suit în dealul Cernii, Unde cântă puiul mierlii, La Lina cu ochii negri... M-a mâncat, mânca-o-ar viermii... De ți-ai face patu-afară M-aș preface-n vânt de vară Ș-aș veni la tine-ndată Să te văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de odihnă de către Voroșilov, care a legat casa de țărmul mării printr-un funicular. S-a făcut și la clădirea lui Ordjonikidze funicular din pisc la mare; dar el a voit să facă ceva mai mult pentru minerii săi: a suit marea în vârful râpei, creind casei de odihnă deasupra etajelor superioare un bazin mare de înot. Palatul acesta somptuos (acesta e cuvântul) are și o fântână țâșnitoare cu un spic de apă de douăzeci de metri înălțime. Am văzut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aici sunt "lacrimile bărbaților". Ambele lacrimi au legende rămase din miile de ani ai trecutului, de când viețuiesc în izolarea măreață a piscurilor albe popoarele caucaziene. De la un loc drumul se desface; șoseaua apucă pe un afluent al râului Bzâb: Ghega. Suim necontenit pe o șosea asfaltată și de pe Ghega ocolim iarăși pe altă apă, Iupșara. Aici curg lacrimile bărbaților; aici se află o strâmtoare numai de câteva zeci de pași: Poarta Iupșarei prin care trecem ca să străbatem pe lângă viforul torentului drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
astfel. Asemenea limbaj e un neadevăr și devine o calomnie pe care se cuvine s-o respingem. Retorica Gropilor lui Ouatu nu are ce căuta în literatură. * Cântecul Mioarei* S-aude, s-aude departe, la munte gomăn gomănind oile pornind. Suie și coboară zi lungă de vară ziua până-n sară, din vărsat de zori pân-la sâniori; de la sâniori pân-la cântători. Pe-o gură de rai dincolo de plai ies trei turme mari cu trei păcurari; unu-i moldovean unu-i ungurean și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după greutatea urcușului îi loc de oprire; și le fluier ca să-i îndemn să-și facă și ei cesitățile, cum spuneți dumneavoastră. Cucoanele și duducele coboară într-o vale precum ca să culeagă flori din marginea dumbrăvii; iar caii poposesc după ce suie în culme. Țăran obraznic, a mormăit cucoana Săftica. Eu nu auzeam și nu băgam de sama nimica. Mă uitam încolo cătră zarea muntelui. 19 Iulie. Partida de pescuit de la Süt-Ghiol, cu Gică, după îndemnul tov. Bocănescu. Vizita de la punctul Mamaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
8 de asară s-a văzut înspre Caucaz pânze de fulger zbătându-se în negura depărtatului țărm răsăritean. După miezul nopții duhurile mării călăreau fantastic pe harmasari spumați. La răsăritul soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri au prins a sui și a acoperi strălucirea zeului zilei. Un călător singur, c-o raniță săracă, s-a oprit în apropierea noastră, pe faleză, s-a așezat pe bordura drumușorului, privind tumultul talazurilor. În vile lumea doarme, răsucindu-se din pricina zgomotului, nemulțămită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un cântec dintre cele care-ți plac și dumnitale. Cânt! a râs ea. Am băgat de samă că avea dinți ca romanițele. Avea și ochi drăcoși. Am întors urechea, ca s-aud cântarea. Ce să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stă, iar o chem: Poftesc să bei măcar o picătură cu mine, zic; iar dacă faci semn cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum paserea, frate, confirmă cu melancolie ungureanul. Și eu o chem iar și scot a patra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acoperiș înalt șindrilit. În ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care se bucură de câte ori coboară la sfânta mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui rămâne statornică și cînd suie la deal cu merinde pentru schit, pe poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite chipuri. Într-un rând pe lângă povara de mere, prune și hribi ce i-au pus călugării Pocrovului în spinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Viața politică, viața socială, viața particulară toate se coboară. Voi observa că, în schimb, se ridică altele, potrivit unor legi fizice. Moneda noastră națională scumpă tuturor a devenit foarte ieftină și s-a coborât foarte jos. În schimb, s-au suit mărfurile. Moravurile s-au coborât. Poate. În schimb, rochiile femeilor s-au plasat la un nivel de compensație. Înainte vreme, sexul frumos se desgolea în părțile superioare; acuma se desgolește în cele inferioare. Eu însă nu sunt de părerea celora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Apus se acorda imunitate unui domeniu feudal, suzeranul renunța la toate drepturile sale, el nu mai putea să revină și să se amestece în viața domeniului. Acordarea privilegiului de la 27 august 1447 se explica prin schimbarea de domn, Petru voievod suindu-se pe scaunul Moldovei, ocupat până atunci de Ștefan. În afară de aceasta, în privilegiu figurează sate ce nu apar în privilegiile anterioare: Pâșco și Petrică, Dumbrăvița, Clococina, Cobâcini, Bilosăuți și Hlapești ca și obligația locuitorilor satelor mânăstirii de a merge la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
însă nu put’ș n’ime pi lumea asta să-i aducă la-mpăratu nuci sau frunzâ d’i nuc”. Provocarea constă în imposibilitatea de a valorifica fertilitatea excepțională a copacului solar, care constituie calea de legătură între lumi: „S-o suit t’imp d’e tri an’i d’i dzîli p copac în sus, pînă ci-o agiuns la crengi, o-nh’ipt toporașăle acele șșsă în nuc șî s-o suit pi crengi în sus, sâ vadă ciar sâ mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care constituie calea de legătură între lumi: „S-o suit t’imp d’e tri an’i d’i dzîli p copac în sus, pînă ci-o agiuns la crengi, o-nh’ipt toporașăle acele șșsă în nuc șî s-o suit pi crengi în sus, sâ vadă ciar sâ mai vadă mai în sus. Cîn o agiuns la vîrvu copaculi, la vîrvu nuculi, au văzut o casuțâ stîn în văzduh ș-o criangă d’i nuc d’i la nuc pînă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
constituie replica subdimensionată a eroului arhetipal și nunta pe care o va face el repetă unirea principiilor. Nucul de aur din basmul citat în subcapitolul despre dominanta solară are o variantă și în basmul Cu Petrea Făt-Frumos...: „Iel s-o suit on an d’zîli pi copac în sus. O vădzut într-o d’ipărtare o dzari d’i foc strașnicâ mare. Au vinit on an d’i zîli pi copac înapoi în gios” (Fundu Moldovei - Suceava). Depărtarea fabuloasă la care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
consacrarea care încheie drumul inițiatic cu o revenire din planul înalt. În colindele de flăcău, spațiul din care trebuie să ajungă voinicul implică mai ales o ascensiune, deci o ieșire din contingent: „Lerului/ Pi-on picior de munte,/ Pe petre rotunde,/ Suie și scoboară/ Cerbu-n trestioară”. Acest tip de colindă, clasificat de Monica Brătulescu ca Vânarea leului III 58, are la bază motivul falei cerbului - ca ipostază zoomorfă a haosului. Strigătul și neliniștea lui („Suie și scoboară”), adevărată fierbere a forțelor infernale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pi-on picior de munte,/ Pe petre rotunde,/ Suie și scoboară/ Cerbu-n trestioară”. Acest tip de colindă, clasificat de Monica Brătulescu ca Vânarea leului III 58, are la bază motivul falei cerbului - ca ipostază zoomorfă a haosului. Strigătul și neliniștea lui („Suie și scoboară”), adevărată fierbere a forțelor infernale, are menirea de a lansa provocarea pentru confruntare. Cerbul se află pe un munte izolat într-un decor mineral, de-vitalizat, și absența eroului ar putea cauza extinderea pietrificării. Foarte interesant apare faptul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și câini ostenesc”. Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor canini. În Misticean I(7), soarele ia cu el în lumea morților și pe voinicul înghițit de șarpe: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat” (Celei - Gorj). Gradația psihologică a conștientizării morții aparține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
monstru, neofitul iese din stomacul acestuia fără păr. Din această perspectivă putem interpreta amenințarea flăcăului din colindele tip III, 67, Ciutalina, ciuta fără splină ca având un substrat inițiatic: „Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giurgiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că nu-i păți-o bine! Eu cosița ți-oi tăia-o,/ Sus în vârf ți-oi ridica-o,/ De ți-or bate-o vânturile,/ Ca pe feciori gândurile” (Teiuș-Alba - Hunedoara). Propp atestă faptul că „inițierea comportă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Toată lumea să mira și toată lumea fugea dă ea. Să mira de ce-o vedea-mbrăcată-n lemn”. Lemnișoara pătrunde mai profund în materia lemnoasă printr-o „blocare” rituală într-un trunchi de copac: „Ce zâce? «Ca să nu mă mănânce animalele, eu mă sui acolo sus, în scorbura aia, și stau răzemat-așa, cu picioarele atârnate și stau până dimineața». Pe la doișpe noaptea, a moțăit, a luat-o somnu, cum să zâce. Ș-a venit pă scorbură-n jos. Acolo a stat trei zâle și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
impresionantă a poeziei ceremoniale depășește, așadar, estimările uzuale, datorită memoriei prodigioase a limbii. O variantă a basmului cuprinsă în colecția D. Stăncescu dă o explicație soporifică somnului fetei în leagăn, care, în colinde, face vegetația să crească exagerat: „S-a suit fata și a plecat cerbul prin desiș, și la ce pas făcea leagănul pornea când înainte, când înapoi lin, și când i se făcea fetei somn adormea copilărește, legănată încetișor” (Telega - Prahova). Ritmul molcom însumează mișcarea repetitivă a leagănului prunciei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți-o bine!” (CioacaHunedoara). Substituirea fetei în ciută este transparentă în provocarea pe care aceasta o lansează tânărului. În alte colinde, după ce împarte ciuta la diferiți meșteșugari, eroul păstrează „limba ș-un rărunchi” pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a sacrului. Multitudinea perechilor distruse împarte drumul în etape ce formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț fac nouă părechi de opinci dă oțăl șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici dă la mine sui pă nouă stânci dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui spațiu inaccesibil și alunecos, în compunerea unei traiectorii chinuitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiindcă le lipsește ajutorul magic al experienței paterne, înglobate de accesorii: „Eu, puiul mamei, știu și pe tatăl tău și te știu și pe tine unde mergi, dar întoarnă înapoi, că nu ești bine gătată. Du-te acasă și te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătâne-tău din feciorie și pușca lui și sabia lui, toate de când era el tinăr; și cum o vei lua, lovește-o de pământ și se face mai mândră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
hazardului ce definește planul uman. Al treilea drum duce în sacru, și lupul anihilează orice element ce ține de lumea lăsată în lume, pentru a-l înlocui în planul durabil: „El îi mânâncă calu ș-atunci spuni: - Acum, Ivan Țarevici, sui pi mini șî ti duc eu la- Împăratu Roșu, cî eu știu undi ti duci tu”. „Carnasier devorator, lupul mușcă și macină timpul care trece (. Evoluat însă din perspectiva cunoștințelor dobândite, el mai este și inițiatorul, adică tatăl”. Basmul nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]