4,529 matches
-
îi va ajuta pe toți să depășească momentele de cumpănă de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce pețitori - purtat la brâu, va păzi sălașurile de duhurile rele. Deși învăluite de muzică și dans, fetele vor veghea cu strășnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flăcăi. Păzit astfel, usturoiul va putea mai apoi să asigure protecția ființei umane, reușind uneori să-i schimbe chiar soarta. Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și câmpurilor, se aduc
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce pețitori - purtat la brâu, va păzi sălașurile de duhurile rele. Deși învăluite de muzică și dans, fetele vor veghea cu strășnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flăcăi. Păzit astfel, usturoiul va putea mai apoi să asigure protecția ființei umane, reușind uneori să-i schimbe chiar soarta. Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și câmpurilor, se aduc crenguțe de vișin în casă, care vor înflori până la Crăciun, sau
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
fi musacaua, "stifado", , fasolada (un fel de iahnie fără carne), (plăcinte cu spanac) și frigărui (denumite "souvlaki"). Unele feluri de mâncare pot fi identificate ca având originile în Grecia Antică, așa cum este cazul cu (un piureu gros de nuci, migdale, usturoi pisat și ulei de măsline), supa de linte, retsina (vin alb sau rosé cu aromă de rășină de brad) și pasteli (batoane cu susan copt cu miere). În toată Grecia, oamenii mănâncă din vase mici, denumite cu diverse sosuri, cum
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
locale sunt ouzo, metaxa și o diversitate de vinuri între care și retsina. Bucătăria grecească variază mult o zonă la alta în interiorul continentului și de la insulă la insulă. Utilizează unele arome mai mult ca în alte bucătării mediteraneene: oregano, mentă, usturoi, ceapă, mărar și frunze de dafin. Alte ierburi și condimente utilizate sunt busuiocul, cimbrul și semințele de fenicul. Numeroase rețete grecești, mai ales din zonele nordice ale țării, utilizează în combinație cu carnea în tocană condimente „dulci”, cum ar fi
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
găseau sute de sorturi de pâine în mai multe forme și cu compoziție diversă. Regimul alimentar egiptean era completat de pește, carne (de obicei de oaie, porc și de pasăre), fructe (curmale, smochine, rodii, pepeni și struguri) și de legume (usturoi, varză, castravete, alune, lăptuci, ceapă, praz și ridichi). În sfârșit, mierea, produsă în stupurile de pământ, intra în numeroase deserturi și alte meniuri. În Grecia, alimentația și bucătăria ne sunt cunoscute prin mai multe texte : "Peștii" de Dorion, "Arta bucătarului
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
zonă. Sistemele de fracturi ce afectează zona permit migrația spre suprafață și contactul apelor complexului acvifer cu C02 de profunzime. Apele de suprafață sunt reprezentate de pâraie tributare Pârâului Vinului, afluent al Bistricioarei. În Borsecul de Sus se găsesc Pâraiele Usturoi (drenează izvoarele minerale) Hanzkel și Nadășa iar în Borsecul de Jos Vinul Mare, Vinul Mic, Malnașul și Nyireș. Variațiile termice mici, vânturile puține, puritatea aerului și bogăția în ozon sunt caracteristici binefăcătoare ale climatului local, ce este tipologic bioclimat de
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
cardiacă; valvulopatii - compensate, insuficiență coronariană - cu accese ușoare, hipertensiunea arterială esențială - în stadiile incipiente, arteriopatii obliterante - în stadii incipiente, sechele după tromboflebite. În Borsecul de sus în zonele umede formate pe un strat argilos situate pe partea dreaptă a pârâului Usturoi se găsește turbă (în unele părți grosimea depășește 10 m). Compoziția chimică îi comferă acesteia calități de nămol terapeutic ce face posibilă utilizarea acestuia în boli reumatice. Din păcate în prezent activitatea de Recuperare Medicală este sistată, ca efect al
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
de vită. Mâncarea specifică argentiniană este parrillada, un grătar mixt care cuprinde atât măruntaie ("achuras"), cât și cârnați puțin picanți ("chorizo"), fleică ("vacio"), costiță ("costillas") și alte feluri de carne. De obicei, se prepară cu "chimichurri marinade" pe bază de usturoi și nu foarte picant și poate include, de asemenea, carne de pui sau de porc și ardei copți. Specific Patagoniei este mielul suculent, de obicei fript la proțap. În unele zone se folosește carnea de capră. "Puchero", o altă mâncare
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
numele de "locro". În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat, cum ar fi de căprioară sau cerb ("venado"), mistreț ("jabalí"), struț ("ñandú") și guanaco. Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum creveți cu usturoi ("gambas al ajillo") sau inele de calmar ("rabas"). Merluciul ("merluza") este unul dintre cei mai buni pești oceanici gătit în Argentina. În Buenos Aires și alte câteva orașe există restaurante de sushi. Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
sportivii participanți își pierduseră picioarele în timpul războiului. Bucătăria bosniacă utilizează multiple condimente, în cantități moderate. Majoritatea felurilor de mâncare sunt ușoare, gâtițe în multă apă; sosurile constau în principal din sucurile naturale ale legumelor. Ingredientele tipice sunt tomatele, cartofii, ceapă, usturoiul, ardeii grași, castraveții, morcovii, varză, ciupercile, spanacul, dovleceii, fasolea uscată sau proaspătă, prunele, laptele, ardeiul iute și smântână. Bucătăria bosniacă este influențată atât de cea occidentală cât și de cea orientala. Ca urmare a dominației turcești de aproape 500 de
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
de gătit, cum ar fi Bucătărie din Hong Kong sau Mâncarea chinezo-americană. Principalele ingrediente folosite în dieta culinară chineză sunt păsările de curte, carnea (de vită, porc, sau miel), legumele, fructele și soia. Printre condimentele cele mai utilizate sunt prazul, ghimbirul, usturoiul, alunele și uleiurile de alune sau susan, slănina, oțetul, vinul galben (huangjiu), bulionul de pui sau porc și tahini (pastă de susan). China este considerată țara de origine a ceaiului, aici s-au dezvoltat, din antichitate, vechile metode de cultivare
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
cu o furculiță. Printre cele mai populare feluri de mâncare, din bucătăria țării, sunt: carne de porc cu ananas, salată de fasole de soia, pui cu chili picant, ouă prăjite cu ciuperci negre sau friptură de porc cu salată de usturoi. Consumul cărnii de câine sau pisică se reduce treptat în timp, chinezii în special tinerii percep aceste animale ca un prieten, animal de companie. Au fost interzise multe festivale dedicate consumului acestei cărni de către autorități în urma protestelor și a petițiilor
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
întreg teritoriul țării, cum ar fi alsaciană, , din Mans, , aquitan, din Languedoc, provensal sau lioneze. În plus, teritoriul țării este brăzdat de adevărate frontiere culinare, între un nord consumator de unt și hașmă și un sud consumator de ulei și usturoi, și între regiuni unde se folosesc roadele pământului (de exemplu, ) și altele în care bucătăria se centrează pe produsele marine (Provence). Aceste frontiere au însă tendința să dispară, datorită joncțiunii între modurile de viață și avântul pe care îl are
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
românească și face parte din categoria ciorbelor. Există multe variante de rețete răspândite în România. După Silvia Jurcovan (n. 26 aprilie 1913, Cojocna), scriitoare, între altele, de cărți de bucate, specificul ei este acrirea cu lămâie precum adăugarea de mult usturoi, dar până în prezent s-a menținut în foarte multe rețete adăugarea de oțet în loc de lămâie. La prepararea acestei ciorbe se consumă mult timp. Ciorba în general a ajuns pe masa românilor dintr-un capriciu istoric, fiind fiartă, mai întâi, în
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
mult mai multe ingrediente ca pentru ciorbe asemănătoare din alte țări. Este nevoie de: apă sau supă de carne, carne (burtă de vită, picioare de vițel sau porc, oase de vită cu măduvă), legume (cepe, morcovi, țelină, rădăcină de pătrunjel, usturoi, ardei roșu), condimente și verdețuri (sare, boabe de piper, foi de dafin, mujdei, pătrunjel verde, leuștean, frunze de țelină, ardei iuți) precum gălbenușuri de ou, smântână, acriș bazat pe lămâie, sare de lămâie, oțet de vin sau borș). Cel mai
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
așadar, nu vine din latină "Gallia" (care în franceză modernă ar fi evoluat în "Geaille" deoarece "ga" inițial urmat de "li" antevocal evoluează în "ja" sau "gea", ca în Galbinum = "jaune": galben, Gaiium = "geai": gaița, Gabatam = "jatte": strachina, Alium = "ail": usturoi, Filiam = "fille": față sau fiica). O părere originală a avut filologul român Ilie Gherghel, care după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Român de Răsărit a sugerat o origine romano-bizantină a cuvântului “valah”. Argumentația să se bazează în special pe
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
de lumina protectoare a astrului solar, de forța acestuia de a ține la distanță "Ielele". Jocurile lor alungau "Ielele", impiedicându-le să se aproprie de oameni. Totodată, pentru ai feri de boli, în speță de „luatul din calus”, călușarii împărțeau sătenilor usturoi și pelin. Oamenii le țineau asupra lor, la brâu, unii ungeau ferestrele și ușile cu usturoi în combinație cu pelin în același scop profilactic. Un alt mod de apărare împotriva „Sfintelor” era ca sătenii să joace alături de călușari sau își
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]
-
lor alungau "Ielele", impiedicându-le să se aproprie de oameni. Totodată, pentru ai feri de boli, în speță de „luatul din calus”, călușarii împărțeau sătenilor usturoi și pelin. Oamenii le țineau asupra lor, la brâu, unii ungeau ferestrele și ușile cu usturoi în combinație cu pelin în același scop profilactic. Un alt mod de apărare împotriva „Sfintelor” era ca sătenii să joace alături de călușari sau își dădeau copiii să fie purtați în brațe și jucați de aceștia. Călușarii apărau comunitatea și, totodată
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]
-
plajă Carihuela și regiunea Pedregalejo din Torremolinos și Malaga. Pe langă peste această coasta prezintă oferte foarte diverse de mâncăruri. De fapt fiecare din cele 100 de municipalități au specialități locale. Cele mai cunoscute preparate sunt gazpacho, supa rece de usturoi și roșii, sălățele de Malaga, supa de pește, supe în general, preparate din porc. Rețetele sunt dobândite din generații în generații și au un anume fler andalucian ce ademenesc turiștii să mai vină și în viitor. În Malaga aproape peste
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
local denumit "valdiviano", pregătit din carne uscată sau "charqui", fiarta în apă cu ceapă tăiată felii. Au fost desemnați soldați care să se ocupe cu transportul proviziilor, patruzeci de tone de charqui, turte de porumb, carne, vinars (pentru nopțile reci), usturoi și ceapă (pentru a trata lipsa poftei de mâncare), pește 4000 de vite pentru restul campaniei, brânză și rom. În dimineața zilei de 19 ianuarie 1817, Sân Martín a pornit împreună cu armata să din tabăra de bază "El Plumerillo" în
Traversarea Anzilor () [Corola-website/Science/320572_a_321901]
-
Tuber. În Europa sunt găsite circa douăzeci de specii, doar numai opt au valoare gastronomică. Există trufe albe și trufe negre, fiecare are mai multe soiuri. Trufele albe sunt de culoare crem gălbui, cu miros de ozon și ușor de usturoi. Cele mai faimoase și scumpe trufe albe provin din jurul orașului piemontez Alba, în nordul Italiei, dar și din Toscania, Romagna și Marche. Mirosul trufelor negre este de multe ori descris ca fiind teluric, înțepător, euforic și chiar sexy. Au o
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
un eveniment formal, el adaugă un guler alb cu un papion negru și manșete albe pentru hainele regulat. Identitatea lui super-erou este Spaghetti Beezy, unde el pur și simplu crams o oală de spaghete peste cap. Beezy folosește sau nociv usturoi respirația că superputere lui. Beezy asemenea trăiește în ceea ce arată că garajul tatălui său lângă casa lui Jimmy și conacul tatălui său. Atât Beezy și casele tatălui său arată că cranii. Mama lui nu a fost niciodata menționat. El este
Jimmy Cool () [Corola-website/Science/316337_a_317666]
-
pe Gammer, unul dintre sateliții artificiali din jurul Lunii, a cărui societate este specializată în arome alimentare create artificial pe calculator. Chawker câștigă competiția de arome, dar acest lucru nu se datorează unei molecule create pe calculator, ci unui ingredient natural usturoiul, ceea ce provoacă revolta societății de pe Gammer. În luna iunie a anului 1978, Asimov s-a gândit să scrie o parodie a istoriei universale alcătuită dintr-o serie de episoade hazlii. Însă, exceptând primul episod, nu a reușit să mai scrie
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
pe soața lui Ianuli, Anghel pornește la Viena pe urmele domniței Ralu. Intrigi de curte și aventuri având ca mobil inestimabilele bijuterii ale domniței și ample citări din Anton Pann: „Mai bine cu muta, decât cu limbuta”, „Bărbat bun și usturoi dulce nu s-a pomenit”, și tot așa, „o samă de cuvinte” în care Cocea încearcă să-și farmece admiratorii prin filmări patetic-expresioniste, ca lapidarea trădătorului aruncat în ocnă, apendice ridicol în contextul rudimentar aventuros al ansamblului.”"
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
din specia "Prunus tenella"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite o mare varietate de plante, printre care: rogoz (din specia "Carex halleriana"), centaurea (din speciile "Centaurea trhracica" și "Centaurea rutifolia"), sipică ("Cephalaria uralensis"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), usturoi sălbatic (din specia "Allium saxatile"), hajmă păsărească ("Allium flavum"), ruscuță ("Adonis flammea"), o specie de sparanghel sălbatic ("Asparagus vericillatus"), coamă de aur ("Galatella linosyris"), garofiță (din speciile "Dianthus dobrogensis" și "Dianthus leptopetalus"), frăsinel ("Dictamnus albus"), negară ("Stipa capillata"), alior ("Euphorbia
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]