5,154 matches
-
baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și savoarea lor senzuală. La fel de pregnant transpare înclinația ludică a spiritului său speculativ, iar străfulgerările ideatice intră uneori într-o țesătură dilatată parcă de un suflu stihial, iar alteori se comprimă, primind relieful
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
înger. Farmecul neobișnuit al Autobiografiei sale vine dintr-o naivitate programată, datorită căreia țâșnește, firesc, fluxul discursului retrospectiv și care intră în aliaj cu naivitatea reală a naratorului cu suflet de copil. Fraza e cel mai adesea amplă, natural proustiană, uimind meandrele rememorării și înghițind, încăpătoare, divagațiile aluvionare de tot soiul. Din aceste divagații, totdeauna foarte interesante, se vede un lucru surprinzător: cât de ardelean era, în adâncul sufletului, estetul I. Negoițescu, evocând, de pildă, Clujul de altădată din „ziua morților
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la hache), André Theuriet, Henri Bordeaux, Marcel Prévost (Les Demi-Vierges). Arta am descoperit-o însă acolo, prin volumele legate încă de la Cluj în pânză roșie, din Histoire de l ’art de Élie Faure, din păcate cu reproducerile doar în alb-negru, uimindu-mă plăcut de „modernismul“ unei Maternități de Eugène Carrière, cu conturele ei vagi, fumurii, dizolvându-se în neant, sau de liniile ferme și sumare ale unui Dans de Henri Matisse, cele câteva femei goale prinse într-o horă sălbatică. Trăiam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fecundă, o accept, deși mi se pare tot atât de nedreaptă și nu o doresc. Dar m-am învățat să știu că și ceea ce e nedrept, sau mi se pare nedrept, are sens. Căci faptul pur și simplu de a iubi mă uimește totdeauna atât de mult, mi se pare, chiar în miezul celei mai teribile suferințe, atât de miraculos, încât descopăr acest sens. În iubire, mă dăruiesc totdeauna total, indiferent dacă primesc ceva în schimb. Uneori, dăruirii mele nebune i se răspunde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ea-mi răspundea în italiană. Ne înțelegeam. Leila venea din inima războiu lui, în Algeria explodau bombe pe neașteptate, mureau copii în drum spre școală. Toți cei șapte frați ai ei erau răspândiți în lume. Leila! Știi ce m-a uimit cu timpul? Toți emigranții, indiferent din ce țară vin, dacă sunt musulmani sau creștini, au trecutul comun. Tu, în călătoriile tale, ai descoperit cumva diferențe de suflet între oameni? Indiferent la cine se închină? Scrisoarea 9 Întrerup cronologia faptelor ca să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
zâmbind. Erau Maria și Bocio, părinții a trei copii de-o seamă cu mine, mândri de a-i avea pe toți în preajmă. Bătrânica semăna cu cea din desenele alea animate unde apare și-un canar. E o bătrânică mereu uimită de faptul că micul canar reușește să scape de motan. Am fost ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o lumina o aureolă. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, m-au poftit la masă și a început
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fost o vindecătoare. Eu știam că voi reuși, pentru că Salvatore nu voia, era masiv și leneș și tot reușisem. Maria era în schimb ageră și ușurică. Și zâmbetul ei merita tot efortul! Scrisoarea 100 De-a lungul timpului m-a uimit un lucru: indiferent dacă sunt italieni sau români, albanezi sau peruani, indiferent ce rasă de oameni am întâlnit, toți avem mai mult sau mai puțin aceleași probleme. În țară, când te zbați cu lipsurile de zi cu zi, ți se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
A trecut un an și jumătate de când l-am cunoscut pe preot. Mâine ajunge Claudia și o conduc la el. Acum câteva zile am trecut pe acolo să-i spun că va sosi „sora” mea. Toate suntem „surori”. M-a uimit aerul meu detașat, limba pe care-o vorbeam corect... Nu mai eram femeia speriată de prima dată, acum am și carte de identitate italiană, lumea mă salută. Cea mai bună adaptare la o lume care nu-i a ta este
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fi avut fler. Fler au avut și iacobinii. Goți cu principii, ei au inaugurat un nou tip de umanitate: retorul sangvinar, rafinat și subtil, barbarul camuflat în ideolog. Înaltei corupții manierate de la începutul veacului, Regentul i-a fost simbolul. Ceea ce uimește înainte de toate la el este lipsa totală de „caracter“. Tratează tre burile statului cu aceeași dezinvoltură ca și pe cele private: și unele, și celelalte nu-l interesau decât în funcție de vorbele de duh pe care le prilejuiau; la el totul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a făcut o reverență, ne-a întors spatele și a dispărut. A doua zi, Domnul de Sauvigny, rugat de noi să se ducă la Rousseau și să-l întrebe ce a fost această ne cuviință, a fost peste măsură de uimit când Rousseau i-a spus, cu ochii scânteind de mânie, că nu are de gând să mă mai revadă vreodată, pentru că nu l-am dus la teatru decât pentru a-l da în spectacol, pentru a-l arăta publicului așa cum
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cuprinsă de avântul de a-i transforma pe francezi în greci sau în romani, nu voia cu nici un preț să recunoască absurditatea sistemului ei, pe care îl apăra cu o căldură pe măsura grației sale și, de câte ori această femeie mă uimea prin frumusețea gândurilor și elevația cuvintelor ei, n-o mai puteam recunoaște pe cea care, cum mărturisea chiar ea, frecventa tribunele iacobinilor și se mânjea în tina societăților frățești. Separați-o pe Doamna Roland de Revoluție, ea nu mai pare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Fénelon. N-am cunoscut-o destul de bine pe Doamna Roland, prin urmare nu știu dacă îndreptățea în practică sublimitatea teoriilor sale. Îmi spunea, vorbindu-mi despre unirea dintre inimile virtuoase, lăudând energia pe care o in spiră: „Răceala francezilor mă uimește. Dacă aș fi fost liberă și dacă soțul meu ar fi fost dus la moarte, m-aș fi străpuns cu pumnalul la picioarele eșafodului; și sunt convinsă că, atunci când Roland va afla de moartea mea, își va străpunge inima.“ Nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
politețurile obișnuite, pe care ni le adresă cu ușurință și cu toate 264 formele folosite în lumea mare, ea continuă. Vorbea despre credință. Numai expresia ochilor și sunetul vocii i s-au schimbat când și-a reluat cuvântarea. Am rămas uimită de bogăția, de ușurința, de eleganța improvizației sale. Privirea ei avea un aer totodată vag și inspirat. După o oră și jumătate a tăcut, ochii i s-au închis, a părut să cadă într-un soi de anihilare; adepții m-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
intelectuale pentru cei din est, occidentul trage cu ochiul la ce se petrece dincolo de Cortina de Fier cu sentimentul comod că peisajul comunist e în același timp pitoresc și total străin. Atracția pe care o reprezintă comunismul pentru statele occidentale uimește pe toți cei care au trăit comunismul pe piele a lor. Lessing creează două eroine care se declară dezamăgite de partidul comunist britanic, dar aceasta presupune un oarecare entuziasm, măcar la început. Lessing însăși, tânără mamă în Africa de Sud, părăsește doi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nepregătite, a-i anihila orice rezistență. Orice scriitor care aspiră la statutul de Desperado trebuie să știe mai întâi că există un ideal Desperado, acela de a fi unic, cel mai bun, de a deveni celebru peste noapte și a uimi universul. Pentru a atinge idealul Desperado, sfaturile care trebuie urmate sunt: > Stil limpede și gândire alambicată. Folosiți stilul mnemotehnic, faceți-i pe lectori răspunzători de puterea lor de a ține minte fiecare cuvânt, fiindcă oricare dintre cuvinte se poate dovedi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca să atragă atenția. Un autor ca Peter Ackroyd caută, ca toți ceilalți, rețeta ideală de amestec al procedeelor. Intenția romancierilor, ca și a poeților, este să "amuze" (mulți o afirmă în interviuri), cuvânt prin care ar trebui să înțelegem să uimească, să facă lectorul să capituleze și să accepte opera cu încântare, să anihileze orice rezistență. Hobby-ul autorului este ironia, iar familia lui literară, ne declară el, nu există: orfan și abandonat, autorul Desperado descurajează orice încercare de a fi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțeles când o aflăm, în cele din urmă); gândurile lui nu ne sunt cunoscute, poate că nici nu gândește nimic (spaima paralizează reacțiile). Celălalt eu, prizonierul interior neputincios, nu are trup fizic, dar are puterea de a gândi, e mereu uimit de ce se petrece, de întoarcerea drumului de la capătul la începutul lui. Ideea de început și sfârșit se aplică doar la eul fizic, cel mut. Eul interior, cel care gândește, are o logică total diferită de a noastră; el se naște
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a publicat un volumaș cu totul surprinzător și diferit de apăsarea gravă a emoțiilor împinse spre disperare din poemele anterioare. Este vorba de Old Possum's Book of Practical Cats (Cartea bătrânului Possum cu pisici poznașe, în traducere literală). Ceea ce uimește în această carte de mici dimensiuni, dar de o incontestabilă importanță, este fața ascunsă a lui Eliot. Restul poeziei lui nu are umor, sau are scurte sclipiri de umor depresiv, coborâtor. Possum se eliberează de temele serioase ale poetului, dă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
niciun cuvânt nu pare folosit doar de dragul muzicalității. Există o logică perfectă în spatele fiecărei vorbe. Eliot merge până-ntr-acolo că rima, deși extrem de importantă în aceste poeme lipsite de zel inovator, pare întâmplătoare. Ceea ce nu înseamnă că nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a născoci rime. Aflăm deci că Eliot știa multe despre muzica poeziei. Cu toate acestea, în poemele majore, el a refuzat aceste reguli. A dat o nouă formă poeziei, convingându-și cititorii că rimele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viață, de energie... și de păreri. Știm totul despre viața străzii. Oamenii spun că americanii nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mult cu cât, în cea mai mare parte, această uzurpare a fost săvârșită de însăși mâna psihologilor. II. ȘTIINȚA DESPRE SUFLET ÎN GÂNDIREA ANTICHITĂȚII 1. Panteismul naturalist științific în vechea Grecie Creația științifică și culturală a Antichității continuă să-i uimească pe gânditorii zilelor noastre. Are o vechime de peste două milenii, cu o identitate proprie, orientală, completată de cea greacă, ambele impunând același respect. Mai apropiată de noi este gândirea grecească, despre care se spune că este simultană cu apariția gândirii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
științifice. La greci, toate fenomenele naturale și sociale erau însuflețite, doar așa ajung să fie cunoscute, mitologic la început, și apoi științific. Acest mod de gândire a fost suficient de eficient pentru a descoperi soluții rămase perene, care continuă să uimească și în vremurile moderne. Sufletul era o parte a naturii, fiind interpretat alături de fenomenele naturale. Gânditorii greci făceau observații sistematice, existența omului a fost considerată ca parte a universului, sufletul materiei cosmice, totul respectând o ordine de gândire coerentă, logică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
al meu și al acelora ca mine, al elevilor sau bunicilor, oameni totuși încă "normali". Între aceste limite "normale" s-a aflat alienarea oamenilor, în marea lor majoritate, de peste două milenii încoace. Deși, mai recent, am avut ocazia să fiu uimit de recomandările unor psihoterapeuți cu experiență făcute în workshop-urile recent organizate complementar la diverse simpozioane științifice, unde, auditoriului avizat i se atrăgea atenția asupra necesității încheierii terapiei mai înainte ca subiectul să se recupereze singur. Brrrrr!!! Ce vor fi făcut
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ultima noapte. Vlad, abia ieșit din închisoare, cântărea treizeci de kilograme mai puțin, se clătina pe picioare și mă însoțea acolo unde prezența lui era indispensabilă. Pentru rest, mă descurcam singură, împinsă de un motor interior a cărui energie mă uimește acum. În 28 ianuarie 1962, ne urcam în tren - la Gara de Nord din București - Vlad, fiul nostru și cu mine, cu cele trei valize ale noastre și cu merinde să ne ajungă până la Paris, căci n aveam nici un ban străin. Pe
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
447; ,,Le Nord scrie în privirea conflictului austro-român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României"448. Indiferent de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea cu care identifică citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și fiul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]