5,010 matches
-
simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia să fie argila de pe malul râului Arno, care urca până acolo atunci când se revărsa. Acum, pe timpul uscăciunii estivale, pe acolo se putea trece. Continuă să privească În jur, cu uimire. O lucrare impunătoare, demnă de capacitatea vechilor săi constructori, care mai apoi fusese integrată În Împărăția răului. Câte asemenea construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a le lua cu sine. Rezemată pe un taburet În deschiderea oblică a ferestrei cu două arcade, i se păru că zărește o perdea Împăturită. O luă și o deschise, aruncând-o pe masă. Din nou rămase stană de uimire. Nu era vorba de o perdea pentru noapte, cum crezuse, ci de o bucată grea de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
arab amuțeau pe neașteptate. I se păru că timpul a stat în loc și că, din clipa aceea, nici un om nu va îmbătrâni și nu va muri. Pretutindeni, viața se oprise. Doar în inima ei cineva plângea, de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
simțit? spuse șoferul, trăgând aerul în piept cu lăcomie, ăsta miros de mare. Până la Iguape puțin. - Dacă nu ni se termină benzina, spuse d'Arrast. Și adormi din nou, liniștit. În zori, d'Arrast, abia trezit din somn, privea cu uimire din patul lui la încăperea în care se afla. Pereții mari erau proaspăt spoiți până la jumătate cu o vopsea întunecată. În partea de sus fuseseră cândva albi, dar acum erau acoperiți până în tavan cu un strat de var gălbui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
despărțea de mulțimea îngrămădită la capătul străzii, croindu-și drum cu hotărâre printre primele rânduri, care-i făcură loc să treacă. Intră în piață, în larma clopotelor și a pocnitorilor, printre două șiruri de oameni tăcuți, care-l priveau cu uimire. Înainta cu același pas năvalnic, și mulțimea se despicase în două, deschizându-i o cărare până la biserică. Greutatea începea să-i strivească țeasta și ceafa dar izbuti să vadă biserica și, în fața ei, racla, care părea că-l așteaptă. Mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști, Iși deschid brațele Și prind în palmele reci lacrimi fierbinți ce cad despletite pe umerii bătrânei Geea la care cu uimire privești ! Uluită privești în oglindă Timpul... încerci iarăși să descifrezi Răspunsuri cernute prin sita vieții, înălțate pe pedestalul sorții! Un gând s-a născut sub munții de vise Din rotundul Științei, în zori, se ivise. în trupurile fierbinți ce se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Vivian, care era în L.A. - era așezat pe o parte. Am ochit un loc gol lângă Phil și i-am aruncat pe privire lui Lulu cea îngâmfată, care stătea pe scaun cu o expresie inocentă, pictată în ochii lărgiți de uimire. Pe ea aveam s-o ucid mai târziu. Acum aveam treabă. — Toată lumea, faceți cunoștință cu cel mai nou editor al nostru, Claire Truman, a spus Graham. Claire, ai sosit la timp ca să le povestești tuturor despre cele douăsprezece cărți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe zi. După șase luni care au trecut greu, cancerul a început să cedeze și la puțin timp după aceasta a dispărut complet și nu a mai revenit niciodată. Ea s-a întors triumfătoare în America, sănătoasă tun - spre absoluta uimire a medicilor ei americani -, și încă mai este profesoară acolo și astăzi. Oamenii recurg adesea la artele curative taoiste ca ultimă șansă - din pură disperare de a trăi. Înainte de a se îmbolnăvi, nu se gândesc niciodată la Tao. Datorită luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai mult de două sau trei ori pe lună. - cel mai bun remediu împotriva dorinței sexuale puternice este „abstinența și gândirea corectă politic. Împăratul Galben și suita sa de sfătuitori taoiști ar da, fără îndoială, din cap cu tristețe și uimire dacă și-ar vedea descendenții, care, după ce au trăit 5 000 de ani în armonie cu natura, s-au abătut atât de mult de Cale. Din fericire, asemenea multor altor căi orientale străvechi, tao pentru yin și yang pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Programul de la televizor pe sărite, câteva discuri și atât. Până atunci Însă aveau o sâmbătă liberă cu care n-au știut niciodată prea bine ce să facă. O visau toată săptămâna și când, În sfârșit, ajungeau În fața ei, constatau cu uimire că Îi incomodează. Prea scurtă pentru câte ar fi dorit să facă și prea lungă pentru a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucrurile păreau să se complice, dar nu pentru că iată-l continuând aș putea să vă dau doar câteva exemple știți și dumneavoastră că Universul e nesfârșit și anume: la mine În bloc va fi schimbat șeful de scară. (Sensibil la uimirea care modifica chipul lui Șendrean, Brândușă se socoti dator cu câteva precizări.) Da, da, va fi schimbat. Nu are la zi cartea de imobil. Nu controlează intrările și ieșirile. La ultimul raid inopinant al sectoristului, la apartamentul 42 figura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și dorm. Oriunde și oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii. Cunoscându-și traseele cu ochii Închiși nu se grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un fleac pentru el. Mașina de scris Își va dovedi după atâția ani utilitatea. Așteptarea se arăta rodnică cu asupra de măsură. Îi mai rămâneau puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea se transformă pe negândite Într-o procesiune tăcută care aducea sub balconul lui Cain tot felul de daruri: flori, fructe, miere de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am strigat. Mai aveam o poziție. El a râs, iar eu i-am făcut ultima fotografie. În locul chipului său a ieșit Însă nudul meu ca o mască, căci el a avut timp să se ascundă după desen. Am Încremenit de uimire. Nu mai știam cine pleacă și cine rămâne. Era ultimul desen al lui Szántó. Mie mi-a rămas acea fotografie stranie, gravă și jucăușă În același timp, Uneori, când e liniște În piață, mi se pare că aud râsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă ar fi fost vorba de ploaie, de zăpadă, sau de alte fenomene naturale. Ba Încă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Piața Carolina cobora o ceață tot mai deasă. Ciclopul mic și blând, jumătate bărbat, jumătate femeie, era din nou sub geamul ei. Acum vedea bine: femeia era Alida, iar bărbatul Szántó. Se țineau de mâini. Și se priveau. Constatau cu uimire că aveau doi ochi fiecare. Atâta doar că acum fiecare purta În ochi culoarea celuilalt. Ea avea ochi negri, iar el albaștri. Se apropiară din nou și se Îmbrățișară. Apoi, el o luă de mână și intrară sub arcadele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se Întunecă și cum zâmbetul Îi alunecă În grimasă, Flavius-Tiberius dădu un pas. Înapoi, Încă unul și ar fi coborât toata scara de-a berbeleacul. Așteptai pe cineva? Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
desenul În creion al iubitei sale. Îl cunoscuse bine pe Klaus și deloc pe Iolanda. Nu o văzuse niciodată până acum câteva zile, deși cu siguranță se vor fi Întâlnit de atâtea ori. Ce anume o făcuse vizibilă? Descoperea cu uimire că, Într-un fel, jucase Într-un film al unui regizor necunoscut care Încă mai lucra la capodopera sa În cine știe ce studio modest, la fel de modest poate ca laboratorul-foto al lui Grațian. Se mișcau amândoi pe o gheață subțire de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas, Tereza, Sabina și ceilalți, pe care avea să Îi descopere cu o uimire egalată doar de limpezimea cerului sau aroma sângelui, cum ar fi spus, cu sarcasmu-i cunoscut, Grațian, când o auzi pe Violeta strigând: Stai, că nu-i prosop de garajist! Îi luă haina din mâini și, după ce o Împătură cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de firesc: Spune-mi cum era Regina? El a ezitat o clipă apoi a Început să divagheze pe tema dată, fără a se Îndepărta prea mult de adevăr, iar ea să-i vorbească tot mai mult despre Grațian, spunând spre uimirea lui că nu-l poate părăsi, Încă, și mai ales atunci, când el pregătea a treia admitere. În cazul unui eșec Îl aștepta armata, care l-a și luat În brațe În aceeași toamnă, pentru a-i da drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treia admitere. În cazul unui eșec Îl aștepta armata, care l-a și luat În brațe În aceeași toamnă, pentru a-i da drumul de tot acasă după o criză de epilepsie, de care s-a vindecat foarte repede, spre uimirea tuturor. De unde și bănuiala că ar fi fost vorba de altceva. Experții locali În materie de recrutare vorbeau chiar de platfus... Trupul necunoscut al Reginei se transforma În povestirile sale În cale de acces spre trupul la fel de necunoscut al Violetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ștoarfele. Femeile de rasă Îl lăsau fără erecție, ca o amputare de organ fără durere, ceea ce era un sacrificiu mult prea mare. Mai urma o tură de poze, de data asta În colțul din stânga al tablorilor. Băgă de seamă cu uimire cum chiar chipul său se schimba după cum stătea Într-o parte sau alta a picturilor care prin simpla lor vecinătate Îl făceau și mai atrăgător. Știa el că făcuse o afacere bună. 36. „Licitația” a fost un succes, zise Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]