4,489 matches
-
ale sale antebelice, Problema utopiei, chiar dacă pentru Freyer schimbarea este intrinsecă spiritului uman, sau poate chiar din acest motiv 3, el consideră că fluxul istoriei poate fi stăvilit și chiar menținut într-o formă anume - cea eroică - a existenței umane. Utopiile trecutului, de la Platon, trecând prin Morus, Campanella, până la cele mai recente, toate au în comun, consideră Freyer, aceeași gravă eroare. Deși creatorii lor erau convinși de faptul că utopiile lor sunt construite pe principii științifice, nici unul dintre ei nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
chiar menținut într-o formă anume - cea eroică - a existenței umane. Utopiile trecutului, de la Platon, trecând prin Morus, Campanella, până la cele mai recente, toate au în comun, consideră Freyer, aceeași gravă eroare. Deși creatorii lor erau convinși de faptul că utopiile lor sunt construite pe principii științifice, nici unul dintre ei nu s-a străduit să descopere o modalitate științifică de implementare a lor. Toți ajung să depindă, invariabil, fie de forță, fie de persuasiune, fie de o combinație a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
invariabil, fie de forță, fie de persuasiune, fie de o combinație a celor două ca să realizeze transformarea de la prezentul corupt la viitorul utopic. Științifici în ceea ce privește modelarea statelor lor ideale, gânditorii utopici abandonează știința atunci când apare problema aducerii la viață a utopiilor. Dacă ar fi rămas coerenți cu pretențile lor științifice, ar fi trebuit să se orienteze spre sociologie, să facă o investigare a proceselor și factorilor prezentului ce pot duce la schimbarea dorită. În cadrul acestei tendințe ușor stranii, „utopice” și aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
serviciile digitale, analfabetismul digital, reproducerea inegalitățiilor sociale în noua societate digitală (cei care au acces la tehnologia digitală și cei care nu au acces la ea). La final, autorul prezintă posibilitățiile de reglementare sau autoreglementare ale comunicării digitale. „Societatea informațională: utopie sau realitate” („Információs társadalom: utópia vagy valóság”) reprezintă ultimul capitol al lucrării, în cadrul căruia autorul, Pintér Róbert*, analizează principalele discursuri despre societatea informațională: primul se concentrează asupra temeiurilor celor mai cunoscute, legate de Internet; cel de-al doilea se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1957, Războiul, București, 1957; Liliana Bernasconi, Baia măgărușului, București, 1959; Noemi Gil Janeiro, Flacăra vrăjită, București, 1959; Giovanni Grazzini, Fellini despre Fellini, București, 1960; Aldo Nicolaj, Soldatul Piccicò, București, 1960; Guido Aristarco, Cinematografia ca artă. Istoria teoriilor filmului, București, 1965, Utopia cinematografică, pref. trad., București, 1992; Vasco Pratolini, Statornicirea rațiunii, pref. trad., București, 1966; Luigi Pirandello, Teatru, introd. trad., București, 1967, Uriașii munților, București, 1971; Tudor Arghezi, Animali piccoli e grandi, București, 1968; Italo Svevo, Senilitate, București, 1971 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
alianța cu Rusia, din 1890. În plus ea rămîne destul de fragilă, cum aveau s-o demonstreze și tulburările provocate de afacerea Dreyfus începînd din 1894. Dar, în preajma verii din 1914, aceste întîmplări nu vor putea împiedica o conciliere relativă între utopia națiunii ideologice de la 1789 și conceptul fundamentalist al adoratorilor Franței milenare. Acest proces se hrănește la început din imageria militaristă a lui Paul Déroulède (1846-1914), combatant învins în 1870 care, în 1872, va publica Cîntecul soldatului. Proclamînd în gura mare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Ekin. Cu toate că se pretinde aconfe-sională, aceasta provine în realitate din intoleranța lui Arana, dînd naștere, la 31 iunie 1959, formațiunii ETA382. De aici înainte, această organizație teroristă va cultiva refuzul oricărui compromis cu "statul spaniol", la orice nivel, în numele unei utopii conform căreia limba bască se revelează ca fiind strict legată de ideea de revoluție. O dovadă în acest sens o constituie faptul că printre cele 558 de victime ale terorismului politic din Spania, din perioada 1968-1983, trei sferturi se datorează
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1944-1977, München, 1981. 53 Andrei Pippidi, Rezerva de speranță, București, 1995, p.136-144. 54 Al. Zub, Istorie și finalitate, București, 1991; Camil Mureșan, op. cit., Sorin Mitu, Geneza identității naționale la românii ardeleni, București, 1997; Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, București, 1994; Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997. 55 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, București, 1997. Același autor a editat și niște culegeri de studii: Mituri istorice românești, București, 1995; Miturile comunismului românesc
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Horia Simionescu, Cartea despre femeia esențială și lumile anexe), iar alteori cărți reale sunt recenzate fantezist (George Bacovia, Plumb, prezentat ca un volum de metalurgie). Textul din alt volum, Breviarul, e „o scriere de speța alegoriei și a parabolei, o «utopie» satirică în formulă inedită” (Dumitru Micu) și are două mari secțiuni: o serie de discursuri ale unor personaje ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Rațiu; cu proză Sorin Moraru, Al. C. Miloș, Cristian Cărăbuș, Ovidiu Bufnilă. Apar traduceri din Herbert Franke și Paul Anderson; Mircea Opriță figurează și cu un articol despre publicistica anticipativă a lui H.G. Wells, preludiu la studiul său H.G. Wells. Utopia modernă. Se reproduc pagini din volumul Respirări de Nichita Stănescu. Alți colaboratori: Septimiu Nicușan, Adalbert Molnár. V. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290358_a_291687]
-
reflex al istoriei politice, acela de a se Încredința șirului de biografii la „nivel Înalt”. Titlurile celor 8 capitole ale cărții se grupează În jurul cîtorva poli explicativi: tragedia (războiul), mitul (indigenizarea comunismului În anii ’50-’60), iluzia (prosperitatea anilor ’70), utopia (drepturile obținute de Solidaritatea) și agonia (anii ’80). Se confirmă, astfel, tradiția demascării regimurilor comuniste est-europene ca fază incipientă a investigării lor. Autorul se aliniază deci, necondiționat, axiomei potrivit căreia irealismul sistemului comunist a provocat distrugeri uriașe realității preexistente. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1983, 11; Costin Tuchilă, Formă și deformare, LCF, 1983, 18; Daniela Bistriceanu, „Anamorfoze”, TR, 1984, 24; Elvira Iliescu, Alunecarea lumii spre miracol, TMS, 1986, 7; Ulici, Lit. rom., I, 39; Dumitru Mureșan, Un roman parodic, VTRA, 1998, 4; Enache Puiu, Utopie și realitate, ST, 1998, 4-5; Grigurcu, Poezie, II, 154-158; Dicț. scriit. rom., III, 296-298. C.M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
august; Mihai Cimpoi, Între idilă și dramă, LA, 1983, 3 noiembrie; Ion Ciocanu, Marginalii la un debut, în Cartea poeziei, Chișinău, 1985, 117-120; Andreea Deciu, Neajunsurile perfecțiunii, RL, 1992, 4; Voichița Sasu, Dulce-amarul vieții basarabene, TR, 1992, 14; Mihai Cimpoi, Utopia și antiutopia lui N. Popa, LA, 1993, 15 aprilie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 245-246; Em. Galaicu-Păun, Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, Chișinău, 1999, 124-127; Cistelecan, Top ten, 49-51; Nicolae Popa, în Poezia acasă, îngr. Iulian Filip și Mihai Stan, Târgoviște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
plăcere sexuală aparte, diferită de restul lumii, ci a inventat însăși iluzia existenței acestei plăceri, care trebuie "căutată" în profunzimea sexului și a sufletului uman (a ceea ce este mai "caracteristic" firii și sufletului individului!). Toată această "căutare" a omului este utopia sexului sau ceea ce Foucault numea "plăcerea adevărului despre plăcere, plăcerea de a cunoaște adevărul, de a-l expune, de a-l descoperi, de a fi fascinați la vederea lui, de a-l spune, de a captiva și de a captura
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Platon, și ce n-aș da să fie așa, atunci orice cunoaștere și orice știință ar fi total în afara puterii și ar suspenda ideea de putere politică. Însă în lumea (intelectuală) modernă acest lucru nu se întâmplă decât ca o utopie posibilă. Iluzia că "în spatele oricăror cunoașteri ceea ce se află în joc este o luptă de putere"98 ne conduce într-un joc social-politic al intrigii, unde orice cunoaștere ar avea în ea o luptă de putere, iar cunoașterile s-ar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
esențială în coordonarea relațiilor de putere și a câmpurilor de cunoaștere. Totodată, hiper-disciplinarea societății provoacă reacții adverse... Disciplina devine atât funcție, cât și rezultat al cunoașterii-putere. O cunoaștere bazată pe invenția lui Jeremy Bentham (1748- 1832): panopticul. La început considerată utopie, panopticul devine un imperativ ideologic esențial și funcțional pentru disciplina modernă. După anul 1780, juristul și filosoful englez a scris o serie de scrisori adresate unui anonim. Șapte ani mai târziu, o primă versiune a Panopticon-ului era terminată, deși un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
incompatibilitate majoră între istoria scrisă și realitatea trăită nu se pot reconstitui realitățile așa cum au fost și nu există niciun realism (decât ca doctrină) în întemeierea istoriei scrise. Acel așa cum a fost ne arată întotdeauna că istoriile noastre, aspirante la utopia perfecțiunii, sunt permanent incomplete și imperfecte, tocmai pentru că generațiile de istorici completează cu noi și noi informații și moduri de a gândi ceea ce a fost odată spus/scris de către istoricii din trecut. Trecutul este un loc al fanteziei, spunea Hayden
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu limbajul; mai degrabă ea este legată de posibilitățile de acțiune, de acțiunea însăși, de faptul ca atare; 3) a filosofa pe baza conceptului de libertate este de "un comic amar" sau, poate, dulceag, dar oricum se transformă într-o utopie a gândirii, atât timp cât posibila filosofie nu ține cont de cadrul legal al acțiunii, de modul cum legile oferă sau nu posibilități multiple de acțiune, de condițiile materiale existente la un moment dat în societate; 4) năzuința oamenilor de pe stradă, a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
între muncitori și patroni (burghezia), fără necesitatea umană a unei protecții sociale prin intermediul legilor. Luptele pentru drepturi ale muncitorilor din Anglia, Franța, Germania și SUA nu au rămas fără urmări în gândirea și în practica din secolul al XIX-lea. Utopia unui stat comunist, a acelui stat care ar împărți cetățenilor săi, care, de altfel, îl fac posibil, toată averea de care dispune în mod egal fiecărei familii, este născută din realitatea istorică a anilor 1780-1850. Nu este deloc utopic, nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
s-a anunțat limbajul în sine; limbaj care nu spune și nu arată, dar reprezintă oameni, idei, gânduri. Un limbaj cosubstanțial cunoașterii. Este un limbaj căruia reprezentarea lingvistică, bazată pe diferență, îi face jocul. Un limbaj care a deschis calea utopiei și a imaginației drept modalități de prelucrare a realității. Un limbaj preocupat de tehnica în sine de a spune. Se gândește pe el însuși într-o hegemonie a reprezentărilor. Prin opera lui Velázquez și a lui Vermeer van Delft, reprezentarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
relații de putere, astfel că nu este deloc întâmplătoare încercarea utopică și niciodată pe deplin reușită a regimurilor politice de a-și subordona istoria scrisă prin control instituțional, prin decizii arbitrare, abuzive și prin monopolizarea mijloacelor de exprimare în masă. Utopia oricărui regim politic ar fi controlul absolut al istoriei. Romanul lui Orwell, 1984 vizează și el această utopie. De ce nu poate fi controlat discursul istoric în totalitate? Pentru că istoria ca disciplină, ca discurs și mod de a scrie nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politice de a-și subordona istoria scrisă prin control instituțional, prin decizii arbitrare, abuzive și prin monopolizarea mijloacelor de exprimare în masă. Utopia oricărui regim politic ar fi controlul absolut al istoriei. Romanul lui Orwell, 1984 vizează și el această utopie. De ce nu poate fi controlat discursul istoric în totalitate? Pentru că istoria ca disciplină, ca discurs și mod de a scrie nu este făcută doar de istorici sau de un grup privilegiat de intelectuali, ci se dezvoltă, se completează printr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dintre percepția (sau imaginația) oamenilor și judecata și voința lui Dumnezeu"230. Cele două discursuri (anti-istoric și anistoric) la adresa istoriei sunt și efecte ale celor spuse mai sus de Foucault. Această descriere a funcțiilor istoriei în societatea modernă europeană arată utopia instituirii unui control total al istoriei din partea Politikului. De aici și iluzia că istoria poate fi concurată, subordonată de vreo altă disciplină modernă, de vreun partid, de vreun program politic(ianist). Nu întâmplător, istoria stă pe frontispiciul din fața titulaturilor prezente
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
9-10, 83-84; Glodeanu, Dimensiuni, 98-102; Manolescu, Litere, 81-91; Dicț. esențial, 46-49; Manolescu, Lista, I, 85-88, II, 106-110; Popa, Ist. lit., I, 920-927, passim; Negrici, Lit. rom., 218-219, 261-262; Ilie Constantin, Naturi moarte, RL, 2003, 24; Diana Câmpan, Gâtul de lebădă: Utopiile răsturnate și confesiunile mascate ale lui A. E. Baconsky, Cluj-Napoca, 2003. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
la tehnica cinematografică ș.a.m.d. Spectacolul teatral, așadar, dispune de un limbaj al lui - fiind altceva decât literatura dramatică - și numai cultivând, fie și în exces, acest limbaj există șansa regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o «neomagie», sub semnul misterului social modern” (Un program teatral). Voia, în orice caz, „un teatru sintetic, dinamic, cu acțiune simultană, alogic, suprarealist” (Pitic-manifest teatral). O bună parte a articolelor lui S. a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]