5,450 matches
-
ales îi regăseam în prunii încărcați de rod, din care nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica era locul tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o boală îndelungată. Se despărțise cu greu de noi, dragii lui copilași
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru a-i vedea mașinăria. Și eu căutam acum să aflu “mașinăria”, să dezleg tainele universului minuscul pe care Yon îl adora pur și simplu. Simțeam asta în ochii lui atật de negri, în nările lui obraznice, în buzele lui tainice, în mậinile lui fine, în vocea lui categorică, dar mai ales în ticuri de genul: “Fii atent aici la mine”, “Corect !”... Ce multe lucruri ne erau comune și totuși cật de străini eram unul față de celălalt! El o mai iubea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
începe parcă să-și caute drum către stele, către flori, către noapte... Tăcerea lui mă doare cu fiecare clipă și numai în taina ochilor lui negri mai găsesc uneori speranța revederii. De dragul tău, Yoane, aș trece zilnic munții, maș opri tainic la mănăstirea noastră, aș aprinde acolo toate lumậnările pentru ca dragostea noastră să ardă, pentru ca tu, dragul meu, să fii al meu și numai al meu! Purtată pe aripi de dor, mă întorc iarăși la tine, căci numai în tine mai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
te întristezi printre filele îngălbenite de vreme ale cărții mele ! Te fericesc mereu, dragul meu, pentru că ție ți-a fost hărăzită această șansă, pentru că în tine miam putut oglindi chipul răsfrậnt în mirajul ochilor tăi, beznă a nopților cele mai tainice ! Magnetizată de ochii aceia, am auzit acolo departe, printre văi și dealuri clopotul veșniciei bătậnd. - Cine-i acolo? De unde vii, drumeț obosit? Tu veneai de departe, ducậnd cu tine anii adolescenței mele, bucuria izbậnzilor sau tristețea eșecurilor, ani grei, dar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
peste văzduhul intoxicat de parfumuri, iar uriașa umbră a nopții se încovoia din greu peste argintul apelor, în care luna își oglindea dureros de concret chipul... Cadavrele clipelor acelea au dispărut însă de mult în cavoul anilor, iar ora aceea tainică la care s-a săvậrșit misterul se refuză însăși amintirii.... Timpul și locul sunt de altfel fără nici o însemnătate, esențială rămậnậnd doar clipa în care tu, întristatul meu contemplator, vei fi simțit trupul meu fremătậnd de doruri, de dorințe aprinse
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
noapte, îl caut prin ploaia de vise, ca să-mi ia din suferință. Zbuciumul meu e poate nefiresc, dar uneori el devine chin ceresc pentru că numai în privirile tale mă regăsesc pe mine, Yoane! Mi-ar fi plăcut să te chem tainic în nopțile mele pustii, pậnă cậnd moartea ne va despărți, pậnă cậnd iubirii i se va mai spune Iubire! Și totuși, ce mult te iubesc, Yoane! Mai mult decật pămậntul, decật apele Cernului, mult mai mult decật amintirile mele și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un delicat reflex, un modelaj după tiparul sufletului său. Omul pe care-l adorasem, mai întậi din paginile cărții, căruia îi simțeam puterea gậndului iscoditor și tainic acolo, printre rậnduri, omul pentru care tremurasem înfiorată în timpul loviturii de stat din 1989, bărbatul visurilor mele, care trebuia să fie, cu siguranță, așa cum visasem întreaga mea viață un sef de Servicii Secrete. Dumnezeu mi-a ascultat ruga fierbinte și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ne pậndește neantul. Simțim că niciodată nu vom atinge perfecțiunea, dar curajul cu care mergem spre ea e impresionant. Cậtă vreme suntem tineri, avem pretenții trufașe față de puterile care ne conduc viața și le cerem să ni se dezvăluie. Vălul tainic ce învăluie forțele lor ne ofensează, fiindcă vrem cu orice preț să controlăm și să reparăm chiar marele mecanism al lumii! - Cật e de atunci, Yoane? Au trecut rậnd pe rậnd anii și eu am trăit sorbind aureola de vise
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să zậmbesc, priveam colțuri răzlețe de cer și așteptam tăcută zậmbetul tău, Yoane! Poate că plậngerea oarbă și ostenita bucurie a sufletului tău era totuna. Dar eu încercam să țin trează în minte privirea ochilor tăi pe care îi chemam tainic în noapte și ei veneau parcă dintr-o altă lume străină și eu trebuia de fiecare dată să aștept. Și dacă așteptarea mea va fi zadarnică? Viața e cật se poate de trecătoare și aproape peste toate amintirile se așterne
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-i dobor pe rậnd punctele slabe care erau din ce în ce mai puține. Nu mai avea atuurile tinereții, dar nici nu era bătrận, și, deși durerea morții celei dragi îi persista în suflet, din cậnd în cậnd mai deslușeam în inima lui chemarea tainică a dragostei. Dar nici un gest, nici o vorbă subtilă, dintre cele atật de familiare lui nu-l mai trădau acum. Omul lucra dur, poate sigur pe el, poate nesigur pe mine. În ce mă privește, lăsasem lucrurile să decurgă de la sine
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
De ce iubirea lui nu poate fi a mea, de ce nu se uită Dumnezeu la dragostea noastră și tea dus acolo pentru totdeauna? - De ce nu privești oare disperarea mea, flăcările din privirile mele învinse de bezna ochilor lui pierduți în nopțile tainice, răpus de dorul așteptărilor? - Cum au fost oare atingerile tale, cum au sunat șoaptele tale, cật de dulci au fost ele, ce zậmbet divin a avut chipul tău și cum a fost de parfumată mierea buzelor tale însậngerate deja de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
noapte!... Mă așteaptă acolo!... Femeia începu să plậngă: - Măi, băiatule, măi! Te chinuie duhurile necurate!... Uito! Încearcă s-o uiți!... Trebuie s-o uiți!... Altfel, te vei duce curậnd după ea!... De dincolo de zidul durerii însă, ochii lui mă chemau tainic prin noaptea adậncă. Mă hotărậsem în disperarea și în nebunia dorului de Yon să mă substitui moartei. Reținusem din fragmentele discuțiilor noastre destul de controversate că ora la care își face apariția moarta este una de după miezul nopții, undeva la cậteva
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fragmentele discuțiilor noastre destul de controversate că ora la care își face apariția moarta este una de după miezul nopții, undeva la cậteva ceasuri înainte de răsărit. Teama că s-ar putea să-l pierd pe Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat tasta magică a mobilului, chemậndu-l pe cel drag, tocmai la ora magică a întậlnirii lui cu răposata. Yon era răvășit, surprins parcă în flagrant și începuse ușor sa
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-un mormânt Și zi: Aici doarme amorul meu sânt Și cântă la capu-i și cântă mereu; Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu! {EminescuOpIV 12} PHYLOSOPHIA COPILEI Glasul plăcerei dulce iubit Chiamă gândirea pe a mea frunte, Ce sboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri în lumi înot, Candeli aprinse
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai nu știu nici unde-a fost. Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc și aur, Pe-a lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblînzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îl așteaptă cu-a lui umeri de zăpadă Raze moi în ochii negri - el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de-aramă, Soarele privește galben
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
migrație eternă de de mult s-ar fi pierdut. Și în urmă-le-o vecie din nălțimi abia-văzute Și din sure văi de chaos colonii de lumi pierdute Ar fi isvorît în râuri într-un spaț despopulat; Dar și ele-atrase tainic ca de-o magică durere Cu-a lor roiuri luminoase dup-o lume în cădere S-ar fi dus. Nimic în urmă - nici un atom luminat. Dar el o svîrli în mare... Și d-eterna-i murmuire O urmă ademenită toat-a Greciei gândire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se prinde d-atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile frumoase, Trec a soarelui copile printre aerul cel cald; A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei visuri gândirea i-au supus. Aici însă visarea-i e adînc-omorîtoare Căci în chip de femee s-arată-n aer sus. Lumești gânduri într-alt chip împleau sufletul său. El cugeta la toate, ci nu - la Dumnezeu. Pe noaptea-i sufletească, tainică, rece, stinsă, Căzu ploae de raze cu cer senin și dalb Și sufletu-i se împle iar cu icoane-aprinse, O auroră-l împle cu aeru-i rozalb. Din cer cade a lene o dulce stea desprinsă Și se preface-n înger
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prea de treabă Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede numai jumeta din a lui paie? Ah! în inima-i fecioară simte-o tainică văpae Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una 15Sau se primblă visătoare, noaptea căutând în lună A lui umbră luminoasă - melancolica copilă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al tău zâmbet răsfățat Și cu dulcile cusururi, Te-am iubit, copil drăguț, Te-oiu iubi de-acum și pururi. Te iubesc făr-de-mputări, Fără urmă de căire - Dară, vai, nu te găsesc Nicăire, nicăire. {EminescuOpIV 256} CE ȘOPTEȘTI ATÎT DE TAINIC... Ce șoptești atât de tainic, Tu, isvor de cânturi dulci? Repezind bălaia undă Floarea țărmului o smulgi Și o duci, o duci cu tine, Vâjâind încet pe prund; Ale tale unde floarea Cine știi unde-o ascund? Astfel trece și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu dulcile cusururi, Te-am iubit, copil drăguț, Te-oiu iubi de-acum și pururi. Te iubesc făr-de-mputări, Fără urmă de căire - Dară, vai, nu te găsesc Nicăire, nicăire. {EminescuOpIV 256} CE ȘOPTEȘTI ATÎT DE TAINIC... Ce șoptești atât de tainic, Tu, isvor de cânturi dulci? Repezind bălaia undă Floarea țărmului o smulgi Și o duci, o duci cu tine, Vâjâind încet pe prund; Ale tale unde floarea Cine știi unde-o ascund? Astfel trece și viața-mi, Dar o floare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i - știi tu ce ea șoptește? 80Ea nu mă vrea pe mine - pe tine te urăște. Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-a pus la pîndă: Tu ești jertfa la care țintește-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și vîjîe încet; Urechea iar îmi sună în liniște și iară Simt inima că-mi bate de-un dor învăpăiet! În minte mi se-adună mii visuri zâmbitoare, Căci nu te văd pe tine, ce crud le-ai spăriet Din tainica lor umbră... Și sufletu-ți fierbinte Abia-mi mai e o slabă aducere a minte... {EminescuOpIV 266} PENTRU PĂZIREA AUZULUI Dacă auzi în aer cântare dulce, veche, O taie chiar-cu sila de la a ta ureche - Căci cîntecele-acestea te-nchină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cortina cade). - S-aude de departe cîntînd: - Ondină Cu ochii de dulce lumină Cu părul tău lung, un tezaur De aur. {EminescuOpIV 314} {EminescuOpIV 315} 1877-1879 {EminescuOpIV 316} {EminescuOpIV 317} LECTURĂ Stam sara la fereastă, Iar stelele prin ceață Cu tainică dulceață Pe ceruri isvoria. Citeam pe-o carte veche, Cu mii de negre gânduri Și literile-n rânduri Prinsese a juca. Jos lacul se-ncrețise Sub purpură târzie Și valuri verzi de grîe Se legăna pe lan. O stea din cer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]