4,648 matches
-
din Hoteni este cea de a treia cunoscută în sat. Ea a fost cumpărată și adusă din satul Slatina, așezat peste apă Tisei, în Ucraina, din îndemnarea părintelui Gavriil Timiș. Conform unei însemnări de carte "„în anul 1790 s'au zidit beserica Slatinei”" în locul celei "„ce mai nainte au ars, 1784”". Datarea bisericii a fost verificată dendrocronologic, lemnul pentru ridicarea bisericii fiind tăiat în iarna dintre anii 1788-1789. E posibil că structura construcției să fi fost gata încă din vara anului
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
chiar și cele mai mici decât un grăunte de nisip, vor fi puse la socoteală (Coranul: XCIX, 8-9), accentuând că: tot ceea ce există pe pământ poartă în sine sămânța pieirii (Coranul: LV, 27), că cerurile și pământul nu au fost zidite întru zădărnicie (Coranul: XXXVIII, 28), că Dumnezeu, așa cum a făcut să apară creația, tot așa o va face să și dispară (Coranul: XXI, 104), că sfârșitul nu poate fi evitat nici în ceruri și nici pe pământ (Coranul: VII, 188
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
Poliz de la Biserica „Sf. Constantin” din mahalaua Broștenilor, în care se spunea că "fiind el preut străin, grec, de la Thesalonic, care a venit în Iași și prin silința și osteneala sa s'a apucat și cu drepți banii sei au zidit din temelie și au făcut acea sfântă biserică, împodobind-o cu toate cele trebuincioase, pe locul domnesc, pe care i l'a dat Matei-Vodă (1753-56), cu întăritură de la Scarlat-Vodă (1757-58)". Preotul sus-menționat se plângea că respectivul loc i se contesta
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
în spatele Universității Petre Andrei și are hramul Sf. Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) și Sf. Mucenic Teodor Tiron (17 februrie). Este monument de arhitectură din patrimoniul istoric și arhitectural al României, având numărul de cod . Biserica actuală a fost zidită pe locul unei bisericuțe mai vechi din lemn, cu temelia din piatră, ridicată de Ștefan Tomșa al II-lea , cel pe care, în primii ani ai secolului al XVII-lea, îl aflăm preocupat de configurarea urbanistică a unei zone mai
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
lăcaș de cult era în construcție, episcopul Nestor Vornicescu, viitorul mitropolit al Olteniei, a presupus că Biserica „Sf. Gheorghe” a fost înălțată în perioada 1761-1769. Printre documentele citate de el se numără: Nu se cunosc motivele pentru care s-a zidit această nouă catedrală. Episcopul Nestor Vornicescu presupune că la baza înălțării acesteia au stat și motive de ordin economic, urmașii unor ctitori care dăruiseră moșii Bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava (fostă catedrală mitropolitană) cerându-și moșiile înapoi pe motivul că
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
2000 de către Christodoulos Paraskevaides, arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade și primat al Bisericii Ortodoxe a Greciei, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Biserica „Sf. Gheorghe”- Mitropolia Veche prezintă trăsături arhitecturale comune cu cele ale mai multor biserici zidite în aceeași perioadă: Biserica „Sf. Teodori”, Biserica Curelari ș.a. Edificiul are o bogată ornamentație în relief în care se îmbină barocul constantinopolitan cu influențe din clasicismul rus. Edificiul era compus inițial din exonartex, pronaos, naos și altar. La începutul secolului
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Biserica „Sfântul Mina” din Iași se află pe strada Păcurari nr. 116. Zidită la anul 1812, biserica a aparținut comunității lutherane (evanghelice) din Iași, ctitor fiind generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre ruși și turci la Râmnic, a fost adus și înmormantat în
Biserica Sfântul Mina din Iași () [Corola-website/Science/318088_a_319417]
-
au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Deși biruitor aici, Ștefan, învins în alte bătălii, este silit să le cedeze turcilor regiunea, care ia
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
șopârle. Scorpionul imperial sapă galerii subterane cu ajutorul primelor două perechi de picioare. O vizuină poate fi mai mult decât un tunel sub o piatra, ea poate avea o adâncime de metri. În sălbăticie, acești scorpioni pătrund în mușuroaiele termitelor și zidesc casele lor acolo. , la fel ca majoritatea scorpionilor, este retras și izolat. Majoritate timpul este ascuns în vizuina sa sau undeva la adăpost, părăsind-o doar pentru a vâna. Când amenințat, scorpion imperial va fugi dacă este posibil, sau ve
Scorpion imperial () [Corola-website/Science/319349_a_320678]
-
Oncășești e posibil să aibă aceeași vechime ca și satul Sălciua de Jos, aproximativ 600 de ani. Bisericuța este monument istoric, deși parohia nu posedă nici un act al declarării ei. Potrivit tradiției orale, se spune că biserica actuală a fost zidită pe locul unei biserici mai vechi, numită schitul „Maicii Domnului” care a fost distrusă de generalul Bucow. Călugării de la Schit s-ar fi ascuns în grabă, împreună cu tot tezaurul mănăstirii, într-o peșteră din Muntele Bedeleu. Ideea că aici a
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria și Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Care, această sfântă biserică din temelie s-a zidit și s-a înălțat în zilele Mării Sale Domnul Nostru Io Alexandru Constantin Moruzi voievod, cu blagoslovenia Prea Sfinții Sale părintele episcopal Râmnicului, Kir Nectarie, și cu toată osteneala Sfinției Sale, cinstitul părinte arhimandrit egumenul Bistriței, Kir Constandie Peloponisiotul, întru cinstea
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
caligrafie chirilică: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ridicat în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigorie voievod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan”". Anul bizantin 7173 poate fi tradus fie între anii 1664-1665. Dat fiind că prima domnie a domnitorului Grigore a luat sfârșit în
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Ansamblul Mănăstirii Popăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929 și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective: Biserica „Sf. Nicolae”-Popăuți a fost zidită în anul 1496 ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ștefan cel Mare pe "moșie domnească din hotarul târgului" Botoșanilor, în zona denumită Popăuți din nord-vestul orașului. Ea prezintă mai multe asemănări cu alte biserici orășenești zidite la sfârșitul domniei
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
-Popăuți a fost zidită în anul 1496 ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ștefan cel Mare pe "moșie domnească din hotarul târgului" Botoșanilor, în zona denumită Popăuți din nord-vestul orașului. Ea prezintă mai multe asemănări cu alte biserici orășenești zidite la sfârșitul domniei voievodului moldovean, și anume cu Biserica "Sf. Nicolae" din Dorohoi și cu Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău. Construcția a fost finalizată la 30 septembrie 1496. Pe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
30 septembrie 1496. Pe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt înscrise următoarele: "„Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinți părintele nostru arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale al patruzecilea curgător, luna septembrie, 30”". Biserica făcea parte dintr-un ansamblu fortificat, care mai cuprindea un palat domnesc
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
În urma acestor lucrări a fost modificată înfățișarea originală a monumentului prin placarea zidăriei originale cu o serie de elemente decorative precum cărămida smălțuită, discurile ceramice, cărămida arsă, într-un parament total nou, cu forme geometrice. Cu această ocazie a fost zidită ușa de pe latura nordică a pronaosului și a fost ridicat artificial cu circa 30 - 50 cm nivelul pavimentului interior și al trotuarului exterior. Turnul clopotniță a fost reparat în 1908. Mai mulți specialiști (P. Gârboviceanu, Grigore Ionescu, Cesare Brandi, Eugenia
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
tratament de dezinfecție cu scop preventiv. Biserica din Popăuți este construită în stilul moldovenesc, acest lucru fiind vizibil atât în planul și dispunerea încăperilor bisericii, cât și în sistemul de construcție a turlei naosului și a decorațiunilor exterioare. Biserica este zidită din piatră, în formă de cruce. Zidurile sale au grosime de peste un metru. Intrarea în biserică se face acum prin ușa cu ancadramente gotice aflată pe partea de sud a pronaosului. Inițial mai era și o ușă pe latura nordică
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Zidurile sale au grosime de peste un metru. Intrarea în biserică se face acum prin ușa cu ancadramente gotice aflată pe partea de sud a pronaosului. Inițial mai era și o ușă pe latura nordică a pronaosului, dar aceasta a fost zidită la începutul secolului al XX-lea. Biserica are patru ferestre. Pe exterior, biserica are fațada din cărămidă roșie netencuită. Partea inferioară a fațadei este acoperită cu piatră fasonată dispusă geometric, iar colțurile clădirii și contraforturile sunt executate din blocuri masive
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
din secolul al XVIII-lea. După constituirea mănăstirii în 1755, numărul înmormântărilor începe să se reducă. La nord-vest de clădirea bisericii se află amplasat un turn clopotniță de 17 metri înălțime, care datează din aceeași perioadă cu biserica. El este zidit din piatră brută, cioplită numai la colțuri și la chenarele ușilor și ferestrelor și are trei etaje și acoperiș de șindrilă. În exterior, turnul are formă pătrată în dreptul etajelor I și III și octogonală la cel de-al II-lea
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
domnița Maria și fiica ei, Maria Voichița, de la curtea lui Radu cel Frumos. Biserica a fost ulterior arsă de turci. Pe locul acestei bisericuțe, la sfârșitul secolului al XVI-lea, postelnicul Teodor (Toader) Movilă a ctitorit o mănăstire de călugări, zidind acolo o biserică de zid. Postelnicul făcea parte dintr-o familie boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și a primei sale soții Greaca. Postelnicul Teodor (Toader) Movilă a fost frate vitreg cu domnitorii
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
pierdut, dar pe copertina contrafortului de la absida altarului se află înscris anul 1597, care indică tocmai data înălțării edificiului. Într-un document din 19 decembrie 1611 - 31 august 1612 se spune că mănăstirea "numită a lui Toader Moghilă" a fost zidită "din nou" în timpul domniei lui Ieremia Movilă de fratele său Toader care i-a dat "tot avutul său și multe sate ce au fost dreptele lui ocine". De asemenea, există o însemnare din 1599 pe o carte dată de Ieremia
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
în regiune. Sub români localitatea s-a bucurat de autonomie, uneori pe monedele ei figurând și vechiul nume semitic Akko - sub forma grecească AKH. Julius Caesar a vizitat cetatea în 47 î.H.. Protejatul sau, regele Irod cel Mare a zidit în oraș numeroase edificii publice, între care un gymnasium. Noul Testament relatează cum apostolul Pavel a zăbovit o zi la Ptolemaida în drumul său de la Tyr la Cezareea: Orașul a mai fost ocupat de Cleopatra a VII-a a Egiptului și
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Sfântă și într-un oraș creștin catolic. La început, noii stăpânitori au numit cetatea Accon și au ridicat în ea fortificații cu ziduri și turnuri care se văd până în zilele noastre. În muncile de construcții au folosit materiale din clădirile zidite în perioadele precedente, ale căror urme au dispărut în mare măsură din această pricina. Că răsplată pentru sprijinul lor, genovezii au obținut de la Baldovin privilegii deosebite: între altele, li s-a predat spre administrare autonomă unul din cartiere, aflat la
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
de blocuri pentru a adăposti pe noii imigranți și pe aceia care până atunci se aflau în tabăra de imigranți Givat Napoleon. Începând din anii 1960-1970 majoritatea populației evreiești au părăsit casele arabe abandonate și s-au mutat în cartierele zidite în nordul orașului. În anii 1980-1990 evreii au părăsit și blocurile-vagon construite în anii 1950, în locul lor intrând arabi din satele Galileei. În cartierul Wolfsohn, care fusese considerat cartier defavorizat, aproape că nu au mai rămas locuitori evrei. În cursul
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]