5,010 matches
-
De ce-a venit aici, asta-i totul, asta vreau să știu, Dumnezeule, nu poți și tu să-mi spui o dată adevărul? Am obosit să trăiesc un coșmar, pretinzând că totul merge bine. Casa asta blestemată pentru care ne-am zbătut atâta, mobila asta blestemată, grădina, trandafirii ăștia scârboși, prefăcătorie, prefăcătorie, prefăcătorie, aș vrea să le văd pe toate țăndări! De ce nu poți să-mi spui adevărul? De ce a apărut aici, ce vrea să însemne asta? — Te rog, mă rănești, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și eu înspăimântat. Ca să-mi domolesc propria-mi frică, am alergat spre ea și am prins-o în brațe. — Vai, dragostea mea, nu fi atât de speriată, încetează, rămâi aici, te iubesc, voi avea grijă de tine... Începu să se zbată, împotrivindu-mi-se în tăcere, violent și cu o forță surprinzătoare, izbindu-mă în glezne, zvârcolindu-se să-mi scape din strânsoare, ciupindu-mă de braț cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi apăsa puternic beregata. I-am întrezărit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
găsit de asemenea și un fular subțire, ca s\ și-l lege pe cap. Aveam senzația că îmbrac un copil. N-am îndrăznit să ne spunem mare lucru unul altuia. Dar aș fi vrut să văd toată treaba terminată. Se zbătea dureros în mine ideea că ar fi posibil să-mi mărturisească, în ultimul moment: „Până la urmă, nu cred că doresc să mă întorc!“ și impulsul de a striga: „Opriți!“ era un chin de care aș fi vrut să scap cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
translucid, valul de deasupra creștetului meu. Mă sufocam și înghițeam apă, concentrat în strădania unică de a mai inhala o gură de aer. În același timp, eram în stare să-mi spun: „Acesta e sfârșitul“. Luptam, întregul meu trup se zbătea, strivit până la insensibilitate într-o vâltoare de forțe ce păreau să mă dezmembreze. Pe urmă, capul mi s-a izbit violent de stânca netedă și mi-am pierdut cunoștința. Zăceam întins pe spate, pe stânci. Am deschid ochii și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rog, pleacă. Plecați împreună! Am apucat brusc mâna lui Lizzie care, o clipă, a încleștat-o pe a mea, devenind după aceea inertă. Am apucat și mâna lui James și i-am silit să-și împreuneze mâinile. Ambele mâini se zbăteau în pumnul meu ca niște mici animale captive, căutând să se descătușeze. James reuși să se smulgă și se duse în bibliotecă. Îl auzeam zvârlindu-și lucrurile în valiză. I-am spus lui Lizzie: — Du-te și fă-ți bagajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-i întind o mână, dar marea îmi cuprinsese trupul în întregime și mă răsucea ca pe un dop de plută. În orice caz, înghițisem atâta apă, încât ajunsesem aproape la capătul puterii de a respira și de a mă zbate. Îmi mai aduc aminte că în acea anume clipă, însuși James arăta ca un înecat, îmbibat de apă, cu valurile săltărețe șiroindu-i pe cap. În măsura în care îmi pot aminti vreunul din gândurile care mi-au trecut atunci prin minte, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi întors în Nibletts. Și atunci ce-ar trebui să fac? Să mă întorc în sat și să-mi reiau activitatea de detectiv? Nu m-ar putea minți chiar toată lumea. Dar impulsul de a proceda astfel mă părăsise. M-am zbătut în van și cu rezultate nimicitoare ca să dezleg misterul vieții altora, și acest lucru trebuia să înceteze. Mai târziu, am ajuns la concluzia că nu avea nici o importanță dacă plecaseră într-adevăr la Sydney sau la Lytham-St. Anne. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ani de zile, după ce-am terminat facultatea, m-au chemat iar... Eram deja consilier juridic... V-am spus c-am vrut să intru în avocatură, da’ nu m-au lăsat, și în magistratură nici așa... Și-atuncea m-am zbătut să-mi valorific studiile și cu greu am reușit, pentru că n-au vrut să mă primească de la cadre. Dar, în pofida acestor refuzuri, directorul Institutului de Proiectări a zis: Io te angajez ca și jurisconsult pe propria mea răspundere. Și m-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
poate nimeni n-ar mai ști că mai existăm. Ce să vă spun? Tinerii mai ales, nici nu știu ce-i aia Asociația Foștilor Deținuți Politici. Bineînțeles că noi mai ieșim cu o seamă de acțiuni. Acuma facem un monument aci, ne zbatem să facem un parteneriat cu primăria, da’ suntem puțini acuma și suntem bătrâni. Facem din 3 în 3 luni o adunare generală cu toți din județ, care mai sunt apți să facă drumul până aicea... Dar nu ne bagă în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
primăria nu mi-a dat locuință. Servici am primit cu greu... Și cum v-ați descurcat până la urmă? Greu. Greu. Drumul meu după ce-am ieșit a fost foarte greu. Mama a mai rămas un an, a trebuit să mă zbat singură, am lucrat zilieră... Și după 10 ani s-a făcut procesul de reabilitare... Un judecător, nici nu știu cum îl cheamă, mi-a spus că se va informa, dacă se poate, că l-am întrebat, că așa am auzit și eu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
gravitatea lor, neacoperite. Nedezvoltarea sistemului de servicii de asistență socială comunitară a dus, de exemplu, la axarea sistemului pe tratarea efectelor în detrimentul prevenirii. Inexistentă unui sistem de venit minim garantat a dus la ignorarea unui segment de populație care se zbate în condiții de sărăcie extremă. 4. Mutarea accentului pe prevenire și suport preventiv, mult mai ieftin și mai eficient, față de tratarea problemelor sociale deja consolidate, greu de resorbit. Din acest punct de vedere sistemul de securitate socială, axat pe beneficii
HOTĂRÂRE nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului naţional antisaracie şi promovare a incluziunii sociale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144305_a_145634]
-
Paler, Viața..., 137) • intervalul: între, de (la), de, pe, spre, de (la)...până (la), de...până etc.: „De ceasuri, de zile veghez / Pe un galben liman portughez.” (L. Blaga, 182), „Din zori până-n seară, din seară până-n zori, păsări se zbat prin crinii și vara păcatului, la curtea-nsinguratului.” (L. Blaga, 419) • succesiunea în timp (anterioritatea sau posterioritatea): după, înainte, înainte de etc.: „Înainte de a pleca cei patru jandarmi se uitaseră la el și la ceilalți oameni ai șatrei ca la niște morți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu toată iluzia deosebirilor de structuri, sunt incidente de asemănare, amănunte, care te-ngheață.” (C. Petrescu, Procust, 319), • expresii impersonale: Îi era foarte frig în continuare, deși își pusese un pulovăr gros., • sintagma predicatului analitic: „De altfel, oricât ne-am zbate, orice gânduri am avea, în fața morții toți cei vii sunt artificiali.” (A. Holban, 48), • adjective: S-a întors acasă obosit, deși nu făcuse cine știe ce., • adverbe: Mergea foarte repede, cu toate că piciorul continua să-l doară. Observații: Când determină adjective sau adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația de dependență se exprimă și prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale. Dacă atributul se realizează prin substantive sau pronume, prepozițiile îi impun diferite cazuri: • genitiv: din jurul, din fața, din spatele, de deasupra, din mijlocul, împotriva etc.: „Șuvițele castanii din jurul frunții i se zbătură.” (M. Sadoveanu, X, 523), „Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudându-și marfa, până scoteau halaturile, aruncându-le pe tejghelele din fața lor.” (E. Barbu, 22), „Protestele împotriva poeziei dificile nu vin în genere din cauza unei reale dificultăți...” (G. Călinescu, U
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umanitate, la nivelul de umanitate în sens herderian, ca sumă a tuturor virtuților din persoana umană. Și atunci vom realiza un ideal cultural, care trebuie să ne călăuzească pe toți, fiindcă, în fond, dacă nu facem acest lucru, ne vom zbate în stări de promiscuitate, de involuție morală a individului, de manifestare a celor mai abominabile rele și comportamente, ce țin de nivelul cel mai de jos al ființei umane, adică de natură, de natura din om. Or, vocația omului este
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
peste orice greutăți și, de asemenea, domnul academician Radu Voinea este o sinteză între știința riguroasă și comportamentul etic foarte înalt, ceea ce înseamnă extraordinar pentru noi ca oameni. Care a fost, de fapt, motivul îndepărtării dumneavoastră din învățământ? M-am zbătut și eu, mulți ani, ca să aflu care este motivul. Nu l-am înțeles. Mi s-a spus atunci că, numai așa, se face o rotație a cadrelor, ca și cum eu eram cadru de partid.Mi-au zis că nu au ce
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
în general mizez pe lucrări noi. Pentru publicul care a văzut retrospectiva mea de la 60 de ani, ar fi neplăcut să întâlnească aceleași lucrări, întrucât, de regulă, el vine să vadă lucruri noi. Sigur, în permanență, în atelier tot te zbați să găsești diferite momente în care să te reprezinți, să ai direcții noi de cercetare. Ce s-a întâmplat în acești ultimi cinci ani? S-a schimbat ceva în stilul dumneavoastră de viață și de lucru? Am avut o expoziție
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
dar și o mângâiere a ei... De la un timp, viața - cu cerințele și pretențiile ei - nu ne mai lasă să grădinărim. A grădinări înseamnă a ne (pre)ocupa atent, meticulos, perseverent, total dăruiți îngrijirii cugetului, sufletului, relațiilor. Oricât ne-am zbate (la un moment dat și într-o anumită conjunctură) pentru clădirea/zidirea unei idei, nu putem substitui această zbatere zbaterii ideii înseși de a se zidi. Există o zbatere provocată (pentru că orgoliul, complexul de superioritate, invidia ne împing la această
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
respectarea normelor/regulilor sau pentru exprimarea cât mai personală, mai originală? Trăim striviți de propria noastră mediocritate... Să ne concentrăm mai mult asupra gândului nostru și mai puțin la schimbarea paradigmei. Orice gând original rămâne un gând original. Unii se zbat să creeze instituții, alții se laudă că au creat instituții. Cred că este esențial să ne preocupe cât mai mult profunzimile sufletului nostru. O lume a premiilor și a preminaților, o lume a frustrării și a frustraților... Am încercat să
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
de figura Creatorului, castă, grațioasă, privește cu ochii limpezi, neștiutori, plini de curiozitate, necunos‑ cutul. Însă sensul fantasticei istorii a dramei omenești se desfășoară în conti‑ nuare: Adam și Eva, ființe frumoase, puternice, fericite, sunt părinții unei rase care se zbate între foc și apă, cutezătoare și îngrozită, gigantică și mică toto‑ dată. Toată creația lui Michelangelo este închinată acestei dileme istorice ni‑ ciodată rezolvată de lumea împărțită în clase și opinii: gigantismul spiritului omenesc opus neputinței de a se elibera
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de figura Creatorului, castă, grațioasă, privește cu ochii limpezi, neștiutori, plini de curiozitate, necunos‑ cutul. Însă sensul fantasticei istorii a dramei omenești se desfășoară în conti‑ nuare: Adam și Eva, ființe frumoase, puternice, fericite, sunt părinții unei rase care se zbate între foc și apă, cutezătoare și îngrozită, gigantică și mică toto‑ dată. Toată creația lui Michelangelo este închinată acestei dileme istorice ni‑ ciodată rezolvată de lumea împărțită în clase și opinii: gigantismul spiritului omenesc opus neputinței de a se elibera
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pădure unde familia se oprise pentru a lua masa la iarba verde, ia forma unei prime și îmbătătoare experiențe estetice. Înfațișarea animalului îl fascineaza pe copil și îl umple de „entuziasm”: „Nu-mi era frică, și totuși inima mi se zbătea. Eram covârșit de bucuria de a fi întalnit o asemenea viețuitoare nemaiîntâlnită, de o atât de stranie frumusețe”. La puțin timp după aceea, a urmat descoperirea „camerei secrete”, un salon de obicei închis cu cheia, unde copiii nu aveau voie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
capital al profilului acestuia: „Și iarăși se trezește în mine îndemnul Să zbor din nou, să beau eterna lui lumină În spate noaptea, înainte ziuna, Deasupra cerul, iar sub mine unda lină. Ah! Două suflete-s în mine! Cum se zbat în piept, să nu mai locuiască împreună! Unul de lume strâns mă ține încleștat Cu voluptate, celălalt puternic Către cerești limanuri mă îndrumă.” în cele din urmă, când Faust s-a izbit de zidurile Absolutului fără nici o nădejde de înaintare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
noapte, după ce am fost atâta vreme nevăzut, întunecat, apropiindu-mă șovăielnic de căpătâiul Irinei. Fiecare gest va căpăta o importanță istorică. Mi-ar trebui și o pelerină negră, care să mă învăluie, aproape complet, și în lungul faldurilor să se zbată lumina firavă a lumânărilor. Fața să-mi fie umbrită și să nu fiu recunoscut îndată.(...) Caraghios!” Eroul are și o mai mare voluptate imaginându-și propria înmormântare în detaliu. Călugării au chipuri fantomatice, coborâți parcă din pânzele lui Tintoretti, iar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
suportabilă. Ce s-ar face ele fără ei? Cu cine ar mai face copii? La cine s-ar mai lăuda despre gloriile lor profesionale? Pe cine și-ar mai descărca nervii în caz de eșec? Pentru cine s-ar mai zbate ele să câștige bani? Cui ar mai scrie poezii? Cui ar mai arde un dos de palmă la nervi? Cine ar mai țipa la ele să le readucă la realitate atunci când mintea le zboară doar la abstracții? Cine le-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]