5,157 matches
-
multă plăcere, fiindcă În ea Îmi regăsesc amintirile copilăriei mele (și a noastră În general) pe acele meleaguri. După atâtea sumedenii de ani, care au trecut, rândurile Dvs., mi-au trezit În suflet multe imagini dragi, pe care le credeam uitate. Nu e de mirare căci prezentul, pentru noi, care suntem mai În vârstă, nu-l mai trăim cu aceeași 154 Viorica Mihăilescu, violonistă, profesoară de muzică, născ. În zona Fălticeni. Fiica institutorului, muzicianului și scriitorului Ilie Mihăilescu. Sora celebrului violonist
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a dat un relief sporit atâtor amintiri care Îmi Întovărășesc bătrânețea. Un proverb african spune: „Când moare un bătrân, arde o bibliotecă”. Cartea mi-a trezit atât de multe imagini, Întâmplări și chiar fraze pe care le credeam de mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult. Dar neavând talentul lui Marcel Proust, nu Îndrăznesc. Mă joc cu cioburile să văd cum mai sclipesc. Într-o excursie cu școala, când eram mic, am intrat Într-o mlaștină În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
domnule Dimitriu, Întrucât d. prof. Popa Îmi cere - În ceea ce-l privește - din Monografia plănuită, să-i scriu Într-un mod, ca să Întrebuințez un termen acum la modă, exhaustiv despre activitatea mea la Flt., răscolind prin cele hârțoage vechi și uitate, am mai scos la iveală unele, pe care, poate, ai putea mata să le folosești, În partea ce-ți revine (Activitatea germanistă), de aceea le trimit aici anexate. Îmi pare rău că În presa din Capitală nu se vorbește Încă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Îl țin la dispoziție. Nu știu, cum să Vă mulțumesc, matale și d-lui Prof. Popa, pentru osteneala și dragostea pe care mi-o arătați scriindu-mi biobibliografia. Am să văd acolo, cum am văzut În „Ramuri”, lucrări cu totul uitate, pe care mă mir că le-am scris eu. D-na Prof. Ungureanu mă Înștiințează, că la 17 noiembrie se comemorează la Universitate 25 ani de la moartea prof. Mândrescu. Voi vorbi despre „S.M. la catedră” - iar, coincidență, la 17 dec
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cerut de „Junimea” (rezumat, ofertă etc.). Pe Gafița nu-l găsești niciodată dar Îi voi cere să lase ms. la secretara Editurii. Am cerut apoi și fostului meu drag elev Cioculescu să scrie un articol În R.L. despre pe nedrept uitatul Dragoslav. Din toate acestea va ieși ceva, sper. Ruda mea mi-a făgăduit (ea călăuzește numai străini) că, dacă va trece spre Suceava, se va opri și la Flt. la Muzeu. În ceea ce privește rev. „șezătoarea”, ea ar trebui să fie Înviată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lege să o vază dușmanii din afară. Nu avem un Zaharov, după plecarea micului Soljenițîn, Paul Goma, care să-i adune pe toți nemulțumiții în granițe, și nu în afară, să-i adune și să spună cu glas tare adevărul uitat. Pâinea se coace acasă, nu în vecini, clasa muncitoare poloneză a dovedit aceasta. Regimul comunist român tace chitic la evenimentele din Polonia, dar ia măsuri speciale ca să mențină tăcerea. În schimb face propagandă împotriva regimului sud-coreean care l-a condamnat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În fața mea mergeau doi tineri, cam de 16-18 ani. Cei doi s-au oprit să-l admire. M-am oprit și eu. După două-trei minute, unul i-a spus celuilalt: Hai, mă, să mergem. Ce te mai uiți degeaba? Cu uitatul ai să rămâi! Asta nu este pentru noi, căci noi nu avem nici mărci, nici dolari. (La schi nautic era afișat că plata se face numai în mărci sau în dolari.) Noi suntem niște nenorociți, mă , niște nenorociți , suntem niște
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care, în plus, se bucură de toate avantajele și privilegiile. Acum recent, prin anul 1980, ați dat un decret care (se zice) dă dreptul invalizilor de a fi tratați gratuit în zone balneare sau în spitale cu medicamente gratuite. Dar uitați dvs. ce se întâmplă: dacă un invalid se prezintă medicului pentru o consultație și trebuie să-i acorde tratamentul gratuit, ce i se spune? Pentru luna aceasta mi s-a epuizat cota de bani pentru a vă mai putea acorda
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din cele mai autentice comori ale tezaurului nostru. Într-o epocă în care peste tot în lume monumentele trecutului sunt ocrotite, restaurate, conservate cu grijă, la noi (îndeosebi cele care exprimă credința noastră) sunt în cazul cel mai fericit neglijate, uitate, dacă nu distruse. Mica Biserică din Cotroceni a dispărut peste noapte, după cum cea care împodobea colțul bulevardului Bălcescu cu strada Biserica Ene dispăruse puțin după cutremurul care nici măcar nu-i zdruncinase zidurile sau temelia. Continuându-mi plimbarea prin seara bucureșteană
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu fără temei, probabil, „În parte naturală și În parte arborată conștient ca o mască” vuia o personalitate de extremă inteligență și cultură, dar și de fervoare politică misionară. „Pe buze Îi flutura un permanent zâmbet umil, de timid cronic, uitat acolo pentru uzul nepoftiților. Numai rareori se isca brusc, străpungând sticla groasă a ochelarilor, o privire-pumnal. La străfulgerarea ei, se revela adevăratul Paul Georgescu. Lamă de Toledo.” Nu mai știu dacă i-am trimis cartea, dar când ne-am cunoscut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
O firească nevoie de evadare din obișnuit, de regenerare, de contact cu noul. Nostalgia exoticului și a necunoscutului. Un fel de terapie Înșelătoare. Partir, c’est tricher un peu... Standardele occidentale nu sunt totuși valabile peste tot. N-ar trebui uitate contrastele și contradicțiile lumii de azi. Zonele geografice În care realitatea economică și politică nu este deloc generoasă cu această nevoie de circulație, de schimb emoțional și informațional, sunt Încă numeroase. * Am plecat din București Într-o duminică rece și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Stere Ciumeti, ca să le spună unde este ascuns Căpitanul și nereușind nimic îl împușcaseră și-l aruncaseră în lacul Fundeni. Dar Nicoleta Nicolescu, dar Vasile Cristescu, dar cei uciși odată cu Căpitanul, dar cei împușcați de Argeșanu, dar....dar. Toți trebuiau uitați și să se acorde încredere unui Bengliu, care îl insultase pe Căpitan la închisoarea Doftana și-l umilise ca pe un borfaș, la adăpostul uniformei de general. Acestea erau gândurile care îi frământau pe cei doi, când coborau scările de la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a crucii lui Nicolae Petrașcu la Sibiu, așa cum cartea însăși dezgroapă de sub mantia trecutului, personalitatea uriașă și unică a marelui luptător. Toată arta și gustul rafinat și le-a pus apoi în realizarea practică a copertei. în sfârșit, nu trebuie uitați cei care au furnizat diverse informații și caracterizări în articole, scrise de-a lungul timpului, în exil sau în țară, referitoare la personalitatea și viața lui Nicolae Petrașcu: prof. Valeriu Neștianu, prof. Radu Mihnea, prof. G. Manu prin Al. Grama
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de zi cu zi. Întotdeauna simțeam la despărțire un gol mai mare decât la momentul întâlnirii. Ca o fântână adâncă, întunecată, ce nu mai putea fi în veci astupată. Presupun că asemenea senzații de gol sunt provocate de niște amintiri uitate. Am încercat să stabilesc o legătură, dar n-am găsit nimic în interiorul meu. Nimic care să stea în picioare. Misterul nu s-a limpezit deloc. Poate pentru că eram prea slab. Poate pentru că existența mea plutea pe un teren nesigur. Încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de acum, al marginalității ( „Stă la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia, de altfel, nu doar o parte din poemele de prin anii
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
un sipet - unul a cărui cheie a fost pierdută: „ea în alboare-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei Mihalkov, Ilia Golovin, București, 1950; I.
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Al. Ciorănescu, Alexandru Depărățeanu, București, 1936; Călinescu, Ist. lit. (1982), 324-327; Cioculescu-Streinu- Vianu, Ist. lit., 294-298; Brădățeanu, Drama, 61-65; Cornea, Alecsandrescu- Eminescu, 288-324; Streinu, Versificația, 135-137; Streinu, Pagini, II, 345-348; Ist. lit., II, 761-763; Dicț. lit. 1900, 275-276; Dumitru Bălăeț, Uitatul Depărățeanu, în Al. Depărățeanu, Scrieri, București, 1980; Piru, Ist. lit., 93-94; Scarlat, Ist. poeziei, I, 394-396; Cioculescu, Itinerar, V, 99-104; Dicț. scriit. rom., II, 74-75. S.C.
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
șef al Secției de cultură și artă a raionului Merișani. A fost și redactor la revistele „Urzica” (1951-1952), unde debutează, și „Albina” (1952- 1957), translator la Ministerul Învățământului (1957-1962). În versurile evocatoare, sentimentale ale lui D. din primul volum, Cântece uitate (1971) - caracteristica păstrându-se și în Chemarea pământului meu (1972), Strigătul tăcerii (1974), Pasăre fără somn (1975) și Sfere albastre (1976) -, Ștefan Aug. Doinaș a găsit un „lirism autentic, întemeiat pe o mare încredere în limbaj”. Poezia se remarcă printr-
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
Partea cea mai însemnată a activității lui D. este însă aceea de traducător din literatura bulgară, iar osârdia lui pentru transpunerea literaturii bulgare în limba română a fost răsplătită de statul bulgar cu Ordinul „Kiril și Metodie” (1966). SCRIERI: Cântece uitate, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1971; Chemarea pământului meu, București, 1972; Strigătul tăcerii, București, 1974; Pasăre fără somn, București, 1975; Sfere albastre, București, 1976; Ca să cresc mare și voinic, București, 1980; Sub cerul copilăriei noastre, București, 1989; Nevinovată. Vinovată, pref.
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
Podgoreț, Sirma, căpitan de haiduci, București, 1983; Ivan Martinov, Portret după natură. Veselovski, București, 1983 (în colaborare cu Mihaela Deșliu); Anton Ingolic, Colecționarii de pioneze și Asociația secretă P.G.C., București, 1990. Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, Cuvânt înainte la Cântece uitate, București, 1971; Lit. rom. cont., I, 523-524; Dicț. scriit. rom., II, 78-79. L.H.
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism și de spaimă (Ulița vrăjită), miracolele de fiecare zi, uitate și regăsite, în sfârșit, jocurile adulților (N-ați văzut o balenă albastră?), atât de transparente pentru copiii înșiși, care le privesc cu o matură condescendență (De-a Moș Crăciun)” (Nicolae Manolescu). Prin opoziție cu acest univers miraculos, se prefigurează refuzul
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
ce au fost dedicate autorului Cronicii românilor. A fost atrasă și de etnopsihologia popoarelor din sud-estul Europei. Studiile ei din acest domeniu sunt mai puțin cercetate astăzi, deși N. Iorga îndemna încă din anul 1932: „Dora d’Istria nu trebuie uitată, cum a făcut atâta vreme incapacitatea mai multor generații de a ceti, a înțelege și a respecta o inteligență multilaterală, îndreptată către toate marile întrebări ale timpului.” Acea „excepțională femeie”, cum o numea marele istoric, comparată de alții cu Madame
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
dintre om și Creatorul Suprem ori narează, în stil macedonskian, o călătorie inițiatică spre moarte. G. revine mereu la ideea sfârșitului, adevărat laitmotiv al liricii sale: „Și grei deasupră-mi stropii bat/ Cu degete din infinit/ Lovind ca-ntr-un coșciug uitat/În care mortul s-a trezit/Să moară cu adevărat” (Noapte de toamnă). O altă ipostază lirică e nutrită de sarcasmul provocat de prozaismul vieții cotidiene, de banalitatea existenței, de absența idealurilor. Poezia se caracterizează de fapt printr-o mare
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
se acutizează: în Vulturul pleșuv morala este că o pasăre ținută prea mult în colivie uită să zboare, în Acvariul, că perioada postbelică pune societatea pe baze noi, unanim dezirabile, iar Orgoliu duce cu sine ideea că originile nu trebuie uitate, cu atât mai mult atunci când sunt rurale. În fine, Bine ați venit în infern! (1995) reconstituie, sub forma unui docufiction, bombardamentele americane asupra orașului Ploiești, din timpul celui de-al doilea război mondial. SCRIERI: Scrisoare din Moscova, București, 1954; Învinsul
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
cărți el nu făcea altfel, de-a lungul excursiilor care Încep puțin Înainte de Hristos și se termină În Renaștere: de pildă, Albucius, alt fragmentarium despre viața scriitorului roman Caius Albucius Silus). În felul acesta, cronologia devine axiologie: Istoria este timpul uitat al unor vechi esențial diferiți de moderni. Acolo unde Foucault Începe să sape spre Cuvintele și lucrurile, se oprește Quignard. Dacă totuși secolul XX este prezent În Umbrele rătăcitoare, aceasta se datorează explicitării unei atitudini aflate În filigranul oricărei legende
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]