4,659 matches
-
fi dat vreodată naștere unui copil - sau că avea să facă vreodată una ca asta. Intrau și ieșeau pe ușă, se prelingeau grațios pe tocurile lor cui de zece centimetri până la biroul meu și Întindeau mâini albe ca laptele cu unghii lăcuite și se prezentau: „Jocelyn, care lucrează cu Hope“, „Nicole, de la departamentul de modă“, sau „Stef, care răspunde de accesorii vestimentare“. Una singură, Shayna, avea ceva mai puțin de un metru șaptezeci și cinci, dar era atât de firavă, Încât părea imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o culoare nemaipomenită? Un strat Marshmallow și unul Ballet Slipper. De fapt, am aplicat mai Întâi Ballet Slipper și abia pe urmă stratul următor, pentru finisaj. E perfect, e o culoare deschisă, fără să pară că ți-ai dat pe unghii cu alb turbat. Cred că o să folosesc lacul ăsta ori de câte ori Îmi fac manichiura! După care s-a răsucit pe călcâie și a plecat. A, da, mă bucur și eu de cunoștință, i-am zis eu În gând, cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
da, mă bucur și eu de cunoștință, i-am zis eu În gând, cu ochii la spinarea care se Îndepărta țanțoș. Mi-a făcut plăcere să fac cunoștință cu toți colegii; toți, mai puțin frumusețea excentrică obsedată de lacul de unghii, au părut foarte drăguți și amabili și doritori să mă cunoască. Emily nu m-a părăsit o clipă și a folosit orice prilej ca să mă Învețe câte ceva. Mi-a oferit din mers câte un comentariu cu privire la cine era important, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât o văzusem cu privire la oricine altcineva până atunci. Nu-i așa că e absolut formidabilă? — Ăă, da, sigur, părea foarte drăguță. N-am prea avut ocazia să discutăm, n-a făcut altceva decât, mă-nțelegi tu, să Îmi arate lacul de unghii. Emily a zâmbit larg, cu mândrie. — Da, sigur, dar știi cine e, nu? Mi-am muncit creierii În Încercarea de a-mi aduce aminte dacă semăna cumva cu vreo stea de cinema, cu vreo cântăreață sau cu vreun fotomodel, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o unghie ruptă. — Și dacă ești la o cină festivă? — Faci ca orice alt newyorkez și vorbești la masă. Sau dacă ești la un examen ginecologic? — Ei asta-i, ce, la un examen ginecologic te caută-n urechi? Foarte bine. Pricepusem. Uram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de dolari. La naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul drept a intrat ușor, dar nu reușeam sub nici o formă să deschid cu unghiile mele scurte catarama de la cea stângă, până când - gata! am reușit să o descleștez ușor, mi-am strecurat piciorul, iar bretelele au Început imediat să-mi intre În carnea deja umflată. Câteva secunde mai târziu am Închis catarama și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zi În chicineta noastră, dar nu mă puteam hotărî nicicum să fac și așa ceva. Umilința de a-i spăla vasele În fața celorlalți mă făcea să i-o șterg doar cu un șervețel după fiecare mic dejun și să râcâi cu unghiile bucățelele de cașcaval care rămâneau lipite de farfurie. Dacă era prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mâna și trimiteam În zbor tot conținutul tăvii până În capătul celălalt al Încăperii. Și se făcea că ea privea asta șocată, după care, cuprinsă de remușcări, Își cerea din suflet iertare pentru că Îmi vorbise pe un asemenea ton. Dar țăcănitul unghiilor ei În masă m-a readus rapid la realitate, așa că am ridicat În grabă tava și am ieșit cu grijă din birou. — Ahn-dre-ah, Închide ușa! Am nevoie de puțină liniște! a strigat ea. De bună seamă, faptul că pe biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când abia dacă avea destulă grăsime cât să funcționeze normal, dar nu o puteam ierta pentru că vorbea despre asta. Indiferent cât de prestigioase erau numele respectivilor doctori sau câte succese repurtaseră, nu reușeam să Îmi pese nici cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
speram Întotdeauna când mă Întrerupea În mijloc de propoziție, că Într‑o bună zi telefonul acela avea să se Închidă peste degetele ei perfect manichiurate și că pe chestia asta, cu aceeași ocazie, Îi va va ferfeniți de tot și unghiile acelea impecabile date cu lac roșu. Încă nu avusesem noroc. Mi‑am notat repede să caut restaurantul acela dis‑de‑dimineață - În carnețelul În care notam puhoiul de cereri În veșnică schimbare ale Mirandei - și m‑am năpustit la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Jeffy, dar aveam nevoie de o zi pe săptămână să‑mi alin durerea din tălpi. Părul Îmi era curat și prins În genul acela de coc voit dezordonat pe care Emily Îl purta mereu fără vreun comentariu din partea ei, iar unghiile - deși nedate cu ojă - erau lungi și aveau o formă rezonabil de frumoasă. Mă răsesem la subraț În ultimele patruzeci și opt de ore. Și, cel puțin ultima dată când mă privisem În oglindă, nu găsisem nici o erupție facială masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Chiar în clipa aceea, s-a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, și unghiile ca ghearele păsărilor." 34. După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer, și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
o contopire Într-un sentiment ce era și religios, dar și erotic. Ochii ei erau mai intenși, prin fixitatea grea a privirilor ce le pironea din când În când În mine, penetrându-mă fulgerător din firul de păr până În vârful unghiilor, am fost electrizat de sentiment pe loc. De atunci, mă duceam cât mai des la biserică, nu pentru că eram un mistic, ci ca s-o Întâlnesc pe ea; la Întoarcere spre casă (stătea În aceeași direcție cu mine) rămâneam În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nepotolită de scris: iată, lumina se-ngână cu Întunericul, stau culcat În patul cald, primitor, mă bucur fără motiv; nu-mi simt forma corporală a trupului; eu nu mai sunt În el, eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei lăsând o dâră; „Martin, nu iei cafeaua?“; o solicitare, un viol violent al refugiului amniotic; mâna șovăie, se oprește, cade tăiată de orice elan, nu mai pot desena o literă, mă smulg din starea cataleptică, mă transform În rostire, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest timp, și „Jurnalul lui M.“, student cu orgolii genialoide, Împărțit Între o viață erotică pe cât de absorbantă, pe atât de contradictorie și lecturi ascetice de critic În devenire; la pagina 399, după ce de mult ai Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu amărăciune: ― Anunță numai Consiliul de Miniștri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile și să te uiți cu jind cum o publică Adevărul... Peste câteva minute, din cabinetul directorial apăru însuși Deliceanu, ras, subțire, delicat. Fără surâsul lui obișnuit părea mai bătrân. ― Scrie tu, Roșule, că ești mai iute! zise directorul. Am să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților!..." M-a împușcat, oameni buni!..." În același moment mulțimea se întoarse înapoi, cuprinzând în fuga ei și pe puținii care nu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna rece, cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște pete de ulei... Grigore se ridică, scoase batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te poate surprinde. Dar vorbea de vibrații. Se schimbă ceva, frecvențele, unii mor, alții înnebunesc... — Așa a fost de când lumea, spuse Filip, oarecum dezamăgit. Și ce mai rămâne ? — Întotdeauna mai rămâne ceva, conchise Efrem. Papi chicoti, ciocănind paharul gol cu unghiile ei lungi, sidefii. — Mie aici nu mi-a mai rămas nimic... Efrem se ridică, iar curcubeul se căzni, zadarnic, să se lipească de haina lui din piele întoarsă. — La fel ? întrebă, luându-i paharul. — Campari Orange, le explică Papi. E
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mine, doar tu mi-ai făcut lipeala... Cum ce l-a apucat ? Ce-i apucă pe atâția care-și iau lumea-n cap ? De ce nu pleci cu el ? — Ca să fac ce ? Sunt profesoară de biologie. Uită-te la mine, cu unghii de doi metri, cu părul verde, nici fată în casă nu m-ar primi cineva. Și pe urmă, nu așa se face... Știi, clipa aia idioată când bărbatul se ridică de lângă tine, brusc, ca înțepat în fund... tocmai când ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muie prosopul în apă și îi șterse obrajii, parcă încercând să îndepărteze umbrele vineții care îi împresurau ochii. Apoi coborî spre tâmple. — Exact acolo e problema, spuse Pantelimon. Între tâmplă și urechea internă e o distanță mică, nici cât o unghie. E însă ceva ce nu se leagă. Știi, ca la un dislexic. Vede literele, dar nu le poate citi. Așa și cu el, trăiește într-o lume de sunete pe care nu le înțelege. — De unde știi ? — Uiți că eu l-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se va chinui, atunci când nu va izbuti, până la urmă, să-și dea duhul. Tortura trebuia să fie un spectacol colectiv. Noi, ceilalți, eram obligați să privim. Și apoi să ascultăm spovedania celui care, cu șalele frânte, cu degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de Efrem ? — Dacă vine în discuție chestia cu bărbații. Eu, sanchi, n-am mai ieșit cu un bărbat de ani de zile. Cum s-ar zice, l-am așteptat pe el... — Și te-a crezut ? Cu părul ăsta verde și unghiile cât baionetele ? Bănuiesc că nu v-ați cunoscut la bibliotecă. — Unde-ai văzut tu să-ți poți cumpăra o mașină ca aia din citit ? Ne-am cunoscut ca la cinema. Eu ieșeam din club, el intra, ne-am lovit unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că e un cal ce vorbește. Avea mâini atât de lungi, încât nu știai dacă e un armăsar săltând în două picioare sau un om care se maimuțărește, gata să alerge în patru labe. De aceea, atunci când ridică mâna, cu unghiile sclipind de parcă ar fi fost bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se vedeau cu o limpezime tulburătoare. Avea părul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet. Când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, scoteau la iveală unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, pe la încheieturi, după tot soiul de păduchelnițe. Astfel încât, ducând-o tot într-o scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia care, lăsând moartea în urmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]