4,882 matches
-
smulgându-mi, Nichita, prima variantă neterminată a manuscrisului romanului Francisca, Într-o aproape disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea mea, o capacitate extraordinară de a-și Înfrânge prejudecățile și reflexele, unele instinctive probabil, m-a invitat „numai pe mine!” la o masă pe care a pregătit-o singur și am petrecut o lungă seară În care mi-a declarat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spune nu numai că diferă de la un ins la altul, dar chiar și la același care, prins În două vârste sau momente existențiale diferite, va pune altfel accentele, dacă nu va răsturna totul cu susul-În-jos, nu rareori spre propria sa uimire. Suntem prisme refractante, și nu oglinzi, ape neliniștite care răsfrâng oblicele raze ale luminii și, da, uneori nu știm dacă lumina vine de sus sau din adâncuri! Fraza celebră a dlui Henry Beyle, ce semna Stendhal, după care un roman
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cărții se arată un ins profund intratabil și refractar noilor principii, amenințând „că va dansa pe capul lor, al tuturor”! Al noii oficialități, al noilor cerberi, al acelor „mici șefi cu șapcă de responsabili pe cap”! Nu a fost numai uimirea unor personalități literare „cum de a apărut o asemenea carte!”, ci și a nu puținor activiști superiori de partid; da, se găseau În prezența mult râvnitului roman „de uzină”, cu clasa muncitoare În centru și mai ales cu figura unui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj, inexplicabil celor din jur! -, Îmi părea că această vârstă, În sfârșit, senectutea!, se depărtează mereu, fuge „În sus” și aiurea! Uimirea mea nu e numai dimineața În fața oglinzii la vederea părului alb, dar și la reacția unora, străini mai ales, care mi se adresează ca unui om bătrân. Sunt aproape convins că e o eroare, reacțiile mele, mentale, dar și fizice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încă o dată În marasmele istoriei, o „piatră prea grea” pentru un popor, o „populație” de pe ambele versante ale Carpaților ce, atât de târziu și totuși!, s-a regăsit stăpână pe un Întins și bogat teritoriu, unită și dibuindu-și cu uimire, cu mîndrie, orgoliu chiar, origini milenare, având norocul unui „idiom latin” păstrat În toate cele trei provincii Înfeudate secole unor imperii străine, printr-un miracol. Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apăr!” - o moștenesc pe linie maternă, prin maica mea șvăboaică și, prin ea, cine știe ce strămoș neamț „dezaxat” sau „original din cale afară” mi-a transmis această „neliniște” care e de fapt, În adânc, sensibilitatea creatoare, dinamică. Nemulțumirea față de „ceea ce este”, uimirea activă a adultului care, după ce În marile și multiplele etape ale copilăriei „a creat și Înzestrat lumea cu mister”, se pomenește Într-o lume cuminte și previzibilă, „onestă” până la sațietate, mediocră până la plictiseala ce poate duce la sinucidere! Sensibilitatea - calitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu orice prezent. Eu cred că „darul destinului” de care vorbeam mai sus va fi o Încununare firească și Înaltă a individului aflat pe ambele coaste ale Carpaților, Încă uimit - și, adeseori, ca un „copil”, neștiind ce să facă cu uimirea sa! - de Împlinirea acelui vis al unor Spirite singuratice În istoria sa, Unirea celor de o limbă, cei care au strămoși comuni și atâtea reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „stiluri”. De fapt, nici Ardealul nu m-a sprijinit la Începuturile mele scriitoricești și trebuie să le mulțumesc „miticilor” bucureșteni de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
miticilor” bucureșteni de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice existență socială sau individuală care suferă izbiturile și răsturnările „browniene” ale talazurilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice existență socială sau individuală care suferă izbiturile și răsturnările „browniene” ale talazurilor istoriei și ale contemporanilor; „cercul” care este - care a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noastră se ascundea o „altă” luptă, o altă „rezistență”, dovadă că suntem Încă o dată?... Voi Încerca să aflu eu Însumi, scriind, așa cum am „aflat” și În alte dăți, preocupat fiind de teme la fel de „ambițioase”, de „rezistente” la prima analiză.Ă „Uimirea”, cum o spuneam, „planează” asupra acestor pagini de parcă aș fi fost o pasăre lucidă, o cucuvaie instalată În „colțul unei camere” sau, cum se speculează În unele texte de sorginte americană În legătură cu „traiectul” unui spirit care, Înainte de a părăsi total
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această stare; conștiința curățeniei orașului o au prea puțini. Bucureștiul este și un oraș al câinilor. S-ar putea zice că aici coexistă două comunități: o populație umană și alta canină. E o situație mai veche: au observat-o cu uimire călătorii străini din ultimele două secole. În discuție nu sunt, firește, câinii cu stăpâni, ci cei care trăiesc În stradă. Numărul lor ajunsese să fie apreciat la vreo două sute de mii. Atitudinea oamenilor față de ei e Împărțită: unii Îi iubesc
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august, treceam cu mașina pe lângă un câmp presărat cu plopi și mi-am ținut răsuflarea. Am simțit o lacrimă pe obraz. Eram fericit, am realizat eu cu uimire. Spre sfârșitul verii tot ce învățasem altădată începea să dispară. „Problemele“ care au survenit în casă în ultimele două luni au început de fapt în octombrie și au atins punctual critic în noiembrie. Totul s-a năruit într-un răstimp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cea mai apropiată bancă - menționase numele de Maer Cohen. Când am auzit rostit numele acela m-am întors brusc spre ei și doi dintre băieți i-au făcut semn să tacă celui care spusese numele. Au observat expresia mea de uimire și au adoptat poza aceea detașată. Poză adoptată în ciuda faptului că Maer Cohen era un băiat ca ei, de vârsta lor, un băiat care locuia doar la câteva minute de mall, dar care acum dispăruse. Iar ceea ce mă făcuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să uit asta. Că aveam un astfel de fiu era uimitor pentru mine în această dimineață de 4 noiembrie, însă trebuia să înțeleg cum ajunsesem în acest moment - și de ce mă aflam aici - pentru a gusta cu plăcere din această uimire.) Robby se încruntă la ceva ce îi spusese Jayne apoi o privi cu un zâmbet șiret, dar când ea ieși din bucătărie, zâmbetul se stinse și atunci m-am ridicat un pic de pe scaun (pentru că fusese reproducerea unui zâmbet, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se pe peluza întunecată și ușor în pantă din fața casei. Și mi-am dat seama, cu uimire bolnavă, că asta era casa în care se mutase tata la Newport Beach după ce părinții mei divorțaseră. Am scos un strigăt, apoi mi-am dus mâna la gură, când l-am văzut prin fereastra mare, stând în sufragerie, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
incita, și nu părea să-l deranjeze nici cel mai bizar dintre amănunte. N-aveai cum să-i descifrezi expresia feței - tipul putea fi drogat. Întreagă povestire întortocheată, absurdă, lui îi apărea ca ceva obișnuit. Unde era surpriza? Unde era uimirea? Dar imediat mi-am dat seama că, luând în considerare scopul venirii lui Miller aici, era o dimineață obișnuită pentru el. Am înțeles că atitudinea lui era una de rutină, ca de altfel și bombăneala speriată a unui client. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
le-ai văzut cu ochii tăi, îți ajunge să știi că există - este un mod comod până la urmă de a-ți sublima neputința, de a-ți obloji artistic frustrările. Un scriitor are mereu la îndemână această soluție. Îmi întrerup șiragul uimirilor contemplative, căci dintre arbori, pe terasă, apare ca prin miracol Adrian, omul lui Dumnezeu. „Cum ai reușit să ne găsești?”, exclamăm uimiți. „A, v-am spus eu că nu va fi o problemă. După vecernie, am mai trecut și pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
imaginii în expansiune. Vom fi martorii acelorași efecte vizuale la pavilioanele britanic și estonian (mai ales), unde, pe lângă asaltul realității virtuale, din stânga și din dreapta, la un moment dat, podeaua de sub picioarele tale dispare, devine translucidă, smulgându-ți un strigăt de uimire, pentru că urmează o cădere iminentă în apa mării, printre alge, pietroaie și pești multicolori, dar nu se întâmplă nimic din toate astea, „levitezi” comod peste abisul verzui. În sala de Internet de la parterul pavilionului italian am recepționat un mesaj de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
era egal cu 0,59 lați. O liră sterlină = 0,88 lați. Un CD costă 11,90 lați, adică circa 23 de dolari. Schimb 15$ pentru 8,60 lați. Colegii glumesc, spun că este cea mai puternică valută din lume. Uimirea noastră este comentată foarte calm de femeia de la casa de schimb valutar. Latul e „susținut și garantat” de o impresionantă rezervă de aur a Băncii Naționale. Așa că, se pare, am râs de noi înșine. La aceste rate de schimb, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
călători în Occident, dar nu într-o măsură atât de radicală ca după ’89. Sigur, mi se va spune, o răsturnare de sistem, un cataclism - fericit, de astă dată! - social aduce cu sine și schimbări de comportament. Da, dar... cum?! Uimirea mea a fost: cine și cum... se va schimba? De altfel, unii, precum G. Liiceanu, nici nu au manifestat în primele luni o schimbare; ne cunoscuserăm în Germania, la Frankfurt deveniserăm calzi și apropiați prieteni, ne-am văzut apoi la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
României de către Rușii bolșevici. O analiză fină, complexă, pertinentă, exersată într-un dialog scriptic de doi intelectuali de rasă, o recomand tuturor celor care vor să arunce o privire nuanțată asupra unei jumătăți de secol de istorie și teroare comunistă. Uimirea mea la lectura atentă a acestei cărți a fost că prietenul Matei face extrem de puțin caz în paginile ei de prietenia „celor cinci”, care mie, lui Nichita și lui Cezar ni se păruse o fază esențială în formarea și lansarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ciudate” prin care omul nu numai că poate privi în „adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire, o perplexitate și uimire ce nu sunt decât preludiul „adorației”!, că, în ciuda necontenitelor și necesarelor schimbări, „adaptări”, el - el rămâne identic, în esența sa. Parmenide, care câștigă adeseori în fața lui Heraclit, într-o luptă inepuizabilă deoarece „amândoi au dreptate”, ambii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai că poate privi în „adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire, o perplexitate și uimire ce nu sunt decât preludiul „adorației”!, că, în ciuda necontenitelor și necesarelor schimbări, „adaptări”, el - el rămâne identic, în esența sa. Parmenide, care câștigă adeseori în fața lui Heraclit, într-o luptă inepuizabilă deoarece „amândoi au dreptate”, ambii sunt mereu justificați de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]