8,562 matches
-
personal în tot ce a făcut până acum, lapidar, deși frenetic și retoric la început, pitoresc și evocativ apoi, și, în sfârșit, concentrat, ermetic, abstract, «oniric» - formă, sperăm, tranzitorie - diferențiat, creator de formă, d. Ion Barbu pășește în fruntea generației tinere ca unul dintre deschizătorii de drumuri” (7/1927). Cât privește proza, S. este de la bun început dominat de personalitatea Hortensiei Papadat-Bengescu, căreia i se publică chiar în primul număr un fragment din Femeia în fața oglinzii, iar volumul de debut, Ape
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
civil dintre monarhiști, susținători ai regelui Constantin, și republicani, conduși de Venizelos. Societatea e scindată, conflictele izbucnesc la tot pasul, opțiunile politice tulbură relațiile dintre oameni. Din această cauză, el nu își poate rezolva problemele, în schimb o cunoaște pe tânăra și frumoasa Popi, divorțată, de care se îndrăgostește. Popi are însă un comportament cu totul ieșit din comun, diametral opus mentalității lui, nu se lasă sedusă ușor, supunându-l pe îndrăgostit la o serie de probe, unele chiar cinice. Când
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
nu lipsită, totuși, de calități estetice. Prozatorul autentic care este P. reușește, chiar în condiții ideologice precare, să creeze un personaj notabil: omul de la marginea adunărilor. Revine, în 1953, la romanul abandonat. În 1954 începe o idilă, la mare, cu tânăra poetă Aurora Cornu. Căsătoria cu ea durează până în 1959. S-au păstrat scrisorile pe care P. i le trimite. Apare romanul Moromeții (1955), cu ilustrații de Perahim. Are un mare succes și va fi socotit, de aici înainte, capodopera scriitorului
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său, doctorul Sârbu, este personajul socratic al cărții, un doctor Munteanu mai puțin orgolios și mai intransigent moral. Viciul lui este viciul reflecției. Constanța, tânăra pe care o părăsește Munteanu pentru a se recăsători profitabil cu fiica unui demnitar comunist, reprezintă eșecul prin ricoșeu. Este tipul femeii buimace, femeia „cu două mâini stângi”, de o anumită profunzime psihologică. Risipitorii nu e un mare roman, dar
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui Ș., susținute de aplecarea către fiziologic, pulsional, impur, dar devin evidente și duioșia, lirismul
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
fără mari pretenții, este Fete bătrâne (1946), cronică a vieții într-un minister, carte amar-satirică, având o dezvoltare ce frizează grotescul, deschizând drumul, într-un fel, unei literaturi care va explora absurdul vieții de birou. „Fetele bătrâne” sunt mai multe tinere funcționare, încă necăsătorite, obsedate de găsirea unei „partide”. Cititorul află că ministerul în care ele lucrează e o instituție cu activitate vagă și nedefinită, fiind înființată din rațiuni de clientelism politic, pentru a-l satisface, prin numirea lui ca titular
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
de anvergură mai mare sau mai mică. Practic, la birou nu e nimic de făcut, iar inițiativa funcționarilor de a cere de lucru e sancționată cu aspre reprimări. Șefii de diverse grade, dar mai ales demnitarii, practică șantajul erotic la adresa tinerelor angajate, ceea ce se soldează, într-un caz, cu sinuciderea celei „asaltate”, eveniment înfățișat însă plat, fără dramatism. Există, desigur, și un fir epic principal, cam firav, o poveste de dragoste cu evoluție nefericită, însă cartea rezistă prin observația detaliului, prin
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
compania băieților, predispusă să își facă din fiecare un iubit. Sufletul ei se revelă din relatările unei bune prietene și, mai ales, dintr-un jurnal intim încredințat acesteia, ca și din scrisorile pe care i le trimite. La șaisprezece ani, tânăra se îndrăgostește de un pictor care, deși îi rămâne inaccesibil, înseamnă pentru ea iubitul ideal. Experiențele erotice ulterioare îi răvășesc sufletul și stările traumatizante pe care le trăiește vor compune substanța romanului. Smulsă prin căsătorie din păinjenișul strangulant al ambianței
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
îndrăgostește de un pictor care, deși îi rămâne inaccesibil, înseamnă pentru ea iubitul ideal. Experiențele erotice ulterioare îi răvășesc sufletul și stările traumatizante pe care le trăiește vor compune substanța romanului. Smulsă prin căsătorie din păinjenișul strangulant al ambianței copilăriei, tânăra încearcă să evadeze din stereotipia unei căsnicii depersonalizante, dar nimerește în alt păinjeniș, acela al unor contradicții interioare și relaționale aproape insurmontabile. Elanurile, scrupulele, ezitările, rezistențele, furiile, exasperările protagonistei sunt analizate cu o incisivitate și o finețe vrednice de o
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
speranței decapitate. La Auschwitz bântuie fantoma unui înger, simbol cu semnificații multiple, de la aceea de produs al halucinației colective până la cea de păzitor al memoriei (încarnat în persoana medicului Godieu), sau la aceea, paradoxală, a sinuciderii ca mântuire (întruchipat în tânăra Elsa, scăpată cu viață din camera de gazare, dar care alege totuși să moară). Interesul simbolisticii vine mai ales din substratul său beckettian: în lipsa lui Dumnezeu, „îngerii bătrâni” nu au cum alege decât propria lor moarte. Dipticul Noaptea e parohia
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Oamenii pe care îi cunoșteam) - sau de resemnare din partea unui soț care își reprimă, prin jocul sorții, „surâsul” (Surâs interzis). Alteori, din fragmente aparent disparate, ce nu par a avea vreo legătură unele cu altele, se reface traiectoria vieții unor tinere, fiecare cu împlinirile și neîmplinirile ei, dar totul relatat pe un ton firesc, fără patetism (Nouă luni - sau zece). În schimb, idilismul pătrunde în romanul Mersul pe ape, impregnat de nostalgia edenului pierdut al copilăriei și al adolescenței petrecute într-
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
în vis. Un adevărat „vis al unei nopți de vară” e cealaltă piesă antumă, Steaua fără nume. Marin Miroiu, un tânăr profesor de matematică celibatar, descoperitor al unei noi stele, adăpostește într-o noapte, în camera lui de ascet, o tânără coborâtă din tren de conductor pentru că nu avea bilet. Dimineața, Mona pleacă, însoțită de Grig, protectorul ei, iar profesorul nu o va mai revedea decât în imaginație, în mirajul visului, „pentru că nici o stea nu se întoarce niciodată din drumul ei
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
al toleranței, al schimbului liber de opinii; e) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral - civice, a respectului pentru natură și mediul înconjurător; f) dezvoltarea armonioasă a individului, prin educație fizică, educație igienico - sanitară și practicarea sportului; g) profesionalizarea tinerei generații pentru desfășurarea unor activități utile, producătoarea de bunuri materiale și spirituale. (2) Învățămîntul asigură cultivarea dragostei față de țară, față de trecutul istoric și de tradițiile poporului român. (3) Finalitățile școlii românești se realizează prin strategii și tehnici moderne de instruire
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
publică cu cea privată. Printre acțiunile sale amintesc: primirea diferitelor delegații în audiență; donații; ajutorarea soldaților din războiul de independență prin sprijinirea dezvoltări serviciului militar român; ajutorarea văduvelor; popularizarea costumului nașional românesc; înființarea a numeroase societăți caritabile; preocupări în educarea tinerelor. De asemenea Regina Elisabeta a avut și o bogată activitate literară, sub pseudonimul Carmen Sylva. În lucrările sale Regina a căutat să facă cunoscute, în stăinătate, trăsăturile specifice poporului român în general și calitățile femeilor românce în special. Lucrarea de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
prin intermediul diferitelor societăți pe care Regina Elisabeta le-a înfințat urmărind nu numai popularizarea acestei arte dar și ajutorarea femeilor din diferite categorii sociale. În acest fel văduvele, femeile infirme, tinerele, femei sărace prin activitatea aceasta își puteau asigura traiul . Tinerele erau implicate în astfel de activități deoarece Elisabeta avea o preocupare deosebită ăn ceea ce priveste educarea acestei categorii de femei. Exercițiul, plimbarea, excursiile în trăsură pe la locurile și priveliștile cele mai frumoase și mai încântătoare ale parcului și ale pădurii
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
cea mai mare ar fi să devină nu președintele Uniunii Scriitorilor, ci președintele Societății de Numismatică din România. Cheltuia toate veniturile pe asemenea piese și, după ce a alcătuit o colecție, se pare prețioasă, a dăruit-o într-o zi unei tinere admiratoare. Avea doar un costum de gală (celebrul costum în dungi) și, în rest, purta zilnic un pulover gri de lână groasă și aceeași pereche de blugi largi, de o culoare nedeterminată și de o formă ce sugera personalitatea unui
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Popeye) este trimisul special al unui ziar din țară, ea (Anamaria) fugise peste hotare cu alt bărbat, în timpul manifestațiilor de la Timișoara (Iubire interzisă); un mut, batjocorit de cei din jur pentru handicapul lui, se îndrăgostește iremediabil și obsesiv de o tânără din vecini, implicată în relații cu persoane proaspăt îmbogățite după ’89 (Martorul). Parcurse în succesiune, cărțile se leagă între ele prin personaje și referințe încrucișate: mutul apare nu doar în Martorul, ci și în Pavană în peisaj marin; Popeye recunoaște
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
acum te-aștept pe culmi / Cu roșii, cu înalte, cutezătoare flamuri”, „Mi-e inima steagului dată!” etc. După 1950 continuă să abordeze „teme majore”, dar își permite, uneori, să compună pasteluri și să contureze siluete grațioase, cum ar fi o tânără de la țară, „proaspătă ca roua pe rodul necules”, îmbrăcată în „iie cu fluturi”, la a cărei apariție „Se-nflăcărează macii, simțindu-i pașii goi. Livezile se-apleacă spre ea cu ramuri grele / Și vântul răsuflarea și-o pierde prin zăvoi
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
un șantier naval, însă nu într-o viziune concordantă cu estetica de partid, ci - cum observa S. Damian - urmărind „conflictul social [...] mai ales pe latura sa pitorească”, „înecând [...] tabloul muncii în valuri de reverie, nostalgică, desuetă”. „Regenerarea” morală a unei tinere de origine burgheză se produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre lirism nasc, cu sau fără
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
VALURI DUNĂRENE, revistă apărută la Silistra, lunar, între martie și iulie 1936, sub conducerea unui comitet, cu subtitlul „Literară-Artistică-Critică”. Articolul-program, Gândul nostru, semnat de T. Popescu-Berca, anunță că noua publicație își propune să promoveze „elemente tinere capabile de fapte mari”. Scriu aici câțiva autori care făceau parte din diverse cercuri moderniste. Figurează cu poezie Teodor Brudiu, T. Popescu-Berca, E.Ar. Zaharia, Roman Boca, Sandy Popescu, George Dan (sub pseudonimul George Danubia), Veniamin Tomasiu, N. Ivașcu, iar
VALURI DUNARENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290419_a_291748]
-
V. cuprinde nouă texte, în care prozatorul își fixează formula narativă: fantasticul impregnat de simboluri și recursul la procedeele realismului, între acestea descrierea detaliului și efectele de atmosferă pentru susținerea credibilului. Dintre povestiri, Neobișnuita călătorie a unui om însemnat, Portretul tinerei fete și Zile din viața unui „virtuoz” interesează îndeosebi prin relaționarea simbolurilor în configurarea unui protagonist care anticipează personajul central din romanul În căutarea miresei pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
și ea de V. într-o altă baladă (cu două sute de versuri). Dedicată „trubadurului nostru național Constantin Belimace”, Șana... excelează nu atât prin suflul ciocnirii celor două tabere vrăjmașe, cât prin tensiunea confruntării între simțul onoarei și dragostea de viață: tânăra Șana se sinucide ca să evite rușinea sclaviei în haremul păgânilor, iar tatăl ei, celnicul Hagi Steriu, împreună cu oamenii săi, nu ezită și nu se întreabă ce șanse de izbândă au împotrivindu-se lui Ali Pașa, tiran ce dispunea de o
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
Același for îi răsplătește și a doua carte, culegerea de cântece folclorice Le Rhapsode de la Dimbovitza (1892; Premiul „Jules Fabre”, 1900), operă originală în mare parte. Între 1888 și 1891 era în suita reginei Elisabeta (Carmen Sylva), admiratoare a talentului tinerei literate. Logodna tainică cu prințul moștenitor Ferdinand, ocrotită și încurajată de regina-mamă, dar respinsă categoric de oamenii politici reprezentând rațiunea de stat, nemulțumește deopotrivă marile familii boierești pământene și cercurile Palatului. Printr-o campanie de scandal și intrigi, în 1891
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V. nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind de la ideea că numai judecata timpului poate să-și spună cuvântul în decantarea orientărilor estetice și
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
neobositul Octavian Moșescu, sub identitatea C. Viroagă (Un poet tânăr: Al. Sihleanu, Ion Păun-Pincio). De menționat comentariul lui Stelian I. Constantinescu (directorul revistei „Farul” din Dorohoi) la ideile despre artă ale lui Marie-Jean Guyau, ca și debutul cu versuri al tinerei Olimpia Teodoru, sub pseudonimul Olteo. Se mai publică versuri inedite de B. P. Hasdeu (Renaștere), epigrame de Const. C. Braiesku, parabole de C. Costăchescu și câteva traduceri din Lamartine (realizate de Traian Antohi), Carmen Sylva (de G. Coșbuc) și Mounet-Sully
VESTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]