10,104 matches
-
cu forța." Era un vis vechi al omului și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la câteva sentințe semnificative: "noul șef nu avea înțelepciunea tatălui său" - "ridicarea maselor" - "Statele cucerite, mult timp asuprite, se revoltă cu succes împotriva imperiului slăbit." Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tot. Să stea pe un distorsor! Într-o clipă, își zise, am fost răpit de pe Venus. Corpul meu s-a îndreptat direct spre această celulă în care a sosit într-un moment predeterminat. În mijlocul transportului, un alt "jucător" din această vastă partidă mi-a similarizat creierul în craniul lui Ashargin pe o planetă îndepărtată. În momentul în care această legătură a fost ruptă, m-am trezit aici, deja știind limbajul local. Și dacă Discipolul se aștepta într-adevăr să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în galaxie. Niciuna dintre ele nu știa de existența celeilalte. Amândouă s-au dezvoltat departe de curentul principal al civilizației galactice. Amândouă se găseau pe punctul de a fi înghițite în mecanismul unui război dus pe o scară atât de vastă încât sisteme planetare ar putea dispărea cu totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai înainte prezența unor ființe umane sub punte. Numără șase oameni și șase femei cu totul, cu un comportament supus, care, judecând după fluxul nervos al corpurilor lor, acceptau acest statut. Îi excluse din calcule și, după o privire în vastele bucătării și magazii, ajunse la atelier. Asta căuta. Îl trimise pe Yanar la ale lui și închise ușa. După trei ore ieși înarmat cu două tuburi puse pe un șasiu, care vor putea preleva o parte din energia magnetică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
După o jumătate de oră, zări lumină. La început de tot nava galactică nu era decât o pată strălucitoare în umbra nopții, dar atât de clare erau semnalizatoarele ei, încât, curând apăru foarte distinctă. Gosseyn imprimă aparatului lui Leej o vastă orbită în jurul celuilalt și o studie cu ajutorul unei lunete magnetice. Avea o lungime de aproximativ două sute de metri. O navă mică, în raport cu proporțiile galactice. Dar nu venea pe Yalerta decât pentru un motiv bine determinat. La bord se găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe care o cunoscuse înainte sub numele de Patricia Hardie. Nădăjduia că Enro, curios să afle ce puteau să-și spună Ashargin și sora lui, își va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în picioare la fereastră. Detectivul venusian non-A se întoarse la intrarea musafirului și-l privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
funcționari, uzină generatoare la subsol, o aripă amenajată cu celule. Funcționarii și mecanicii trăiau în case de-a lungul țărmului, departe de construcția principală. Yanar și cinci alți prezicători își avea apartamentele pe un culoar. În spatele edificiului, un hangar destul de vast pentru a primi o duzină de aerulote. Când Goseyn se uită înăuntru, acolo se găseau șapte mașini mari și trei avioane mici, acestea semănând cu acelea care-l atacase atunci când evadase din închisoare. Nimeni nu-l deranjă. Se deplasa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
m-am mișcat. Capacul se mișcă. Trage mai tare. Mai tare". Era conștient că trăgea - inima bătea foarte tare - trupul suferea în general. Și apoi se ridică. Senzația se preciză cu vederea. Zări fețe neclare, ca în ceață, și o vastă sală. Incitația la acțiune, un gând mai rapid creștea în el. Se gândi angoasat - acest corp nu are decât câteva minute de trăit. Încercă să murmure cuvintele pe care voia să le spună, să constrângă la mișcare laringele anchilozat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Creatura nu-i răspunse, așa că se apucă de citit. „O RELATARE DESPRE RĂZBOIUL SFÎNT. în călătoriile mele, străbătînd multe regiuni și țări, mi-a fost dat să ajung în acel faimos continent al Universului. E un continent mare și foarte vast; se întinde între ceruri. E un loc bine udat, bogat împodobit cu dealuri și văi, splendid situat, și în cea mai mare parte a lui, cel puțin acolo unde m-am aflat eu, plin de roade, de oameni și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putem înțelege pe ceilalți? Doar hărțile și matematica sînt făcute pentru a fi înțelese, noi, sper, sîntem mai consistenți decît ele. Fii atent! începi să fii deștept. — Rima, care dintre noi a ieșit cînd a crăpat carapacea? Am gînduri mai vaste decît înainte, mi-e teamă de ele. Strînge-mă în brațe. — îmi plac bărbații masivi. Strînge-mă tu. El refuză orice fel de hrană în prima zi, pretextînd că mîncase prea mult în ziua precedentă. A două zi dimineață, cînd asistenta aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de gem, o femeie care tundea gardul viu din jurul căsuței paznicului ecluzelor, un pensionar care își antrena cîinele pe un edec. Acum însă ecluzele arătau atît de solide, că dorea să le transforme într-o ramă pentru ceva mult mai vast. Deschise ultima carte a Bibliei și citi despre ultimatumurile și declarațiile de acolo, despre război, foamete, speculanți și moarte, despre trupurile în flăcări aruncate prin cer pentru a otrăvi națiuni întregi. Politica din această carte i se păru la fel de modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o scară metalică, în lumina verzui apoasă. Aerul deveni răcoros și, în cele din urmă, ajunseră într-un soi de peșteră cu tavan scund, care părea întinsă fără a fi vastă, căci pardoseala era acoperită cu țevi de toate dimensiunile, de la înălțimea unui om la grosimea unui deget, în timp ce plafonul era ascuns de cabluri și conducte de ventilare. Trecură printr-o ușă dintr-un stîlp de cărămidă, ajungînd pe o pasarelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
podea... ce să-i spun lui Polyphemus? — Spune-i că politica nu-i singur țel al omului. Tînărul o luă la goană printre șiruri de scaune cu fundul de răchită care acopereau podeaua din dale de piatră. Catedrala părea mai vastă pe dinăuntru decît pe dinafară. Coloanele din centru, care susțineau turla, ascundeau tot ce se afla în spatele lor, dar notele orgii și vocile nedeslușite care cîntau un imn indicau faptul că slujba era în toi. în același timp, ritmul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vă rog, ați întîrziat cu o jumătate de minut de la program. îl conduse pe niște trepte printre grupurile de atleți care se relaxau, traversară o pistă cu zgură momentan goală spre o ușă aflată sub peluza tribunei oficiale. După spațiile vaste ale cerului acum, cînd mergea printr-un pasaj îngust cu lumină artificială, trăia o stare de confuzie. Se hotărî în sinea lui că orice s-ar întîmpla, va rămîne aspru, sceptic și nu se va lăsa impresionat. Ajunseră într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-i ofere o perspectivă care să-i lege pe viață. Nu, asta nu-i suficient de bine. Lasă loc de prea multe accidente. Societatea are nevoie de mine, un ins între două vîrste, sensibil și de încredere, cu legături vaste și acces la un lanț de computere Tunc-Quidative-Cortexin. — Dfapt, Gloopy, spuse Lanark timid, uneori sînt ă...ă... ă...ă.... — Mda? — ă...ă...ă... un sadic imaginar. — Mda? — Nu un sadic distructiv. Unimaginar. Așa că, din punctul de vedere al unei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
folosească priceperile de cunoaștere instituțională, fiind pe deplin sprijinite de corporațiile bogate. Consiliul, institutul și creatura trebuie să lucreze pretutindeni împreună. Rezerva de combustibil a planetei e aproape epuizată. Rezerva de hrană e insuficientă. Deșerturile noastre au devenit mult prea vaste, iar mările supraîncărcate cu pește. Avem nevoie de o nouă rezervă de energie, pentru că energia înseamnă mîncare și comustibil. în prezent, materia neînsuflețită e transformată în alimente prin prelucrare agricolă și prin consumul oamenilor needucați de către cei deștepți. Acest aranjament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Altfel, toată chestiunea trebuie să înceteze. Răspunde, te rog, nu mai e prea mult timp. Lanark dădu din cap aprobator. Se ridică și ieși din cort între cei doi secretari, simțindu-se bătrîn și învins. CAPITOLUL 44. Sfîrșit în timp ce traversau vastul etaj întunecos, Wilkins zise înveselit: — A fost foarte distractiv; i-ai băgat frica în oase bătrînului M. — Intelectualii ăștia, spuse celălalt, nu au putere stabilă. — Lanark e pe-aici de mult, mult timp, spuse Wilkins. Cred că merită un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de asta atunci. Tata mi-a spus că-l tot întrebam: „Următorul zeu va fi cel adevărat, tăticule?“. Nu încape îndoială că mi-ar fi plăcut ca mica negresă să-l fi întîlnit pe creatorul universal ca tatăl meu: mai vast, desigur, dar cu același simțămînt vital al valorii mele. Mă bucur că nu m-a învățat să cred în asta, pentru că ar fi trebuit să mă dezvăț. Dar prima mea întîlnire cu această carte s-a petrecut undeva în preistorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aerodinamică, pe care nu o alterau rândurile de cabine individuale care se înșirau în lungul bazei colosale fracționându-i linia. De jur împrejurul bazei erau numai cabine. Primul etaj era ocupat de alte săli de concurs și de culoarele care le deserveau. Vaste scări exterioare conduceau la al doilea, la al treilea și la cel de-al patrulea etaj, iar în jos se suprapuneau trei subsoluri succesive: un total de șapte etaje formate din cabine de examen pentru candidații individuali. ― Juggernaut!1 ― strigaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în brațele lui Gosseyn și gemu ușor. Gosseyn îl reduse la tăcere cu o nouă lovitură și pătrunse prin ușa deschisă. Și se află într-un living-room foarte spațios. Peretele din fundul camerei lipsea. Camera se deschidea direct pe o vastă terasă; în profunzime se vedea o grădină și ceva ce părea o altă vale, aproape estompată de ceață. La dreapta, o scară interioară ducea la etajul superior, iar la stânga, o a doua scară cobora la subsol. Pe ambele laterale ― diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era. Căci ce-i altceva viața inteligentă decât sensibilitatea veșnic trează a unui sistem nervos dotat cu memorie? În toată istoria mondială a omenirii n-a existat vreun organism înzestrat cu o mai bună memorie, care să posede o mai vastă experiență și o mai completă cunoaștere a naturii și a ființei umane, ca Mașina jocurilor. De undeva de foarte departe parcă, Gosseyn îl auzi pe Dan Lyttle strigându-i: ― Haideți! N-avem timp de pierdut! Gosseyn trebui să recunoască că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră. Construcția data dintr-o perioadă când se ducea o vastă campanie de convingere a oamenilor că pretinsele bijuterii și metale prețioase, atâta vreme considerate drept esența bogăției, nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]