4,773 matches
-
Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeița vrăjbei, și revendicat în egală măsură de Hera, Atena și Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeițe s-au înfățișat înaintea lui Paris pe muntele Ida și au început să-și laude farmecele, promițându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumusețea Afroditei și de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soție pe
Afrodita () [Corola-website/Science/298221_a_299550]
-
a fost rănită în luptă de către grecul Diomede. Dacă nu a putut împiedica moartea lui Paris și distrugerea Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datorează Afroditei, care l-a ajutat să ajungă pe țărmurile Italiei. Tot datorită acestui fapt, zeița era socotită, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Afrodita avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidos, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cipru și Cythera. Afrodita în artă
Afrodita () [Corola-website/Science/298221_a_299550]
-
temei tradiționale pentru literatura de curte, tema dragostei. "Casa Faimei" (""The House of Fame"", 1372-1380), poem rămas neterminat, relatează într-o formă plină de humor călătoria imaginară a poetului, purtat de un vultur de aur al lui Jupiter, până la palatul zeiței ""Fama"". Poemul este inspirat de epopea ""Eneida"" a lui Virgiliu și de o parte a Purgatoriului lui Dante. În acest timp Chaucer traduce și adaptează opere religioase, istorice și filosofice, ca biografia Sfintei Cecilia, tragedii medievale și scrierea filosofului roman
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
antice grecești, cum ar fi cele ale lui Homer. Datorită privirii lor legendare, imagini ale gorgonelor au fost puse pe obiecte și clădiri pentru protecție. Medusa a fost ucisă de Perseus și capul ei a devenit o „podoabă” pe scutul zeiței Atena. Din sângele Medusei s-a născut Pegas. Gorgonele reprezintă imaginea sinelui deformat de vicii, în lipsa luptei pentru a ajunge la calea cea dreaptă. Euryale, Stheno și Medusa erau cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys și Ceto. Dintre ele
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Grădina Hesperidelor. Cele trei "gorgone " nu au fost din totdeauna inspaimantatoare. De fapt, ele au fost niște femei foarte frumoase. De aceea Medusa împreuna cu Poseidon au ajuns sa aibă o Aventura. Din păcate, acest lucru se petrecute în templul zeiței Atena. Considerând acest lucru jignitor, Atena a transformat-o pe Medusa împreună cu cele două surori ale sale în niște creaturi cu șerpi în loc de păr și cu niște ochi care te transformau pe loc într-o stană de piatra. Ea le-
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
înălțau în văzduh. Perseu a reușit să o ucidă pe Medusa în timp ce ea dormea. Când i-a tăiat capul, din gâtul ei retezat au ieșit doi fii pe care i-i dăruise Poseidon: Chrysaor și calul înaripat Pegas. Mai târziu, zeița Athena și-a împodobit egida cu chipul Medusei, a cărei simpla vedere transforma pe orice muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac tămăduitor. Feminitățile de la periferia
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
, Achilles sau Akhilleus (greaca antică:"Ἀχιλλεύς ") este un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice "Iliada"), care a participat la războiul troian de partea grecilor. era fiul zeiței marine Thetis și al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus. Se spune că Thetis fusese râvnită atât de Zeus cât și de Poseidon, însă cei doi au renunțat la ea în favoarea lui Peleus atunci când
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
a încercat să-l înnece pe Ahile, dar a fost oprit de Hera și Hefaistos. După ce i-a alungat pe troieni în spatele zidurilor, Ahile l-a întâlnit pe Hector și l-a urmărit de trei ori în jurul zidurilor Troiei, până când zeița Atena, luând forma fratelui prințului troian, Deifobos, l-a convins pe Hector să-l înfrunte frontal pe Ahile. Eroul mirmidon îl învinge pe Hector, îl ucide, îl leagă de carul său de luptă și îl trage în jurul câmpului de luptă
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
scurt pelerinaj la Lesbos unde se purifică de păcatul uciderii lui Theristes, Ahile se întoarce în luptă. După moartea lui Patrocle, cel mai bun prieten al lui Ahile a devenit Antilohos, fiul lui Nestor. Atunci când regele Memnon din Etiopia - fiul zeiței Eos - l-a ucis pe Antilohos, Ahile este din nou nevoit să caute răzbunare pe câmpul de luptă. Lupta dintre Ahile și Memnon este doar o reproducere a luptei dintre Ahile și Hector, singura diferență fiind că Memnon, spre deosebire de Hector
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
ucis pe Antilohos, Ahile este din nou nevoit să caute răzbunare pe câmpul de luptă. Lupta dintre Ahile și Memnon este doar o reproducere a luptei dintre Ahile și Hector, singura diferență fiind că Memnon, spre deosebire de Hector, este fiul unei zeițe. Acest episod stă însă la baza epopeii "Aethiopis", care a fost scrisă după "Iliada", probabil în secolul al VII-lea î.Hr. "Aethiopis" este o epopee pierdută, dar există diferite fragmente din ea citate de unii autori de mai târziu. Quintus
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
Pieria (de unde și denumirea pe care o purtau, "Pierides") și sălășluiau în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului. Cele nouă muze surori erau următoarele: Poeții Homer, Hesiod și Pindar afirmau că muzele erau atotștiutoare, datorită simbolului mamei lor Mnemosyne, zeița memoriei. În mitologia romană muzele purtau numele de Camene.
Muze () [Corola-website/Science/298347_a_299676]
-
uriașă. Tot Geei îi sunt atribuiți - după diferite versiuni - numeroși alți copii monstruoși, printre care: Antaeus, Caribda, harpiile etc. Într-o perioadă mai târzie Geea trece drept mama tuturor zeilor și ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiței Demeter, fie cu cel al Cybelei. Din unirea Geei cu Poseidon s-a născut Anteu. În mitologia romană Geea poartă numele de Tellus.
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
Lycaon, fiul lui Ares și al Pyrenei, care, opunându-se trecerii lui Heracles spre Grădina Hesperidelor, a fost învins și el de către erou. 13. Lupta cu gigantul Alcyoneus pe care l-a omorât cu măciuca sa, ajutat fiind și de zeița Athena. 14. Prinderea cercopilor. 15. Expediția argonauților, la care a participat, abandonând-o însă pe parcurs. În sfârșit, viața eroului, bogată în peripeții, cuprinde și alte episoade menite să-i ilustreze forța și vitejia. De pildă, este cunoscut episodul luptei
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
corpul eroului nu mai există. El a fost luat în Olymp, unde va exista după moarte în rândul nemuritorilor. Vechea ură a Herei se șterge. Ea îl primește acum pe Heracle în lăcașul zeilor, căsătorindu-l cu fiica ei, Hebe, zeița veșnicei tinereți. Eroul devine nemuritor, drept răsplată pentru vitejia, curajul și nedreptățile îndurate pe pământ. O precizare care apare în cartea lui Alexandru Mitru "Legendele Olimpului", volumul II (Eroii), spune un lucru interesant despre sursa puterii lui Heracle. Zeița Hera
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
Hebe, zeița veșnicei tinereți. Eroul devine nemuritor, drept răsplată pentru vitejia, curajul și nedreptățile îndurate pe pământ. O precizare care apare în cartea lui Alexandru Mitru "Legendele Olimpului", volumul II (Eroii), spune un lucru interesant despre sursa puterii lui Heracle. Zeița Hera o forțează pe mama pruncului nou-născut să îl abandoneze pe un câmp, în ideea că micuțul va cădea pradă animalelor. Zeus fiind în gardă îl trimite pe Hermes, fiul său, să îl salveze și îi spune să îl ducă
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
că micuțul va cădea pradă animalelor. Zeus fiind în gardă îl trimite pe Hermes, fiul său, să îl salveze și îi spune să îl ducă pe Heracle să sugă de la sânul Herei laptele nemuririi. Acest lucru s-a întâmplat, iar zeița supremă când a observat l-a aruncat pe cel mic, nervoasă fiind a dorit chiar să îl ucidă. Legendele spun că laptele care a tâșnit de la pieptul ei s-a risipit pe cer formând ceea ce numim noi azi Calea Lactee. Grecii
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
schițe și desene, este povestea despre Leda și seducătorul ei olimpian, Zeus, transformat în lebădă. Femeile superbe pictate de Moreau, care seamănă atât de mult între ele, reunesc imaginea idealizată a femeii eterne: când amantă, când vrăjitoare, când ucigașă, când zeiță. În compoziția sa poetică ""Orfeu"", Moreau înfățișează o tânără tracă purtând pe liră capul lui Orfeu, găsit în râul Hebrus. Chipul curat, scăldat de lumină aurie, al tinerei fete se apleacă cu compasiune asupra capului cântărețului mort, amuțit pentru totdeauna
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
au fost relatate mai târziu de istorici, precum Suetonius, Plutarh și Cassius Dio. Cezar s-a născut la Roma, într-o binecunoscută familie de patricieni ("ginta" Iulia), prezumtiv descinsă din Iulus, fiul prințului troian Eneas, care, conform legendei, era fiul zeiței Venus. Potrivit unei legende, nașterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puțin probabil, deoarece în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
mare preot) în 63 î.Hr., ca urmare a morții predecesorului său, Quintus Caecilius Metellus Pius. Poziția însemna ocuparea unei noi case — "Domus Publica" (casa publică) — în "For", și implica răspunderea pentru toate atribuțiile religioase romane și patronatul preoteselor virgine ale zeiței Vesta. Pentru Caesar, numirea însemna și ușurarea datoriilor sale; totodată îi conferea o putere considerabilă. Deși în termeni tehnici pontificiatul nu reprezenta o poziție politică, oferea și avantaje considerabile în relația cu Senatul și la modificările legislative. Debutul ca pontifex
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
special clasei de mijloc sau micii aristocrații a Romei, Italiei și din provincii. Cezar s-a născut la Roma, într-o binecunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), prezumtiv descinsă din Iulus, fiul prințului troian Eneas, care, conform legendei, era fiul zeiței Venus. Potrivit unei legende, nașterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puțin probabil, deoarece în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
din câmpii în proporție de 70%, 10% câmpii plate. Două ținuturi muntoase "continente" alcătuiesc restul de suprafaței acestuia, una situată în emisfera nordică a planetei, iar cealaltă la sud de ecuator. Continentul din nord se numește Terra Iștar, după Ishtar, zeița Babiloniană a dragostei și este de aproximativ de mărimea Australiei. Muntele Maxwell este cel mai înalt munte de pe Venus, se află pe Ishtar Terra. Vârful său este cu 11 km mai sus decât cota suprafeței medii venusiene. Continentul sudic se
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
este de aproximativ de mărimea Australiei. Muntele Maxwell este cel mai înalt munte de pe Venus, se află pe Ishtar Terra. Vârful său este cu 11 km mai sus decât cota suprafeței medii venusiene. Continentul sudic se numește Terra Afrodita, după zeița dragostei din mitologia greacă și este cel mai mare dintre cele două regiuni muntoase, având aproximativ dimensiunea Americii de Sud. O rețea de erupții și falii acoperă o mare parte din această suprafață. Lipsa de dovezi a prezenței lavei care însoțește orice
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
au fost utilizate între anii 4000 și 2500 î.e.n. Oase de animale și un cuțit găsit în spatele unui altar de piatră detașabil sugerează că ritualurile practicate în templu includeau . Unele crâmpeie de informații sugerează că sacrificiile ar fi fost dedicate zeiței fertilității, a cărei statuie se află acum în Muzeul Național de Arheologie din Valletta. Cultura se pare că a dispărut din Insulele Malteze în jurul anului 2500 î.e.n. Arheologii speculează că constructorii templului a căzut victimă foametei sau unei boli, dar
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
a unui corb vorbitor în locuința unui bărbat îndoliat, asistând la căderea lentă a acestuia într-o stare de nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena, corbul pare să agraveze suferința naratorului prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”. Poemul are o serie de influențe din folclor și antichitatea clasică. Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
că zgomotul provine de la fereastra sa. El deschide geamul pentru a cerceta sursa zgomotului și atunci un corb intră în cameră „c-un foșnet grav de-aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al zeiței Pallas Atena aflat deasupra ușii. Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și spună numele. Singurul răspuns al corbului este „Nevermore”. Naratorul este surprins de faptul că pasărea vorbește, deși ea nu rostește decât acel cuvânt
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]