7,762 matches
-
un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vorbăreț. * Într-o vară, mama și sora mea (mai mare decât mine cu cinci ani) au complotat să-l scârbească pe tata de alcool. Eu n-am fost inclus in complot. Eram prea mic sau am fost bănuit că puteam trăda, fiind "fanul" tatei. Sora mea văzuse într-un calendar o reclamă făcută de un laborator din Piatra Neamț, "Vorel", care pretindea că a realizat un preparat cu efecte miraculoase. Cine-l folosea ― zicea reclama ― nu va mai pune picătură de rachiu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noi pe străzile Bucureștiului. Intenționam să mă scol devreme, în zori, dar, din pricina emoției, am adormit mult după miezul nopții. Mă foiam în pat, așteptând să ațipească tata. În copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că ei vor atârna greu, hotărâtor, în soarta mea. Era prima oară că nu aveam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
erau bine îmbrăcați, că știau să se poarte și că nu aveau nici un fel de complexe. Pe lângă ei, eu eram un necioplit. Prăpastia care ne separa se vedea ușor. Nu izbuteam deloc să fiu natural, dezinvolt, mă mișcam fără grație, trădând la fiecare pas o stinghereală care arăta că nu mă simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care nimerisem să mă ambiționeze într-un sens bun, să mă determine să vreau să-mi cizelez puțin asperitățile, a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mîine o să povestească totul la școală și e singurul meu prieten, acolo nimeni nu ține cu Sport Boys, mă consideră cuțitar, scoate șișul, Îmi zic, bunicuțo, te rog, nu mai vorbi că mi-e rușine și mîine sigur o să mă trădeze: În timpul ceaiului bunica aduse o sticlă de coca-cola din cele mici, Del Castillo, te rog și ne servi la amîndoi În niște pahare micuțe și mai rămase puțin pe fundul sticlei și o astupă ca s-o păstreze. Toată clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e absurd și ce nu. Nimeni nu știe până unde merge coincidența cu ceea ce se află dincoace, în câmpul conștienței și al raționalului. Iată, cu toate că, cei patru prieteni de-o viață călătoresc cu un mijloc motorizat, nimic nu pare să trădeze activitatea sau măcar existența unor motoare ori a ceva cât de cât automatizat. Nu există nici volan, nici aparatură de bord, nici un fel de manete sau pedale, nu există nimic. Doar dispunerea celor patru în șir indian, așezarea lor în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
viața un adevărat iad. Curând însă îl prinde un fel de ,,greață” și rupe în bucăți foaia de hârtie, dar și povestea aceasta este ipotetică, personajul dictându-și în gând conținutul scrisorii, așa cum îi turna oral Farfuridi pe cei care trădau ,,enteresele partidului” la Centru, iar Brînzovenescu se minuna de ,,tăria” mesajului. Personajul trăiește astfel o perpetuă stare antitetică. Un autobuz, o călătorie la Folești, satul natal cu imagini rurale din anii copilăriei, o plimbare a protagonistului, mai multe întâlniri cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
întoarce capul deloc. Mergea atât de grăbită, fugea aproape, fără să se uite câtuși de puțin în urmă... M-am întors în cameră, am luat singur micul dejun, am spălat vasele și i-am scris un bilet. Nu mi-am trădat nicidecum tristețea. I-am lăsat niște dolari, rugând-o să aibă grijă de ea. Așteptam nerăbdător să mă sune. După ce a plecat, m-a cuprins un sentiment de eliberare, anume că eu eram cel învingător, de vreme ce eu o iubeam mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mă duc la îmbarcare și să spun că mi s-au furat actele, dar nu aveam pic de curaj. Soarta mi-a fost însă favorabilă. Am șterpelit eu niște acte și de-abia acum au început necazurile mele. Nu-mi trădasem nicidecum eul, dar parcă simțeam că trădasem specia umană. Nu eram nicidecum un ticălos, dar nici nu se putea spune că eram prea bun. M-am uitat la ceas. Era zece noaptea și eu nu știam unde voi dormi în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că mi s-au furat actele, dar nu aveam pic de curaj. Soarta mi-a fost însă favorabilă. Am șterpelit eu niște acte și de-abia acum au început necazurile mele. Nu-mi trădasem nicidecum eul, dar parcă simțeam că trădasem specia umană. Nu eram nicidecum un ticălos, dar nici nu se putea spune că eram prea bun. M-am uitat la ceas. Era zece noaptea și eu nu știam unde voi dormi în noaptea aceea. În întunericul nopții orbitoare, toate
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
putut foarte bine să fie și miezul nopții. M- am dus să mă privesc în oglindă. Aveam deja barbă. Figura mea îmi apărea ciudată și neobișnuit de obosită. Linda nu mai era nicăieri, se topise în noaptea adâncă. Linda mă trădase și trădase totodată toate sentimentele noastre frumoase.Nu mai încercam să-mi imaginez ce era în realitate, o actriță talentată sau un spion deosebit de înzestrat. Numai o prostituată s-ar fi putut comporta cum s-a comportat ea. Scrisorile ei
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
bine să fie și miezul nopții. M- am dus să mă privesc în oglindă. Aveam deja barbă. Figura mea îmi apărea ciudată și neobișnuit de obosită. Linda nu mai era nicăieri, se topise în noaptea adâncă. Linda mă trădase și trădase totodată toate sentimentele noastre frumoase.Nu mai încercam să-mi imaginez ce era în realitate, o actriță talentată sau un spion deosebit de înzestrat. Numai o prostituată s-ar fi putut comporta cum s-a comportat ea. Scrisorile ei nu fuseseră
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
momente de tandrețe, de drăgălășenie, sinceritate, spontaneitate care nu mi se păreau posibil a fi fost regizate. Mi-am aprins apoi o țigară, încercând să mă gândesc doar la prezent.Un singur gând mă putea liniști, gândul de a o trăda la rândul meu. Îmi era foarte ciudă că mă purtasem ca un domn cu ea, nu fusesem niciodată violent. Mi-am comandat prin telefon o cafea.A urcat imediat chelnerul cu ceașca de cafea, umplând întreaga cameră cu miros de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cumva să spună că nu fusese un simplu accident? Calculaseră viteza lui Mark, după urmele de frânare. Când mașina ieșise de pe șosea, frânase de la o viteză de o sută douăzeci și opt de kilometri la oră. Cifra o șocă. Dar nu se trădă deloc. Mai încercă o dată: era pe șosea în toiul nopții, conducea prea repede pentru condițiile de drum, pierduse controlul și ieșise de pe șosea. Nu fusese singur, îi spuseră polițiștii. Pe porțiunea de pe North Line, unde pierduse controlul, erau trei seturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cortexul inferotemporal. Nu pun la îndoială contribuția leziunilor. Fără îndoială, în proces sunt implicate leziuni ale emisferei drepte. Numai că mă gândesc că trebuie să căutăm o explicație mai largă. Cei mai fini mușchi faciali ai lui Hayes îi trădau scepticismul. Vreți să spuneți, altceva decât neuronii? — În nici un caz. Dar aici există și o componentă de rang mai înalt. Orice leziuni ar fi suferit, ele generează și reacții psihodinamice la traumă. E posibil ca sindromul Capgras să fie cauzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreo formă atenuată de agnozie sau nu reușeau să-și recunoască vechile cunoștințe. Pe unii îi consolase descoperirea-bombă a lui Weber: o simplă găselniță neurologică ce dezvăluia că toată lumea suferă de o formă de prosopagnozie. Chiar și recunoașterea normală ne trădează când observăm un chip răsturnat. Mark Schluter nu era orb la fețe. Ba dimpotrivă: vedea diferențe care nu existau. Cel mai mult semăna cu oamenii aceia pe care-i cunoscuse Weber și pentru care fiecare nouă expresie putea echivala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o grămadă de explicații. Weber nu se așteptase ca experimentul să funcționeze într-adevăr. Subiectivitate experimentală, ar fi spus doctorul Hayes. Redundant: simplul fapt de a propune un experiment trăda o așteptare. Da, bănuia că la mijloc era mai mult decât un simplu scurtcircuit. Ideea că întreruperea conexiunii între amigdală și cortexul inferotemporal dădea peste cap întreaga cogniție superioară submina total încrederea în conștiință. Orice alte motive ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
locul lui. Citea panourile de pe șosea cu voce tare: —Adoptați o autostradă. Adoptați o autostradă! Cine-ar fi zis că țara noastră are atâtea șosele orfane? Așteptă până la porțiunea lină dintre Shelton și Wood River ca să-l descoasă. Medicina o trădase; avea să trădeze și ea medicina. Deci care-i cea mai nasoală chestie cu doctorul Tower? Aproape că își culcase capul pe bord, uitându-se după o pasăre de pradă care se rotea deasupra lor. — Mă calcă pe nervi. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
panourile de pe șosea cu voce tare: —Adoptați o autostradă. Adoptați o autostradă! Cine-ar fi zis că țara noastră are atâtea șosele orfane? Așteptă până la porțiunea lină dintre Shelton și Wood River ca să-l descoasă. Medicina o trădase; avea să trădeze și ea medicina. Deci care-i cea mai nasoală chestie cu doctorul Tower? Aproape că își culcase capul pe bord, uitându-se după o pasăre de pradă care se rotea deasupra lor. — Mă calcă pe nervi. Vrea să știe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât de bine? Cum de ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
către Farview, River Run Estates, pe drumuri numerotate și la fel de perpendiculare cum pretindea a fi raționalitatea. Găsi casa într-un cartier chircit în mijlocul unui câmp uriaș, deja secerat, mărginit pe o latură de linia șerpuitoare a plopilor și sălciilor care trădau râul ascuns. Rămase în mașina închiriată o vreme, uitându-se la casă: comandată prin poștă, plată, ceva ce ieri nu era aici și fără îndoială că mâine va dispărea. Mergând spre ușa laminată avu o senzație trecătoare nu de déjà-vu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ciuguleau dintr-o ceapă prăjită în untură, flecărind fără să trebuiască să se explice. Desigur, aveau de vorbit despre creierul lui Mark, un subiect de interes inepuizabil pentru amândoi. —Care-i părerea ta sinceră despre tratamentul ăsta? Vocea Barbarei nu trăda nimic, nici un indiciu asupra propriei opinii. Interesul ei pentru Mark îl irita, punându-i sub acuzare propriul interes. De ce trebuia să fie în relații atât de intime cu băiatul ăla, când avea și mai puține în comun cu Mark decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înăbușite. Bloitov se holba la primul slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle încerca să înduplece un reportofon digital. Femeia cu puloverul pe gât îl privea pe Weber cu o curiozitate docilă. Ceilalți nu trădau nici o emoție, în afară de o ușoară plictiseală. — Prima este povestea lui H.M., cel mai faimos pacient din istoria neurologiei. Acum o jumătate de secol, într-o zi de vară, chiar aici, peste Sound, un chirurg ignorant și mult prea zelos, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ar fi început să latre. Ceea ce au făcut ea și alți bărbați e total nerelevant. Doar râul contează. Se uită la ea, oripilat. Nu poate nici măcar să priceapă, darămite să le mai țină socoteala, toate modurile în care ea trădase râul. —Mă doare-n cur de Robert Karsh. Poți să faci ce vrei cu el. Ea întinde palmele, ca să-l oprească. Stai așa. Tu despre cine vorbești? Dacă nu despre Karsh. La cine te-ai referit când ai spus „prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ornitologie după ureche. —Ei, atunci ții minte aiurea. Poți să mă crezi la faza asta. — Da? Să te cred? La faza asta? Capul îi vine în față, înălțându-se. Și la ce alte faze să te mai cred? M-ai trădat și ți-ai bătut joc de mine luni întregi cu futălăul tău preferat... Ea se îndepărtează de el și își acoperă urechile. Obrazul lui drept se contractă convulsiv. Își mijește ochii și clatină din cap. —Ai de gând să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]