5,198 matches
-
Iorga, Ist. lit., II, 593-597; N. Grigoraș, Mitropolitul Iacov I Putneanul, MM, 1958, 9-10; Piru, Ist. lit., II, 157-158; Lăudat, Ist. lit., III, 99-105; Duțu, Coordonate, 219, 226, 250-252; Dicț. lit. 1900, 445; Păcurariu, Ist. Bis., II, 353-359; Păcurariu, Dicț. teolog., 202. A.Sm.
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
se impun olandezul Camper (1721-1789Ă și elvețianul Lavater. Camper e convins de „uimitoarea concordanță” ce există în privința aspectului feței - și deci a caracterului - între patrupede, păsări, pești și om, iar desenele lui încearcă să demonstreze acest lucru. Lavater, care era teolog, încearcă să surprindă în studiile sale de fisiognomie aspecte ale caracterului în expresia feței. Inițial nu a dat o mare importanță corelației cu animalele, dar și-a schimbat opinia influențat lui Goethe. Secolul al XIX-lea a continuat tradiția secolelor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în patologia modernă a personalității (Rao, 1975Ă. Raymond Lulle (1232-1316Ă filosof, poet și alchimist catalan, supranumit „Iluminatul”, în Doctrine d’enfant, face remarci pertinente asupra formării caracterului. În Evul Mediu, patologia mentală era explicată prin teoria demoniacă a bolilor, iar teologii supraevaluau subversiunea diavolului. Jerôme Cardan (1501-1576Ă, medic și matematician, a avut o viață furtunoasă, unul dintre fiii săi fiind executat ca asasin. El a descris imortalitatea ca o boală cu două forme a spiritului: vercorders (sau perverșii necinstițiă și perfides
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de Millon et al. (1998Ă adaugă conduitele manipulative dominatoare în relațiile interpersonale și tendința de a obține satisfacții și plăceri imediate în mod necondiționat. În aceeași filosofie a predeterminării caracterului se situează și Johann Caspar Lavater (1741-1801Ă, filosof, poet și teolog protestant elvețian, care a dezvoltat fiziognomonia - o orientare cu pretenții de știință, care susține că poate aprecia caracterul omului după fizionomia sa. Treptat, s-au conturat și au fost descrise diferite entități nosologice psihiatrice însoțite de tulburări de comportament, mai
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
caracterizeze unul pe altul și să depene povești, despre zei și eroi, despre persoane cunoscute sau despre personaje fictive, plasate în realitatea imaginarului sau a realității cotidiene. Binele și răul nu sunt doar valori, concepte despre care vorbesc filozofii și teologii, ci sunt realități constante, ființânde, „încarnate”, prezente în jurul nostru mereu, zi de zi, ceas de ceas și în proporții de masă, întrețesute cu rostirea unor cuvinte ca cele mai sus menționate. Sunt „încarnate” astfel și aceste noțiuni, ele ființează în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria-Luiza Ungureanu, București, 1970, 84-87; [Dimitrie Dan], DCL, II, 221-224; Dicț. lit. 1900, 260-261; S. Fl. Marian și corespondenții săi, îngr. Eugen Dimitriu și Petru Froicu, pref. Iordan Datcu, București, 1991, 118-120; Păcurariu, Dicț. teolog., 141-142; Datcu, Dicț. etnolog., I, 211-212. I.D.
DAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286678_a_288007]
-
Cosmin Budeancă, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Comșa, Dascălii Blajului, Blaj, 1940, 124; Ilie Moise, Cutul, eșantion de cultură și civilizație tradițională românească, „Studii și comunicări” (Sibiu), 1990, 314; Ion Buzași, Mihai Eminescu și Blajul, București, 1994, 65-66; Păcurariu, Dicț. teolog., 144. I.Ms.
DAIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
de o lungă pregătire sud-est europeană”, cu toate că pe toată întinderea discursului nu se dă nici un nume de scriitor din această zonă a continentului. Textul primei versiuni, apărută în „Viața românească” (1914), este plin de inutile referiri la prelați bizantini, la teologi răsăriteni și apuseni, la universitari germani și de menționarea unor autori occidentali ca Lope de Vega, Calderón, Grillparzer, Ibsen, în materie de exegeză contribuția rămânând modestă. O replică la studiul lui Ibrăileanu din 1916 se vrea Poetul Brătescu-Voinești (1921). Dimensiunea
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
dinspre cer, Washington DC, 1991; The Image and Likeness of Fr. Stăniloae’s Theology, Detroit, 1994; The Unknown Continent, Detroit, 1994; Diorame și eseuri teologice și literare, Washington DC, 1996; Suflet românesc peste ocean, Detroit, f.a. Repere bibliografice: Păcurariu, Dicț. teolog., 12-13; Fănuș Băileșteanu, Personalități culturale românești din străinătate, București, 1999, 15-17; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 12-16. N.Fl.
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]
-
A-i reface și a-i verifica la sursă parcursul intelectual este, oricum, aproape imposibil. Pe de altă parte, a-i izola operele între ele înseamnă a-i trăda personalitatea. Gândirea sa era unitară, nu fragmentară. Cantemir nu se socotea teolog ori filosof atunci când redacta Divanul, scriitor atunci când scria Istoria ieroglifică, istoric atunci când alcătuia Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor ori orientalist atunci când încheia Creșterea și descreșterea Imperiului otoman. Pentru el, totul făcea parte din același demers; or, a nega dialogul dintre aceste
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul (1698) și la Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700)? Cărțile mai vechi, ale unor P.P. Panaitescu sau Dan Bădăru, notau o netă ruptură a principelui de atitudinea medievală, religioasă, îmbrățișată la debut sub influența teologului Ieremia Cacavelas și descoperirea unei perspective pozitiviste, științifice în lucrările de maturitate. Doar că "soluția" lor era una marxistă, obligatorie în epoca în care au apărut meritoriile lor studii. Primele scrieri ale lui Dimitrie Cantemir au stârnit adesea comentarii entuziaste
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
toate creaturile și dacă toate animalele sunt într-adevăr "copii ai lui Dumnezeu". Faptul că Iisus s-a născut într-un staul le pare unor autori dovada că Mântuitorul a coborât pe pământ pentru a salva și animalele. După alți teologi, îndrăgostiți de scolastică, se ridică două întrebări care sunt dezbătute la Sorbonna la mijlocul secolului al XIII-lea. Apropo de viața de apoi a animalelor: vor învia ele după ce mor? Merg în cer? Într-un loc care le este rezervat special
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măreția lui Dumnezeu: Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui adică veșnica Sa putere și dumnezeirea prin cugetare se văd din făpturi"12. Această perspectivă a devenit, pentru o perioadă îndelungată, care ține cel puțin cât Evul Mediu, normativă. Teologii, cărturarii creștini, autorii bestiarelor, sculptorii, pictorii, miniaturiștii, în fine, întregul sistem de perpetuare a învățăturii creștine nu au făcut altceva decât să dezvolte viziunea paulină. Oportun este să schițăm câteva atitudini ale unor teologi de maximă împortanță privitoare la statutul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel puțin cât Evul Mediu, normativă. Teologii, cărturarii creștini, autorii bestiarelor, sculptorii, pictorii, miniaturiștii, în fine, întregul sistem de perpetuare a învățăturii creștine nu au făcut altceva decât să dezvolte viziunea paulină. Oportun este să schițăm câteva atitudini ale unor teologi de maximă împortanță privitoare la statutul animalului. Astfel de puncte de vedere au avut, de-a lungul Evului Mediu, o imensă influență, contribuind decisiv la cristalizarea unui sistem simbolic bine pus la punct, în care figura animalului ocupa o poziție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nimic, pentru că sfântul a fost găsit plin de credință. Dar dacă ești necredincios, teme-te, nu atât de fiară cât de necredința ta, prin care ajungi să fii vătămat ușor de orice stricăciune"20. Prin urmare, aceeași viziune există la teologii și sfinții din Occident și din Răsărit: animalul devine fie o manifestare vizibilă a lumii invizibile a lui Dumenzeu, fie o probă a credinței, un stimul al ei. Rolul său era, oricum, propedeutic: înainte de a studia tratatele teologice, înainte de a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animal. Mai ales că, cel puțin înainte de căderea în păcat, nu exista nici un temei pentru vreo posibilă concurență. În orice caz, animalul este apropiat omului, ca martor al acelei epoci paradisiace iremediabil pierdute. Cunoscutul fragment a fost comentat de numeroși teologi, care au văzut cu toții o dovadă a mărinimiei lui Dumnezeu față de om, pe care, într-un fel, l-a făcut copărtaș la creație.Cum el este cel care le scoate din anonimat pe animale, acordându-le identitate onomastică, acest gest
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în Evul Mediu, naturalistul, zoologul mai ales se confundă adesea cu moralistul. Sintetizând discuția, Louis Réau remarcă oportun: "Istoricii științelor nu s-au întrebat niciodată de ce istoria naturală nu a înregistrat nici un progres în Evul Mediu. Cauza esențială este că teologii i-au substituit un simbolism animalier. Istoria naturală nu se află în scrierile Evului Mediu, după cum nu se află nici în fabulele lui La Fontaine sau în vreun capitol din Morală. Nici o diferență nu îl deosebește pe naturalist de moralist
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
etapă, atunci când animalul este încă perceput în datele sale reale, el suferă o operație de alegorizare: nu i se neagă trăsăturile, nu i se atribuie un comportament străin, dar i se interpretează "natura" reală într-o manieră moralizatore. Altfel spus, "teologii caută în natură, la fel ca și în scrierile sfinte, explicația adevărurilor credinței"38. Natura devine o carte a lui Dumnezeu, în cadrul căreia rolul animalelor nu mai este decât acela de a face explicite intențiile divinității. Deja animalul nu mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
surse: Biblia, Fiziologul, enciclopediile, scrierile și omiliile sfinților părinți. Merită să ne oprim puțin asupra unei lucrări de mare autoritate, cum este De doctrina christiana a Sfântului (sau, după caz, Fericitului) Augustin. În partea a treia a tratatului său, marele teolog menționează, printre altele, și "utilitatea cunoașterii științelor, artelor și instituțiilor" pentru a interpreta corect textul scripturilor. Cunoașterea naturii ocupă, în acest capitol, prim-planul: "Necunoașterea realităților face ca expresiile figurate să devină obscure atunci când nu cunoaștem caracteristicile ființelor, pietrelor, plantelor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
discursurile moralizatoare alegorice sau în exercițiile hermeneutice biblice. Acest interes moralizator pune în umbră sau chiar îndepărtează dintre practicile curente experimentul ori observarea directă a naturii. Realitatea se mulează ea după aceste tipare care fac parte din instrumentarul cognitiv al teologilor, apologeților etc. Creștinul este obligat, deci, să cunoască natura, dar numai trecută prin sita interpretării acestora din urmă. Se observă ușor un lucru foarte important: întreaga cunoaștere asupra realității, asupra lumii este controlată de Biserică, căci toți acești autori sunt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cultură precreștină, păgână și, mai mult decât atât, neagă posibilitatea omului de a ajunge la cunoaștere prin mijloace proprii, singura cale fiind cea a revelației. Or, la astfel de atitudini fundamentaliste renunțaseră, la debutul secolului al XVIII-lea, mulți dintre teologii post-bizantini, care evoluaseră către un "raționalism ortodox". Cantemir deocamdată imită anumite modele pe care, în scurtă vreme, le va depăși categoric. Or, această nouă etapă a gândirii sale începe, în mod limpede, odată cu romanul Istoria ieroglifică (1705). Alegând să atașeze
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
38. Îndeobște reticent față de zvonurile nedemonstrate, Albertus Magnus (XXII, 114) nu ezită nici el să ia în considerație acest fapt, pe care însă nu-l pune pe seama înșelării foamei. De fapt, întregul șiretlic al Lupului cantemirian este descris de învățatul teolog: " Când sunt hămesiți de foame, lupii nu se dau în lături să mănânce lut; având stomacul astfel umplut, caută să doboare un cal sau un bou sau un alt animal mare; dacă reușesc, regurgitează lutul și își îndreaptă atenția către
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ea a fost înființată în 1253, având un statut elaborat în 1270 și confirmat în 1331. Facultatea nu avea un sediu precis, lecțiile fiind ținute uneori în Catedrală sau în casele anexe ale Catedralei. Robert de Sorbon (1201-1274), capelan și teolog al regelui Ludovic IX cel Sfânt, obține două case „pentru studenții săraci”, la care el mai adaugă altele două, deschizând la 1 septembrie 1257 un colegiu pentru 16-20 studenți. Ea va deveni ulterior „La Sorbonne”. Mai târziu, facultățile de teologie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ca apogeul unui curent „experimentalist”, care a existat și în antichitate, manifestându-se apoi lent, dar progresiv, către relativul apogeu Claude Bernard, care a fost și el ulterior depășit. Pot fi menționate câteva momente importante: Pierre Abélard (1079-1142), filosof și teolog scolastic, este considerat creatorul metodei dialectice, o mică breșă în arhitectura rigidă a scolasticii. În 1233 moare Johannes Actuarius, medic bizantin, care descrie diabetul conform conceptului galenic, dar introduce pentru prima dată în istorie un vas de sticlă gradat pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
al curiozității romantice pentru culturile naționale exotice, care prilejuise între 1840 și 1860 o serie de articole dedicate poeziei chineze și ebraice. Însă linia filiațiilor nu se oprește aici și mai coboară un secol, până în 1753. În acel moment, un teolog, Robert Lowth, a descoperit retorica semitică a paralelismului gramatical într-o lucrare care s-a bucurat de circulație în epocă, De sacra poesia hebraerorum. Și s-a petrecut atunci ceea ce avea să se întâmple și la 1860 și la 1960
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]