4,810 matches
-
în acel an el fiind redenumit Vinohradîvka. În această localitate se află punctul internațional de trecere auto a frontierei Curciu - Vulcănești (dintre Ucraina și Republica Moldova). În secolul al XVII-lea, pe teritoriul actualului sat s-a aflat o tabără a tătarilor nogai cu denumirea de Çükür (Kurci), ceea ce se traduce prin "grinzi suprapuse". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
acel an el fiind redenumit Kamianka. De această comună depinde administrativ satul Șichirlichitai-Noi. Localitatea Tașbunar se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. În secolele XVI-XVIII, pe teritoriul actualului sat a existat o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Tașbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
greu din Moldova lui Petru Șchiopul. Printr-o scrisoare trimisă de presvitera Olimbiada, Nicoară află că jupânița Ilinca este îndrăgostită de el și nu de fratele său mai mic. În septembrie 1577 Nicoară Potcoavă este înștiințat de către Demir Ghirai, hanul tătarilor din Bugeac, că baș-buluc-bașa Cigala, ucigașul lui Ion-Vodă, va sosi la vânătoare în mlaștinile de la Cazac-Bunar. Între cei doi are loc o confruntare, dar ucigașul reușește să fugă și, fiind urmărit, pătrunde cu calul în mlaștină și se scufundă acolo
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, începând din anul 1812 autoritățile țariste au alungat din Bugeac Tătarii musulmani (care denumeau această cîșlă „Șekerlî-Kitay”, adică „Chitaiul Dulce” prin deosebire de rîul vecin : „Chitaiul Sărat”) spre Dobrogea, apoi au sprijinit stabilirea în locul lor a familiilor de imigranți bulgari dobrogeni, care erau ortodocși, aceștia primind terenurile tătarilor. Satul Șichirlichitaii-Noi a
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
alungat din Bugeac Tătarii musulmani (care denumeau această cîșlă „Șekerlî-Kitay”, adică „Chitaiul Dulce” prin deosebire de rîul vecin : „Chitaiul Sărat”) spre Dobrogea, apoi au sprijinit stabilirea în locul lor a familiilor de imigranți bulgari dobrogeni, care erau ortodocși, aceștia primind terenurile tătarilor. Satul Șichirlichitaii-Noi a fost întemeiat în anul 1811 de către coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
al lacului Chitai. El se află la o distanță de 50 km nord-est de centrul raional Ismail și la 25 km de stația de cale ferată Fântâna-Zânelor. În secolul al XVII-lea, pe acest teritoriu se afla o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Derichioi. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
iar bolșevicii îi suspectau pentru potențiale simpatii față de Germania. Un mare număr de sate germane, în special fermele menoniților, au fost distuse de anarhiști, iar locuitorii de origine germană au fost uciși sau au reșit să se refugieze în vest. Tătarii din Crimeea, aflați în afara teritoriului controlat de guvernele ucrainene, și-au proclamat independența Bahcisaraiului în 1917. Ei au avut relații bune cu UNR, dar au trebuit să facă față opoziției rușilor și ucrainenilor din regiune, dar și bolșevicilor, care au
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
controlat de guvernele ucrainene, și-au proclamat independența Bahcisaraiului în 1917. Ei au avut relații bune cu UNR, dar au trebuit să facă față opoziției rușilor și ucrainenilor din regiune, dar și bolșevicilor, care au și înlăturat de la putere guvernul tătar. În perioada 1918 - 1920, controlul asupra teritoriului Crimeii a fost deținut de germani, filoruși, bolșevici și „albii” lui Denikin și Vranghel, pentru ca la final, lupta pentru controlul regiunii să fie câștigată de sovietici. Tătarii au fost declarați contrarevoluționari, iar, în
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
au și înlăturat de la putere guvernul tătar. În perioada 1918 - 1920, controlul asupra teritoriului Crimeii a fost deținut de germani, filoruși, bolșevici și „albii” lui Denikin și Vranghel, pentru ca la final, lupta pentru controlul regiunii să fie câștigată de sovietici. Tătarii au fost declarați contrarevoluționari, iar, în 1921, Crimeea a fost incorporată in RSFS Rusă. Pe teritoriul ucrainean au luat ființă o serie de state marionetă, care au avut ca scop trecerea Ucrainei sub controlul Rusiei.
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
construcții îi întind raza spre mare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tuzla se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89%). Principalele minorități sunt cele de tătari (4,38%) și turci (2,53%). Pentru 3,87% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,32%), cu o minoritate de musulmani (8,76%). Pentru 3,9% din populație, nu
Comuna Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/319763_a_321092]
-
Potrivit unor cercetători (J. Matolcsi, A. Standeisky), acest copoi ar proveni din încrucișări în Rusia între rase "fino-ugrice" (de tip Laika) și rase de câini central-asiatici, aduși de popoare turcice. Din aceste încrucișări provine și "bracul rusesc" (numit și "copoiul tătar" sau "de Kostroma ", lângă Iaroslavl: "ruskaia gonceaia", "tatarskaia gonceaia", "kostromskaia gonceaia"), din regiunile de la Volga și Kama, ale Rusiei (regiuni din care au provenit triburile protomaghiare și în care vestigiile arheologice atestă pentru mileniul I vânătoarea călare și cu câini
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
faptului că populația locală fusese creștinată, spre deosebire de restul Rusiei „negre”, care se presupune că ar fi fost în aceeași perioadă de timp păgână.. O altă ipoteză este aceea că „alb” corespunde unui cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
dintre cele două state în zona brațului Chilia și la Marea Neagră. Deși s-a mers pe talvegul brațului Chilia, în mai multe rânduri s-a luat ca frontieră nu talvegul, ci brațe laterale pe partea dreaptă. În schimb, ostroavele Tatomir (Tătarul mare) și Cernofca, și ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca aparținând României, grănicerii sovietici retrăgându-se din ele. Astfel, insula Maican a fost trecut în componența RSS Ucrainene din cadrul URSS, granița trecând între acestă insulă și ostrovul Babina
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
din sud-vest) și Iaremcea (din nord-est), precum și calea ferată Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk. Din cele mai vechi timpuri, trecătoarea a fost folosită ca ruta comercială între Marea Neagră și Ungaria și mai târziu între Polonia și Transilvania. În vechime, era denumită și Pasul Tătarilor. În primul război mondial, în 1914 au avut loc în acest pas lupte între armatele țariste și cele austro-ungare. În Războiul Polono-Ucrainean (1918-1919) dintre forțele Poloniei și cele ale Republicii Populare a Ucrainei Occidentale pentru controlul Galiției Răsăritene, trupele ucrainene
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
Gheena cea împuțită”, „Tartaru” „Scrâșnirea dinților” și „Viermi neadormiți”. În registrul superior al peretelui sudic, se află imaginea lui Moise care conduce cetele de neamuri spre tronul de judecată al lui Iisus. Popoarele sunt identificabile prin inscripții: „jidovi”, „turci”, „nemți”, „tătari”, „frânci”. În pronaosul bisericii din Desești, pe peretele de vest, deasupra intrării - vizaviz de reprezentarea lui Iisus Judecător - este pictată Maica Domnului în chip de orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
fățiș împotrivirea față de credință propovăduita de el. Se pare că aceasta ură l-a făcut pe Reitz să caute răzbunare, dorind să-l piardă pe tânărul Ioan. Așa se face că pe când Ioan era la Cetatea Albă - ocupată atunci de tătarii nogai - negustorul Reitz l-a mințit pe eparhul cetății că Ioan dorește să treacă la religia cea străveche a tătarilor. Dând crezare, dregătorul tătar l-a chemat la el pe Ioan, fiind încântat de "intenția" să de a trece la
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
dorind să-l piardă pe tânărul Ioan. Așa se face că pe când Ioan era la Cetatea Albă - ocupată atunci de tătarii nogai - negustorul Reitz l-a mințit pe eparhul cetății că Ioan dorește să treacă la religia cea străveche a tătarilor. Dând crezare, dregătorul tătar l-a chemat la el pe Ioan, fiind încântat de "intenția" să de a trece la credință eltaică. Înțelegând urzeala negustorului vienez Reitz, Ioan și-a dat seama de situația în care a fost pus și
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
pe tânărul Ioan. Așa se face că pe când Ioan era la Cetatea Albă - ocupată atunci de tătarii nogai - negustorul Reitz l-a mințit pe eparhul cetății că Ioan dorește să treacă la religia cea străveche a tătarilor. Dând crezare, dregătorul tătar l-a chemat la el pe Ioan, fiind încântat de "intenția" să de a trece la credință eltaică. Înțelegând urzeala negustorului vienez Reitz, Ioan și-a dat seama de situația în care a fost pus și de ceea ce i se
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
fiind încântat de "intenția" să de a trece la credință eltaică. Înțelegând urzeala negustorului vienez Reitz, Ioan și-a dat seama de situația în care a fost pus și de ceea ce i se va putea întâmpla dacă îl refuză pe tătar. Mănat de imboldul puternicei sale credințe, Ioan a refuzat să renunțe la Hristos - "care l-a ocrotit și i-a dat deplină bucurie a credinței și a iubirii". Răspunsul său: "Preaputernice eparhe, vorbele care ți s-au spus despre mine
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
pe unul dintre chinuitori să-și scoată sabia și să-i taie capul. "Astfel, prin moarte mucenicească, mărturisitorul Domnului a primit cunună cea neveștejita a slavei sfinților și vrednicia de a fi unul din "casnicii" Lui". Ighemonul și ceilalți dregători tătari din cetate n-au dat voie creștinilor să-i ia trupul de pe drum și să-l îngroape după rânduiala creștineasca. Dar Dumnezeu, în dragostea să nemărginita față de aleșii săi, a trimis trei îngeri din cer care i-au tămâiat trupul
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
III și fiul său Ștefăniță. Se cunosc mai multe minuni înfăptuite de moaștele Sfanțului Ioan cel nou de la Suceava, una dintre ele fiind amintită de Petru Movila al Kievului: La 2 iunie 1622 Suceava era amenințată să fie cotropita de tătari. Locuitorii se refugiau în toate părțile. Preoții slujitori la biserică în care erau adăpostite moșstele au voit să ia racla să o ducă în cetatea Suceava, dar n-au putut să o ridice. Au înțeles că Sfanțul nu voia să
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
ridice. Au înțeles că Sfanțul nu voia să fie dus în altă parte și că-i va ocroti, încât au continuat să se roage că orașul să nu cadă în mână cotropitorilor. Într-adevăr, o ploaie torențiala a împiedicat pe tătari să mai asedieze orașul. Moaștele au rămas în Suceava până în anul 1686, când a intrat cu oaste în Moldova regele Jan Sobieski al Poloniei. La retragere, a luat cu sine în Polonia și pe mitropolitul cărturar Dosoftei. De teama unor
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
se cunoaște, totuși rezultă că în anul 1871 atât Nușfalău (Mărișelu), cât și Cucuteni pe Șieu, cum s-a numit satul Măgurele pe atunci, a fost dat de regele Ungariei unui nobil pentru faptele sale de vitejie în luptele cu tătarii. Mai târziu de tot se pomenește de unele procese care se duceau de conducerea satului și primarul orașului Bistrița pentru moara din sat. În unele documente istorice de la jumătatea secolului XIV-lea se mai arată că satul Măgurele făcuse parte
Biserica de lemn din Măgurele () [Corola-website/Science/316672_a_318001]
-
care 752 persoane în județul Constanța. În județul Tulcea, cele mai importante așezări cu găgăuzi sunt/erau Beidaud, Stejaru, Agighiol și Izvoarele. În județul Constanța, cele mai importante așezări cu găgăuzi sunt/erau Vama Veche "(Yilanlîk)", Negru Vodă "(Kara Omer)", Tătarul "(Azaplar)", Șipotele "(Ghiol-Punar)", Pădureni "(Nastradin)", Topraisar, Cernavodă, Techirghiol, Mangalia, Constanța. În unele perioade istorice, România a deținut și alte teritorii în care trăiau găgăuzi: înainte de 1878 (Cahul, Izmail și Bolgrad), între 1913 și 1940 (Cadrilater), între 1918 și 1940, respectiv
Găgăuzii din România () [Corola-website/Science/315081_a_316410]
-
ca medici. După 1989, un mare număr de afaceriști arabi s-a stabilit în România. Cei mai mulți provin din Siria, Irak și Liban. Majoritatea imigranților arabi sunt de religie musulmană. În Dobrogea există unele neînțelegeri între aceștia și localnicii musulmani (turci, tătari) legate de respectarea unor norme religioase cu vederi mult mai conservatoare în ceea ce privește religia de arabi.. De asemenea, există un număr semnificativ de arabi creștini. Aproximativ 5.000 de persoane cetățeni de state arabe trăiesc azi în România. Datele ultimului recensământ
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]