15,959 matches
-
ansamblul lor, de unde au emigrat spre spațiul Semilunei Fertile și au devenit cunoscuți în istorie ca babilonieni, asirieni, caldeeni, amoriți, canaaniți, fenicieni, arabi, evrei etc. Originea lor comună este atestată de numeroase similarități în plan lingvistic (rădăcina verbală triconsonantică, timpul verbelor are doar două aspecte - îndeplinit și neîndeplinit, conjugarea verbelor urmează aceleași paradigme, pronumele personale, numeralele și denumirea părților corpului sunt aproape identice), în plan social (instituții sociale și credințe religioase cu substrat asemănător) și în plan psihosomatic (trăsături fizice și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
și au devenit cunoscuți în istorie ca babilonieni, asirieni, caldeeni, amoriți, canaaniți, fenicieni, arabi, evrei etc. Originea lor comună este atestată de numeroase similarități în plan lingvistic (rădăcina verbală triconsonantică, timpul verbelor are doar două aspecte - îndeplinit și neîndeplinit, conjugarea verbelor urmează aceleași paradigme, pronumele personale, numeralele și denumirea părților corpului sunt aproape identice), în plan social (instituții sociale și credințe religioase cu substrat asemănător) și în plan psihosomatic (trăsături fizice și mentale apropiate). Alte teorii localizează leagănul trunchiului semitic comun
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
un joc în spațiul limbajului și în, firește, interiorul modalității de semnificare, de naștere a semnului lingvistic. Prin excelență duplicitar, modul ironic născut în limbaj se manifestă ca intenționalitate dublă, atît în privința vorbirii, cît și în aceea, esențială, a receptării. Verbul ironistului este acaparator, învăluitor pentru victimă, dar în același timp sarcastic în urechea "cititorului" aflat pe calea adecvată a înțelegerii. Miere și otravă, sau, în termeni mai neutri, inofensiv și agresiv dimpreună. Plăcerea ironiei este convivială, neputînd străluci în absența
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tăgadă: "Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere/ Și te pândesc în timp, ca pe vânat./ Să văd: ești șoimul meu cel căutat?/ Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere". Prin metafora șoimului se evidențiază înălțimea vânatului, urmărit de poet. Verbul a drămui sugerează echilibrul următoarelor mișcări. Ambiguitatea din finalul primei strofe continuă și în strofa a treia, unde poetul murmură cu îndoială: "Pari când a fi, pari când că nu mai ești". Tema este reprezentată de căutarea adevărului, a absolutului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iubire, în afara căreia nu există nici viață, nici creație, nici absolut, iar miracolul întâlnirii are loc în imaginar. Această poezie are rimă încrucișată, ritm neregulat, inversiunea "mi-s șubrede", timpuri verbale variate, un cumul de complemente directe, pronume personale și verbe la persoanele I și a II-a. BIBLIOGRAFIE: Balotă, N., Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1979; Călinescu G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția a II-a, Editura Minerva, București, 1982; Cioculescu, Șerban, Introducere în opera
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe auditive care exprimă spaima (strig, plângând, scârțâie), muzicalitatea interioară realizată prin alternarea vocalelor cu consoanele și prin repetiție; 11. Cromatica are anumite sensuri în definirea stărilor sufletești: verdele crud, rozul și albastrul sugerează starea de nevroză, violetul halucinația, albul inexistența
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
muzicale sumbre provocate de rimele ("vestmânt" "vânt"; "plouând" "plângând"). Având ritmul iambic, rimă onomatopeică, versurile semnifică o ceremonie a singurătății și a spaimei. Stările specifice eului liric simbolist (nevroza, golul istoric, spleen-ul, disoluția eului) sunt evidențiate și de refren, verbele de percepție și de stare: "aud", "tresar", "parcă dormi", "mi se pare", "sunt singur", verbele la persoana I, ca și pronumele personal sau reflexiv ("mă duce-un gând", "mi se pare", "mă găsesc"), preferința pentru gerunzii. Poezia mizează pe o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
semnifică o ceremonie a singurătății și a spaimei. Stările specifice eului liric simbolist (nevroza, golul istoric, spleen-ul, disoluția eului) sunt evidențiate și de refren, verbele de percepție și de stare: "aud", "tresar", "parcă dormi", "mi se pare", "sunt singur", verbele la persoana I, ca și pronumele personal sau reflexiv ("mă duce-un gând", "mi se pare", "mă găsesc"), preferința pentru gerunzii. Poezia mizează pe o artă a sugestiei, lumea fiind goală de orice transcendență. Decor În poezia Decor, poetul exprimă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poezia se dezvoltă pe tehnica paralelismului (om-natură), în cele șase strofe. "Decembre" sugerează sfârșitul dar și salvarea prin repetiția unor formule ("te uită cum..."), prin asonanță ("tine"/ "decembre"), prin măsura regulată a versurilor, sonoritatea gravă a vocalelor închise (u, ă), verbe la persoana I (aș vrea, mă duc) și pronume, prin apelative ("iubito", "tu"), prin existența unor câmpuri semantice: iarna (decembre, poli, promoroacă, ninge) și spațiul casnic (focul, lampa, soba, ceaiul), prin folosirea unor metafore hiperbolizante ("Potop e-napoi și n-ainte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în cântec. Prin construcția metaforică "lauda grădinii de îngeri" se sugerează suprapunerea dintre materie și spirit: "grădina" imagine concretă, "înger" imagine spirituală, "lauda" cântecul). Vocalele u și e dau o notă de melancolie, construcțiile eliptice conferă mister ("Cimpoiul veșted luncii"), verbul "răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă", "drum", "piatră", "humă". Alături de "teluric", atrage atenția "acvaticul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rime îmbrățișate și împerecheate, muzicalitate creată prin repetarea vocalelor o și u, inversiuni ("Îl lasă-n pacea întâie-a lui"), anacoluturi care dau impresia de spontaneitate, interogații retorice ("Dar plodul? Vezi Duhul sfânt făcut sensibil?"), exclamația ("urcă-n soare și cunoaște!"), verbe la prezentul etern. "Oul dogmatic" se înscrie în ciclul inițiatic, consacrat misterului nunții cosmice. Ieșirea din sine a spiritului creator (nunta împlinită) înseamnă moarte. Oul cu plod" poate semnifica Duhul Sfânt care plutește deasupra apelor cosmice, reprezentând virtualitatea Creației. Dogma
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceea ce semnifică comuniunea cu natura și după moarte. E un eveniment marcat de mari taine, dar și mărci lingvistice ("îmi pare", "poate", "pesemne"). Timpul se scurge, dialogul are note de profundă tristețe, presimțirea morții este anunțată de substantivul "liniște", de verbele "ascult", "picură", "aud", "bate", "curg", la prezent, și de unele verbe la viitor ("voi ciopli", "voi gusta"), de metafore: "limpezi depărtări", "zvonuri dulci", "stropi de liniște". Gorunul e un poem reflexiv, care valorifică tema naturii, cu meditația asupra trecerii timpului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
marcat de mari taine, dar și mărci lingvistice ("îmi pare", "poate", "pesemne"). Timpul se scurge, dialogul are note de profundă tristețe, presimțirea morții este anunțată de substantivul "liniște", de verbele "ascult", "picură", "aud", "bate", "curg", la prezent, și de unele verbe la viitor ("voi ciopli", "voi gusta"), de metafore: "limpezi depărtări", "zvonuri dulci", "stropi de liniște". Gorunul e un poem reflexiv, care valorifică tema naturii, cu meditația asupra trecerii timpului. Unele idei sunt de origine folclorică și sunt dezvoltate pe un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
minune a ființării", ca un voal transparent care zboară. Iubirea depășește conotațiile comune, terestre, devine o proiecție cosmică, având virtuți ale absolutului. În strofe inegale ca număr de versuri, L. Blaga acordă mare libertate versului liber, folosește inversiuni sintactice ale verbelor compuse (făcutu-s-a; dat-a), forme arhaice, intercalarea verbului între subiect și atribut, folosirea persoanei întâi și a doua, care evidențiază implicarea în discurs a eului liric (subiectivitatea), sinestezia: "Lumina ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
depășește conotațiile comune, terestre, devine o proiecție cosmică, având virtuți ale absolutului. În strofe inegale ca număr de versuri, L. Blaga acordă mare libertate versului liber, folosește inversiuni sintactice ale verbelor compuse (făcutu-s-a; dat-a), forme arhaice, intercalarea verbului între subiect și atribut, folosirea persoanei întâi și a doua, care evidențiază implicarea în discurs a eului liric (subiectivitatea), sinestezia: "Lumina ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te văd". Tema poeziei este iubirea, "iubita" fiind asociată cu "invadarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o cântare"), o lume care poate comunica, din când în când, cu cosmosul. Aceasta are sentimentul totalității și al originarului ("marea trecere"). Poezia poate deveni autocunoaștere. Biografie este scrisă în vers liber, are câteva inversiuni sintactice (unde și când) înaintea verbului regent, schimbări de topică având funcție expresivă, adverbe și substantive cu o încărcătură semantică deosebită. Biografie e un poem orfic despre cântărețul care însuflețește lucrurile cu glasul și lira sa. Venit din "umbră" poetul privește mirat în jur, se simte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se realizează prin folosirea adverbului cum, care sugerează simultaneitatea acțiunilor și are o nuanță modală; prin precedarea predicatului din principală de cuvintele "îndată", "numai ce și ", "unde nu", "numai iacătă", " iaca", "iute ", "pe loc". Verva poetului se realizează prin aglomerarea verbelor de acțiune la aceeași persoană, mod, timp, număr. Alteori, dinamismul este sugerat de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vizuale cu auditive ("Duduind soseau călării ca un zid înalt de suliți"), folosește substantive cu valoare de simbol ("Marea și cu râurile/ Lumea cu pustiurile"), plurale neobișnuite ("furtune", "grădine"), acorduri inedite între substantive și adjective ("umezi morminte"), forme inversate ale verbelor ("suna-vei"), sintaxa afectivă ("semnelor vremii profet"), rime deosebite ("încalte/ ceruri-nalte"; "recunoască-l"/ "dascăl"), rime culte ("oaspe"/ "Istaspe"). Dintre figurile de stil, cele mai frecvente sunt: epitetul apreciativ și cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora specific eminesciană. Eminescianismul se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
repede" pare să fie un atribut al visului, marcat de dramatismul imposibilității atingerii idealului. În aceste strofe, sugestiile țin mai mult de planul erotic, imaginând o întâlnire a îndrăgostiților în spațiul visului, al idealului fericirii prin iubire, întâlnire exprimată prin verbe la viitor: "Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/ Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu gesturi tandre, iar verbul la gerunziu "surâzând" aduce o notă de optimism
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai mult de planul erotic, imaginând o întâlnire a îndrăgostiților în spațiul visului, al idealului fericirii prin iubire, întâlnire exprimată prin verbe la viitor: "Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/ Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu gesturi tandre, iar verbul la gerunziu "surâzând" aduce o notă de optimism. Lângă salcâmul de pe deal se prefigurează regăsirea "cuplului mitic", aspirația spre iubirea absolută, avântarea teluricului spre înalt. Salcâmul este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al idealului fericirii prin iubire, întâlnire exprimată prin verbe la viitor: "Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/ Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu gesturi tandre, iar verbul la gerunziu "surâzând" aduce o notă de optimism. Lângă salcâmul de pe deal se prefigurează regăsirea "cuplului mitic", aspirația spre iubirea absolută, avântarea teluricului spre înalt. Salcâmul este un simbol al statorniciei existenței, în general, dar și al statorniciei sentimentului erotic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își află fericirea în "nori și-n ceruri nalte", în cunoașterea absolută și nu poate fi fericit în lumea terestră. Sunt așadar două posibilități de împlinire: în spațiul terestru prin iubire și în spațiul absolut, prin înălțimile astrale. Poetul folosește verbe la timpul prezent, în descriere: "urcă", "plâng", verbe la viitor și la modul conjunctiv, care semnifică dorința: "vom ședea", "să astup", verbe la imperativ, pentru adresarea directă ("nu căta"), alături de interjecția predicativă "Hai!". Tot pentru adresarea directă, folosește substantive în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nalte", în cunoașterea absolută și nu poate fi fericit în lumea terestră. Sunt așadar două posibilități de împlinire: în spațiul terestru prin iubire și în spațiul absolut, prin înălțimile astrale. Poetul folosește verbe la timpul prezent, în descriere: "urcă", "plâng", verbe la viitor și la modul conjunctiv, care semnifică dorința: "vom ședea", "să astup", verbe la imperativ, pentru adresarea directă ("nu căta"), alături de interjecția predicativă "Hai!". Tot pentru adresarea directă, folosește substantive în vocativ ("iubite"), iar pentru exprimarea intimității apelează la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
două posibilități de împlinire: în spațiul terestru prin iubire și în spațiul absolut, prin înălțimile astrale. Poetul folosește verbe la timpul prezent, în descriere: "urcă", "plâng", verbe la viitor și la modul conjunctiv, care semnifică dorința: "vom ședea", "să astup", verbe la imperativ, pentru adresarea directă ("nu căta"), alături de interjecția predicativă "Hai!". Tot pentru adresarea directă, folosește substantive în vocativ ("iubite"), iar pentru exprimarea intimității apelează la expresii populare: "De nu m-ai uita încalte", "Nimen-n lume n-o să știe". De
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
surprinde relația viață-vis. Secvența I (prima strofă) cuprinde chemarea iubitei în mijlocul naturii umanizate, care amplifică sentimentul iubirii. E o natură ocrotitoare (codrul, izvorul, teiul) oferind un spațiu intim iubirii și visării. Dorința împlinirii sentimentului de dragoste este exprimată și de verbul la imperativ vino, de conjuncția copulativă și care face legătura între natură și iubire, de repetiție ("vom fi singuri-singurei"). În timp ce izvorul "tremură pe prund", natura cu sălbăticia și izolarea ei amintesc de repetabilitatea mitică a contopirii dintre om și codru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]