7,958 matches
-
Cetinje cît și Porții. Eforturile de a pune capăt incursiunilor și jafurilor erau la fel de inutile, ca și încercările de a împiedica triburile să se lupte între ele. Justiția rămînea și ea în general o chestiune de competența triburilor. Bătrînii fiecărui trib îi judecau pe membrii acestuia. Relațiile dintre triburi erau bazate pe cutumă. O problemă serioasă pe care trebuia să o rezolve administrația centrală era cea a conflictelor sîngeroase, o tradiție existentă pretutindeni în anumite zone înapoiate ale Balcanilor. Conform acestui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
capăt incursiunilor și jafurilor erau la fel de inutile, ca și încercările de a împiedica triburile să se lupte între ele. Justiția rămînea și ea în general o chestiune de competența triburilor. Bătrînii fiecărui trib îi judecau pe membrii acestuia. Relațiile dintre triburi erau bazate pe cutumă. O problemă serioasă pe care trebuia să o rezolve administrația centrală era cea a conflictelor sîngeroase, o tradiție existentă pretutindeni în anumite zone înapoiate ale Balcanilor. Conform acestui obicei, dacă un membru al unui clan sau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a confruntat cu limitări stricte ale puterii lui. Nu avea sub comanda sa nici armată, nici miliții, nici forțe polițienești, putînd apela doar la detașamentele militare ale familiei și clanului său. Cea mai mare problemă era pentru el controlul asupra triburilor de la granițele statului, care refuzau adesea să i se supună sau treceau de partea adversarilor lui. În rîndul tuturor clanurilor exista o permanentă rezistență față de autoritatea episcopului. Acestuia îi era imposibil să pună capăt incursiunilor lor în teritoriul otoman, care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
devină episcop pentru că voia să se însoare. Cu aprobarea Rusiei și a Imperiului Habsburgic, el și-a laicizat funcția, iar în 1852 s-a proclamat domnitor. Asemeni predecesorilor săi, el a întîmpinat foarte multe dificultăți ca să-și exercite autoritatea asupra triburilor. De fapt, situația s-a deteriorat în acest timp din cauza schimbărilor care avuseseră loc la Constantinopol. Într-o epocă de reforme, Imperiul Otoman reușise să-și restabilească autoritatea asupra beilor disidenți din Bosnia. O politică activă și energică a dus
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să-și restabilească autoritatea asupra beilor disidenți din Bosnia. O politică activă și energică a dus aici guvernatorul Ömer Pașa Latas, al cărui scop era reinstituirea controlului otoman asupra întregii regiuni. Prima lui mișcare a fost tentativa de a determina tribul Piperi să renunțe la loialitatea față de Cetinje. S-a declanșat un conflict deschis în 1853, cînd forțele muntenegrene au încercat să ocupe localitatea Žabljak de pe malul lacului Shkodër. Ömer Pașa a reușit să pătrundă pe teritoriul Muntenegrului, iar Danilo a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în urma căruia Ömer Pașa a fost rechemat, iar teritoriul muntenegrean cucerit de el a fost returnat. După acest conflict, Danilo a făcut eforturi în vederea alcătuirii unei organizații militare mai puternice. El și-a înregistrat combatanții, dar a trebuit să mențină tribul ca unitate militară de bază. În administrația sa internă, domnitorul s-a confruntat cu o oarecare opoziție din partea senatului, care dobîndise puteri sporite spre sfîrșitul domniei lui Petru II. Danilo a fost totuși un conducător puternic, reușind să-și păstreze
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe protejarea proprietății private. Conducătorii muntenegreni, spre deosebire de cei sîrbi, nu aveau greutăți în privința chestiunii pămîntului; practic, probabil că ei nici nu aveau suficientă putere ca să intervină în domeniul acesta. Baza existenței era creșterea animalelor. Problema folosirii pămîntului erau de competența triburilor și a satelor. În timpul războiului Crimeei, a existat bineînțeles un mare entuziasm față de profitarea de acest prilej pentru anexarea cîtorva teritorii otomane învecinate, dar, sub presiunea puternică a Austriei, Danilo nu s-a aventurat să întreprindă nici o acțiune. Atitudinea lui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a existat bineînțeles un mare entuziasm față de profitarea de acest prilej pentru anexarea cîtorva teritorii otomane învecinate, dar, sub presiunea puternică a Austriei, Danilo nu s-a aventurat să întreprindă nici o acțiune. Atitudinea lui pasivă le-a făcut pe unele triburi să încerce să iasă de sub autoritatea sa, dar el a reușit să le supună. Dată fiind poziția slabă a Rusiei, domnitorul a făcut o tentativă de a stabilii relații mai strînse cu Franța. După terminarea războiului însă, influența rușilor a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
războiului însă, influența rușilor a fost restabilită. În 1858, s-a creat o altă criză în relațiile cu Imperiul Otoman. În momentul acesta exista o mare agitație în rîndul populației creștine din Herțegovina. Revoltele de aici au implicat adeseori participarea triburilor muntenegrene, care efectuau incursiuni în zona respectivă chiar și în vremuri relativ pașnice. În mai 1858, forțele Muntenegrului și ale Herțegovinei au ocupat Grahovo. De data aceasta, atît Franța cît și Rusia au intervenit pe lîngă Poartă în favoarea Muntenegrului, iar
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu uităm că ambele grupuri erau slavi de sud ca limbă și origine etnică, dar deosebiți prin religie. Mișcarea era în primul rînd de natură socială și economică, nu națională. Rebelii aveau o poziție foarte puternică. Ei erau sprijiniți de triburile înarmate din munți care locuiau în ținuturile adiacente Muntenegrului și erau luptători experimentați, plus că au primit ajutor și din Dalmația. Poarta era deci nevoită să înăbușe o rebeliune într-o regiune unde operațiunile militare anterioare fuseseră costisitoare și nepractice
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
putere Mustafa Pașa Bushati. Cu toate că și el avea o atitudine recalcitrantă, guvernul otoman nu a luat nici o măsură împotriva lui din cauza preocupării față de Ali Pașa. Mustafa a reușit astfel să obțină controlul asupra unei zone întinse și să colaboreze cu triburile din munți. Să nu uităm că Mahmud luase în 1820 hotărîrea de a-l zdrobi pe Ali Pașa. El l-a demis mai întîi din toate funcțiile oficiale și apoi l-a convocat la Constantinopol. Atunci cînd Ali a refuzat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
251; 253; 258; 268; 276; 346 Nicopole, bătălia de la (1396), 41 Nikousios, Panagiotis, 62 Nistru, rîul, 76; 108 Niš, 16; 19; 22; 41; 92; 93; 171 Njegoš, vezi Petru al II-lea, episcop de Muntenegru, 212; 225; 227; 346 Njeguš, tribul, 85 Nizam-i Cedid, 113 Novi, 171; 281; 310; 319; 320 Novi Pazar, sangeacul, 171; 310; 319; 320 Novi Sad, 281; 310 Novine Horwatzke, 273 O Obști, Dimităr, 307 Obradović, Dositej, 166; 346 Obrenović, Maria, 262 Obrenović, Mihail, prințul, 222
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
spitalul unde eram eu repartizat, nu era cazul. Nu se încadra în tipic, nu se aplica regula. Un spital pentru surzi, într-o zonă extrem de circulată a Bucureștiului. Gălăgia nu deranja pe nimeni, nu exista zgomot aici. Așa cum, în unele triburi primitive, n-a auzit nimeni de „război“. Sau „zăpadă“. Așa că nici noi nu știam ce e acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari, cu cearceafurile făcute sul de la zvârcoleala, de la învârtitul pe ambele părți, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fără nici un căpătâi. Mă rog, nu știu să explic mai bine de atât. 3. La țăroaia Spitalul ăsta îmi displace pentru că e un fel de comunitate antipatică din care nu-mi doresc să fac parte. Parcă e un sat, un trib. Sunt analogii suficiente pentru a susține afirmația. Există aici o Poiană a lui Iocan unde se strâng fumătorii. Lângă calorifer se află poiana asta. Mă gândeam ce interesant e că, dacă primitivii se strângeau în jurul focului, noi căutăm tot o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe gât plătică pe post de crap. Icre cu nisip. Nu le-a mers. Păi, voi nu vedeți că aveam undițele la noi? Măcar să se gândească și ei că puteau fi pescari, zicea. E normal să fac analogiile astea cu triburile, satul. Doar m-am născut la țară. Vezi ceea ce ești obișnuit să vezi. Îmi povestea cineva, un prieten care și-a scos mama la plimbare într-o duminică. A dus-o undeva la munte ca să ia aer. De fapt, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se descurcă totuși. - Unde, mă? - La Ase, Beseme, Pese, ceva de genul ăsta! Pentru el, tot cam aia era, ceva în afara fabricii lui. Cum pentru europenii Evului Mediu exista doar conceptul de sălbatic, nu de sălbatici. Tot ce e în afara tribului nostru - e totuna, otova, de-a valma. Asta am auzit-o la un curs de la un prof foarte mișto, care a fost obligat să plece din facultate. Mirel povestește pur și simplu cum e la el la fabrică. Se simte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scaun de pe iarba șanțului. În jur circulă șase curci. Sau șapte. Și un rățoi. Pe rățoi aflăm că îl cheamă Donaldinho. Rățoi deștept. Ciugulește gipsul babei. Îl cloncăne. Nea Ilie, Giudi, Țoc, Mățău, Cârlig, Mosor, Tilică, Mâr, Adrienuș, Lenți. Un trib. Plus Ninel, care a terminat de afumat niște șunci. O masă. Se joacă table. Beau. Trăscău. Genocid. Te-am chelit/gogit se aude din când în când. La ora asta nevestele lor pun sau nu murăturile. Să le dăm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în mâna Mirunei. Cum prind viață, despre asta ar trebui să scriu, dar nu pot. Ar trebui să v-o desenez. Să vă spun și alte lucruri despre ea. Cum a vrut la cinci ani să plece în India. Cu tribul ei de atunci de pe stradă. Să trăiască într-un trib de indieni. Și cum pe la Eroilor, tragedie, i s-a stricat busola și s-a întors spășită acasă. Geografia n-a fost niciodată punctul ei forte. America de Nord, Bombay însemnau cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să scriu, dar nu pot. Ar trebui să v-o desenez. Să vă spun și alte lucruri despre ea. Cum a vrut la cinci ani să plece în India. Cu tribul ei de atunci de pe stradă. Să trăiască într-un trib de indieni. Și cum pe la Eroilor, tragedie, i s-a stricat busola și s-a întors spășită acasă. Geografia n-a fost niciodată punctul ei forte. America de Nord, Bombay însemnau cam același lucru. Uneori îmi pun întrebări și despre Miruna, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
golo ganii zvârliți. și i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui Esau de pe Iacob și pipăind pielea de capră de pe mâinile acestuia, ce le credea că sunt ale lui Esau, care era păros la trup „ca un cojoc“, fu Înșelat și dădu binecuvântarea lui Iacob, făcân du-l căpetenie a tribului... Dar urmările acelui blid cu fiertură sau iahnie de linte nu se opresc aci, căci poveștile biblice nu-s numai pline de o morală religioasă, dar și de o curioasă și ne sfârșită invenție literară. Din neamul blagoslovit al peștilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu o iau În seamă. Oricum, e foarte posibil ca fortăreața să fi constituit nucleul inițial al mărețului oraș. În perioada ce a urmat imediat după renunțarea la viața nomadă, cînd incașii abia dacă reprezentau ceva mai mult decît un trib ambițios, iar apărarea lor Împotriva unui adversar superior din punct de vedere numeric se baza pe protejarea Îndeaproape a populației abia stabilite, zidurile cetății Sacsahuamán ofereau un amplasament ideal. Această dublă funcție de fortăreață și oraș explică unele dintre motivele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Învețe să aprecieze confortul unei vieți materiale; fiind o rasă sobră, quechuașii nu au atins un nivel cultural nemaipomenit, Însă au Înregistrat evoluții demne de luat În seamă În domeniul arhitecturii și artelor. Succesul continuu al războinicilor quechua a ținut triburile rivale departe de Cuzco. După ce au lăsat În urmă siguranța oferită de zidurile cetății, care oricum nu mai putea face față ritmului de creștere al populației, ei s-au Împrăștiat În valea din apropiere, de-a lungul rîului ale cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de viață dinăuntrul lor. Peisajul spectaculos ce Înconjoară fortăreața oferă un decor special, Îndemnîndu-i pe visători să rătăcească, de dragul lui, printre ruine; turiștii nord-americani, constrînși de felul lor practic de a privi lumea, sînt tentați să-i așeze pe membrii triburilor dezintegrate pe care e posibil să-i fi Întîlnit prin călătoriile lor, Între zidurile acestea ce odată au fost vii, nefiind conștienți de distanța morală ce-i separă pe aceștia de cei care au fost, căci doar spiritul sud-american semiindigen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să mîncăm la spital, dar, În orice caz, era mult mai convenabil așa, deoarece acum puteam „face uitată“ seringa pe care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]