4,793 matches
-
pe un ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând să stabilească care a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului Melanos Bocceagiul și ale vagabonzilor lui, pe care oamenii i-au numit „craii de la Curtea-Veche“. La Inger și la prăvălia „Au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu-i tocmai nouă - așadar nu mă pot duce. Și nici nu vreau! 2 Marioara Livezeanu privi masa prin ușa întredeschisă și nu-i mai veni să-și ia ochii de la ea. Era ca un vis de frumoasă, ca o vitrină de bijutier, ca o rochie de sărbătoare. Fața de masă din olandă albă înghițise puțin cam multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încă pe Himalaia creației, dar are în raft pentru el, familie, prieteni și cititori - deci pentru literatura română am înțeles euconvorbitorul fiind unul dintre membrii USR cu stagiu îndelungat. Cărțile sale : Pe fluviu la deal - roman, 1992; Ademenirea - roman, 1996; Vitrina cu fantasme - roman, 1998; Pastile contra morții - povestiri, 2001; Erotica - două romane - Clubul Megasexe și Prețul vieții ca de câine, 2002; Interiorul unui cerc, 2012, toate la Editura TipoMoldova; Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000-2006, vol. I , Editura PIM
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
în lanț, una mai evidentă ca cealaltă, observate numai după ce s-au consumat. S-a purtat ca un copil care, trimis de părinți la prăvălie după sare sau zahăr, căscând ochii la tot felul de nimicuri și holbându-se prin vitrine, uită să mai vină acasă, în timp ce familia consumă mâncarea nesărată și ceaiul ne îndulcit. Pentru a atinge un scop, niciodată nu a ales drumul drept. Întotdeauna a mers pe drumul cel mai lung, cel mai încurcat, dar și cel mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
consecutive, timp în care și pielea i se tăbăcise într-un anumit fel, acumulase suficientă experiență, încât să nu-și facă griji, să mai poată trece, când este cazul, și prin asemenea încercări. Pășea grăbit pe trotuarul larg, în apropierea vitrinelor de care copiii își striveau năsucurile cu gândul la darurile pe care, în noaptea aceasta, Moș Nicolae ar trebui să le strecoare și în ghetuțele lor. Involuntar, fără a se opri din mers, își arunca și el din când în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul simțul conștiinței și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de câine. Ceea ce va ieși din mâinile mele, nu se va mai numi niciodată statuie - îmi șopteam destul de emoționat-pentru că o să fie tatuată cu dâre dubioase, cu mâzgălituri provenite de la lipituri. Nu vor mai putea fi puse precis, vreodată în vitrinele servantelor, ci ascunse undeva, tot într-un sertar, ca să nu mai fiu obligat niciodată să dau relații unor musafiri, despre ceea ce mi s-a întâmplat cândva. Viitoarea soție n-o să le dea în mod cert, importanță, mai ales că materialul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ruzile de salalm ale vecinului, atârnate în ordine, în cămara al cărei geamlâc da spre curtea voastră? Ce era ăla? Salam de vară sau salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să întrețină o astfel de vitrină, că avea un frate care prietenise cu unul, mare sculă pe basculă, undeva la un abator și dacă nu curgea, pica. La multe pofteați voi atunci, omule. Chiar și la școală când îl vedeai pe fiul doctorului, mâncând pâine albă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt ticălos. De aceea, Te rog să mă ajuți... Așa m-ai cucerit, Z: cu rugăciunea asta țicnită a ta. Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea să înțelegem că avem sentimente de muzeu, numai bune de pus în vitrină. Cel puțin așa cred eu. Și mai cred că ar fi bine să găsești pe cineva care să-ți biciuiască inima, trupul, mintea, să te trezească la viață. Știi, uneori nu este numai important, ci și interesant să ai nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine mi-ar fi marcat întreaga existență. Tocmai de aceea am ținut morțiș, pe toată durata copilăriei, să le țin vii în ochii altora, deși, în realitate, mărturisesc, ele lipseau din vitrina sufletului meu... Dacă n-aș fi ratat aceste două oportunități extraordinare, vă imaginați ce profesii bănoase puteam exercita astăzi, sub zodia noii libertăți? 2 Îți scriu prima epistolă, după marea evadare. Va fi și ultima? Z, știi că iubesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că-l rog să-mi destăinuiască secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru jucăria aceea. Când am ajuns eu belfer, ba cu hahamul, ba cu Lili, ba cu Suzana, jucăria încă mă atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Era tot acolo și credeam că mă va aștepta doar pe mine; la nesfârșit... Îmi era teamă s-o cumpăr, ca nu cumva s-o stric. Într-un rând, de ziua mea, mama m-a dus de mânuță lângă acea vitrină și mi-a zis, toată numai zâmbet: Hai s-o cumpărăm!" Am refuzat. Era un refuz ciudat. Mama crezuse poate că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era teamă că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
refuz ciudat. Mama crezuse poate că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era teamă că, dacă o ating, voi rupe toată vraja dintre noi. Într-o zi, fluturele a dispărut din vitrină. Apoi a dispărut și vitrina. Și-acum mi-e dor de fluturele acela. Parcă-l simt mereu că vrea să zboare... Cu Milică am repetat povestea fluturelui-jucărie. Mi-a fost teamă să mă apropii de el. Poate că și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era teamă că, dacă o ating, voi rupe toată vraja dintre noi. Într-o zi, fluturele a dispărut din vitrină. Apoi a dispărut și vitrina. Și-acum mi-e dor de fluturele acela. Parcă-l simt mereu că vrea să zboare... Cu Milică am repetat povestea fluturelui-jucărie. Mi-a fost teamă să mă apropii de el. Poate că și eu eram pentru el tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
povestea fluturelui-jucărie. Mi-a fost teamă să mă apropii de el. Poate că și eu eram pentru el tot un fel de fluture-jucărie. Într-o zi Milică n-a mai apărut. În zadar l-am așteptat. Dispăruse ca fluturele-jucărie din vitrină. L-am așteptat, de multe ori, lângă copac, și cu vioara lângă mine. Fără să cânt. Într-o zi am auzit un trecător spunând: "Săracul, îl jelește. Tare se mai înțelegeau amândoi. Era minunat să-i privești, să-i asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să cânt. Într-o zi am auzit un trecător spunând: "Săracul, îl jelește. Tare se mai înțelegeau amândoi. Era minunat să-i privești, să-i asculți". Atunci am înțeles că Milică a murit. Dispăruse iar nu numai fluturele, ci și vitrina... L-am căutat mult timp pe Milică. Și l-am găsit. În prag de seară l-am găsit pe Milică. Am scos vioara și i-am cântat multă, multă vreme, fără să-i spun nimic. Îmi era teamă, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... ...Așa m-ai cucerit, Z: cu rugăciunea asta țicnită a ta. Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea să înțelegem că avem sentimente de muzeu, numai bune de pus în vitrină... Căsătoria noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso... Am aflat că ne-au obosit sentimentele... Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă aflu și-mi răspund mereu la fel: În căutarea reinventării, al acelui nou punct zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea un fel de fals rafinament, cumva destul de atrăgător, ca vitrina de Crăciun a unui magazin provincial, plină de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Un ceva cum nu au mai avut ei niciodată priljul să vadă și să aibă. A intrat, cu toate că înlăuntru mai era o clientă. A scos pistolul, i-a ordonat clientei să părăsescă încăperea, a trântit cu mânerul armei în sticla vitrinei de deasupra comorii, i-a strigat celei de dincolo de tejghea să dispară, proasta și fricoasa a dispărut, iar el, după ce a măturat odoarele în sacoșă, a ieșit, firesc, normal de repede, după care s-a pierdut în mulțimea din susul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
său este câștigător, a făcut demersurile necesare, pentru a putea intra în posesia banilor și, totodată, și-a stabilit primul obiectiv pe care să și-l poată îndeplini: să-și cumpere autoturismul care, de multă vreme, zâmbea ademenitor, trecătorilor, din vitrina marelui magazin din fața CEC-ului central. După ce a coborât în pivniță și s-a parfumat nițel, cu ceva tămâioasă, și-a umplut un recipient de doi litri, l-a pus în geanta diplomat, și s-a înfățișat la casieria CEC
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Atunci? Banii rămân tot ai matale, dar, ți-i dăm, în secvențe reduse; și ca să putem respecta legea, și ca să te putem feri de un eventual jaf. Dar am nevoie de bani. În primul rând, ca să-mi cumpăr mașina din vitrina magazinului din față. Cât costă? Nici nu m-am uitat, dar, nu contează. Ba, contează. Hai cu mine acolo, să vedem, și, să acționăm, în funcție de...Bine, hai. S-au dus. Dacă e vorba numai de atât, da, se poate soluționa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au lăsat în pace. Dimineața, pe la șapte, badea Gherasim s-a trezit. și-a luat banii, fără să mai numere, s-a șters la ochi, și a trecut peste alee, la magazin. și-a plătit autoturismul, l-a scos din vitrină, și s-a dus, ca să-i facă formele legale, pentru a se putea folosi de el. Bă, ce rău că n-au știut, hoții, unde și cum doarme badea ăsta, cu banii în văzul tuturor. O fi, dar, bafta lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără grabă, privind vitrinele unde se oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi un restaurant, iar în colț, un magazin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
temându-se că următorul răsărit de soare va fi ultimul. Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei vitrine, uită de haină. Dincolo de geam, o sută de chipuri prietenoase îl observau: Huxley, Steinbeck, Dos Passos, García Márquez, Gary, Sartre, Camus, Humboldt, Hermann Hesse... O femeie, care din fundul localului își ridicase chipul din cartea pe care o citea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cine să mai înțeleagă aceste schimbări, aceste adevăruri dintotdeauna?... Tineretul din ziua de azi... să-i vezi cum umblă pe stradă... cum se îmbracă și cum se comportă... chiar și fetele... ies pe stradă cu buricul gol și înzorzonate ca vitrinele... nu mai au pic de bun simț... iar băieții, niște golani, niște derbedei... să nu cumva să le ieși în cale... Chiar așa o fi, în ziua de azi?... Așa o fi... Tinerii nu mai au respect... E chiar mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]