4,931 matches
-
violențe îndreptate împotriva evreilor, însă ordinele de agresare fizică sau de omorâre a evreilor nu au fost date de Marele Stat Major, inițiativa pornind, în multe cazuri, de la unități militare dezorganizate. Violențele împotriva evreilor erau o expresie a nemulțumirii față de umilințele îndurate în timpul retragerii. Actele de violență nu au avut o motivație specifică, acestea au fost izbucniri de mânie împotriva evreilor. Telegrama Bujor nr.13876 din 1 iulie 1940 exprimă clar motivația actelor de violență contra evreilor: din cauza actelor ostile la
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
crime și jafuri. Violențele și crimele săvârșite de soldații români în retragere prin orașul Dorohoi nu au avut un caracter premeditat, organizat, acestea au fost expresii exagerate ale unor accese de furie, amplificate de dorința de a se răzbuna pentru umilințele îndurate în timpul retragerii din Hotin. De altfel, starea de spirit a soldaților din Regimentul 3 grăniceri pază a fost surprinsă în Sinteza Marelui Stat Major al Corpului grănicerilor din 2 iulie 1940. În document se explică situația periculoasă prin care
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
programul de lucru era cel de 8 ore. Nu era asigurată hrană și nici plata pentru munca depusă. Ca urmare, evreii își asumau costurile echipamentelor de lucru, dar mai ales, îndurau frigul, foamea, lipsa odihnei și cu mult mai greu, umilințele la care erau supuși prin răutatea unei părți a populației. La 17 februarie 1943, Cercul de recrutare Dorohoi emite o Publicațiune, prin care se aducea la cunoștință „evreilor din contingentul 1914-1944 și tuturor evreilor studenți și elevii școlilor evreiești născuți
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sancțiuni severe au făcut ca evreii să perceapă această muncă ca o amenințare și primejdie pentru viața lor și a familiilor lor; obligația de a-și procura echipamentele de lucru, exigențele unui program strict, sub permanentă supraveghere, pedepsele corporale și umilințele pe care le îndurau sunt doar câteva aspecte. De exemplu: prin adresa nr.149 din 30 iunie 1942, primarul orașului Dorohoi, ing.Ioan Pascu, cere Poliției Dorohoi să scoată la lucru, în serii de două zile, un număr de 80
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
într-o locuință mai bună. Ne-am bucurat foarte mult. și noi așteptăm, dar cine știe cînd și unde (ne-am înscris, dînd un avans). La vestea voastră bună, vă dăm și noi o veste bună: după trei ani de umilințe și nedreptăți conferința mea (a doua; prima mi-a fost furată) a fost ieri votată de Senat, după ce pe 26 august a trecut prin Consiliul facultății. Cu patru zile în urmă am trimis lui Ducu, de Sf. Alexandru, o felicitare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
statutul de vasal al Imperiului Otoman. Nu trebuie uitat nici faptul că principele Carol de Hohenzolern Sigmaringen era de sânge german și atunci când acceptase tronul Principatelor Unite i se atrăsese atenția că s-ar putea să fie nevoit a suporta umilința „pupării papucilor sultanului”. Sigur că nu s-a ajuns la așa ceva dar Încă de la Începutul lungii sale domnii (1866-1914) Carol se gândise, deja, la o eventuală independență față de Înalta Poartă. Ocazia descotorosirii de veșnicele obligații financiare și politice față de turcii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
poporului romîn) e celebrat cu bun simț festivismul nu e lăsat să știrbească decența a ceva ce este, în primul rînd, un studiu al relațiilor inevitabil ghimpate și melancolice dintre cuceritori și cuceriți. (Sînt abordate inclusiv sentimentele de neputință, de umilință și de frustrare ale unui popor mic, condamnat la supunere sentimente care în epopeea cinematografică națională se remarcă mai ales prin absența lor.) O altă plăcere (aici, ca și la șapte băieți și o ștrengăriță) este aceea de a vedea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Isus!” Din experiența mea personală, aș mai adăuga încă zece puncte: 1. Fără puterea Duhului Sfânt, niciodată nu vei deveni un misionar adevărat. 2. Învață să cunoști vocea Duhului Sfânt care te cheamă! 3. Învață stăruința și perseverența! 4. Învață umilința de la Domnul Isus! 5. Învață să te rogi Lui Dumnezeu ca să-ți arate ce ai de făcut în cadrul marii însărcinări! 6. Fă o grupă de rugăciune cu acest scop! 7. Treceți pe lista de rugăciune a Bisericii tale, o țară
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe teren, cel de la cadre hotărăște că nu corespund politic și că deci să revin la catedră. Era tocmai ceea ce doream. Inspectorul raional, Nicolae Roșioru, oarecum jenat, îmi spune cine e autorul dosarului meu. Era un moment de jenă, de umilință personală! Alte două zile frământate. Catedra mea se ocupase. Merg la secția învățământ oraș, inspectorul mă trimite la partid, partidul la secție și așa ajung un fel de minge de fotbal, între cele două autorități. Devenisem fără să vreau șomer
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să înțelegi tu mai târziu. Nu ne tratați așa că noi suntem militari și până la urmă noi ne-am făcut datoria. Noi n-am omorât pe nimeni". Ei n-au stat mult la noi, vreo două-trei săptămâni. Cu gratii acolo, dar umilința aia... M. M.: Asta e. Dar nu eram noi vinovați. Noi cât am putut am ținut la demnitatea lor, adică nu i-am umilit. S. B.: În fiecare zi, la 4 sau 5 după amiaza, erau scoși jumătate de oră
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
eu am reușit să scot un colectiv minunat care și-a demonstrat în sfârșit valoarea?” sau „Vedeți că sunt cea mai tare din parcare, că am luat Marele Premiu la Festivalul Performanței actoricești?”. Nu! Funcționează în mine un soi de umilință distructivă amplificată de convingerea, din ce în ce mai accentuată, că energia nu trebuie consumată astfel. Acum în mintea mea ar fi trebuit să apară un manager care, descoperind cât sunt de bună, să facă toată această mascaradă necesară, care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
s-au despărțit. Când mă gândesc la toate cele trăite de mine până la această vârstă, parcă n-aș gândi despre mine. Parcă cineva mi-ar povesti ceva incredibil. Toate faptele mele au fost sub semnul suferinței și al spaimei, al umilinței, al neîncrederii și nesiguranței. Mă întrebam mereu: „Ce-i și cu mine pe acest pământ?” Și nu mint când spun că nici acum n-am aflat. Fiecare om se naște pentru ceva. Eu pentru ce m-am născut? Poate pentru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Un diamant viu care înlătură zgura și face loc luminii, iubirii și încrederii astfel încât oamenii să aibă curajul să mai și trăiască, nu numai să vegeteze. Livada de vișini - Cehov - Mama 31 august 2000 Reîntâlnirea cu sine. Personajele sunt universale. Umilință în fața lui Cehov. Spectacol pentru secolul XXI. Piesă de vedete. Avantaj? Dezavantaj? - pentru faptul că toată lumea știe textul... Trebuie uitat tot ceea ce am știut până acum. Totul vine prin descoperirea, inventivitatea individuală (comică). Adevărul de bază - plângi sau zâmbești cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unor luni lungi de așteptare, de nemulțumire, de îndoieli și lene. Întotdeauna munca alături de Alexander este fascinantă și chinuitoare. Are puterea de a ne aduce la viață și de a ne aminti principiile de bază ale meseriei alese: orgoliu și umilință, căutări, descoperiri, speranțe, spaimă și fericire, toate unite sub semnul actului artistic de înaltă clasă. Biografia lui Mishima - obligatorie. Imagini din epoca lui - 15 ani din timpul războiului- complet anti-american. FF important. Toată lumea face parte din armata lui Mishima, pregătită
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pentru că s-a dat de gol prin cererea făcută că prezența mea în piesele lui este legată de tabloul pe care l-ar putea primi. La revedere! Hausvater! La revedere, în sufletul meu. Voi juca în acest spectacol, indiferent de umilințele la care voi fi supusă, nu pentru tine, ci pentru mine. Nu vei primi premiul la final. Am crezut în tine, dar mai ales am crezut că tu crezi în mine. De fapt în afară de mine, nimeni nu poate crede în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în alt loc.”. Bietul administrator, abia scăpat de o spaimă, se vede în fața unei noi ecuații pe care, volens-nolens, va trebui să o rezolve. „Nici nu m-am gândit” zise el cu ochii bulbucați de spaimă și recunoscător până la umilință „genialei” îngrozite de o așa fărădelege care ar putea jigni urechile fine ale neasemuitului așteptat. „O să-l mutăm doamnă! Bine că ne-ați atras atenția.” Și uite așa pentru a purifica locul în așteptarea musafirilor de gradul zero, mâine vor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
inimile multor generații de spectatori, punând în fiecare rol pe care l-a jucat câte o picătură din căldura și generozitatea sufletului ei, obișnuit mai mult să dăruiască decât să primească. Pentru Ada Suhar, actoria a fost exercițiul nesfârșit al umilinței asumate prin care a dobândit înălțarea. Dincolo de toate, cred că cel mai dificil rol al ei a fost cel al vieții de familie, pe care l-a jucat însă excepțional - ca soție a unui mare pictor, a fost mereu pregătită
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Brutus. Era ca un copil pierdut printre cadavre, care, ca să-și dea curaj, fredona singur: Time, o time, where did you go?. A doua zi, cum era de așteptat, cronicile au fost dezastruoase, deși soțiile celorlalți critici nu suferiseră aceleași umilințe. Puțini erau cei care au Înțeles la acea epocă semnificația punții japoneze sau a nisipului mișcător. Era de așteptat. Vina nu era a lor, ci a mea. AMN: Totuși, unii au fost impresionați de felul În care ai transformat Teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tăcerea la sfârșitul Medeei era foarte penetrantă, dar era o tăcere perplexă, ca după un mister. Medeea tocmai trecuse ca o nălucă prin sală, plecând spre lumea de dincolo, regina reîncoronată, pătată de sângele omenesc al copiilor, pătată și de umilință, după ce a Încercat să devină umană, dar nu a reușit. Triumf solitar, tragic. Apoi tăcere. Ca după o hipnoză? Ca după un cataclism? Tăcerea din Electra era diferită. Întreruptă sporadic de sunete de clopote tibetane, tăcerea Însoțea mișcarea rituală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îl are În centru pe Malvolio. La polul opus Violei-Cezario, el este Întruchiparea relei-voințe - „Mal-volio“ - și a suficienței celui care se crede deținătorul adevărului și al dreptății. Încercarea grupului petrecăreților de a-i da o lecție, vrând să-l Învețe umilința cu forța, eșuează, pentru că umilința este virtutea care e cel mai greu de dobândit. Până În ultima clipă, Malvolio nu poate să Înfrunte realitatea, căci asta i-ar distruge zidul protector, făcut din clișee și stereotipuri. Dacă pentru ceilalți transformarea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Malvolio. La polul opus Violei-Cezario, el este Întruchiparea relei-voințe - „Mal-volio“ - și a suficienței celui care se crede deținătorul adevărului și al dreptății. Încercarea grupului petrecăreților de a-i da o lecție, vrând să-l Învețe umilința cu forța, eșuează, pentru că umilința este virtutea care e cel mai greu de dobândit. Până În ultima clipă, Malvolio nu poate să Înfrunte realitatea, căci asta i-ar distruge zidul protector, făcut din clișee și stereotipuri. Dacă pentru ceilalți transformarea se Întâmplă prin iubire, pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nouă, moldovenilor, să umblăm ca Vodă prin lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se înfrunta cu norodul întreg! Cum sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile se pricep la "tactică și strategie"? Boier Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele să se retragă, ni-s pruncii cam bolnăviori... Desigur, desigur... Lucrăm mâine dimineață. Sănătate copiilor. Sora se înclină: Prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui, a fost "cadâna favorită" a sultanului? Știam. Era pribeag, ostatic, zălog de domnie la Înalta Poartă, tânăr, singur, părăsit, sub puterea Sultanului... "Poți să arunci piatra"? spune Maria blajin, cu înțelegere. Ești bună, Maria... Tocmai noi care am cunoscut umilința pribegiei... Și acum? Ai știre? După ce l-ai dat jos... Unde se află Radu? Sub o cruce de lemn în cimitirul săracilor din Sighișoara. Nenorocitul se ascundea de răul nostru. Fugea din oraș în oraș, se temea de mâna lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]