45,316 matches
-
cartografiată pe o lungime de cca. 91 km de galerii și labirinturi, care sunt etajate în 3-4 nivele, ce se lărgesc pe alocuri, formând săli mari. Remarcabile sunt "Sala celor o sută de metri", "Sala așteptării" și "Soborul", care ating lungimi de cca. 60 m, lățimi de cca. 30 m și înălțimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionante. În golurile carstice ale peșterii se află peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: "Lacul Dacilor
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
finalizată în 1994. Frauenkirche a fost construită din cărămidă roșie în stil gotic târziu în doar 20 de ani. Clădirea este proiectată fără ornamente gotice bogate. Clădirea din cărămidă în stil gotic târziu, cu capele în jurul absidelor, are 109 metri lungime, 40 de metri lățime și 37 de metri înălțime. Contrar unei legende larg răspândite care spune cele două turnuri cu cupolele lor caracteristice au o diferență de exact un metru înălțime, ele sunt aproape egale: turnul de nord are 98
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
inscripție de pe mozaicul podelei. Această inscripție este datată în jurul anului 343, în ea fiind menționat numele episcopului Porfirie, a cărui prezență la Conciliul de la Serdica (astăzi Sofia) este atestată în acel an. Planul construcției este dreptunghiular, având 27 m în lungime și 12 m în lățime. Edificiul are la est o absidă semicirculară. Naosul este separat de o anticameră care servea drept pronaos. Ambele încăperi erau decorate cu podele de mozaic, având modele geometrice și vegetale. Slăbit de invaziile slavilor din
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
unul după celălalt. Este doar o impresie, datorată formelor curbe ale unui sistem clasic de grinzi cu zăbrele cu articulații de tip Gerber. Podul are trei deschideri: cea centrală de 85,30m și două marginale egale de 50,05 m. Lungimea totală a podului de 185,10 m acoperă distanța dintre digurile ce mărginesc albia râului Mureș. Tablierele cu console acoperă deschiderile marginale ale podului și au console de 20,00 m lungime, în deschiderea centrală. Lățimea părții carosabile, compusă din
Podul Traian din Arad () [Corola-website/Science/327549_a_328878]
-
și două marginale egale de 50,05 m. Lungimea totală a podului de 185,10 m acoperă distanța dintre digurile ce mărginesc albia râului Mureș. Tablierele cu console acoperă deschiderile marginale ale podului și au console de 20,00 m lungime, în deschiderea centrală. Lățimea părții carosabile, compusă din două benzi de circulație, câte una pe fiecare sens, este de 8,05 m. Lățimea podului (interax grinzi principale) este de 9,8 m. Pe latura exterioară a grinzilor principale, sunt suspendate
Podul Traian din Arad () [Corola-website/Science/327549_a_328878]
-
a cărei construcție a început în secolul XIX. Prima linie de cale ferată pe teritoriul Poloniei de azi a fost deschisă în anul 1842 și a legat orașele Wrocław (pe atunci "Breslau") și Oława ("Ohlau"). Conform datelor din anul 2009, lungimea totală a magistralelor feroviare a fost de 19.336 km, din care 11.830,6 km au fost electrificate. Rețeaua este administrată de PKP Polskie Linie Kolejowe, care aparține Grupului PKP, ce cuprinde companiile feroviare aparținătoare statului polonez. Cei mai
TranSportul feroviar în Polonia () [Corola-website/Science/327535_a_328864]
-
staționau prin diferite depouri. Ca o soluție de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giulești a întregului material rulant salvat. Toate celelelalte exponate au fost etalate în condiții improvizate, într-o sală de 45 m lungime din cadrul arenelor aceluiași stadion. Aici s-a format nucleul "Muzeului Ceferiștilor". Curând după deschiderea acestui muzeu a izbucnit al Doilea Război Mondial. În timpul bombardamentelor anglo-americane din primăvara anului 1944 a fost atins și stadionul Giulești, inclusiv muzeul, ocazie cu care
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
și o denivelare de 14m (-2 respectiv +12 față de intrare), are o intrare scundă de 1 - 1,5 m situată la baza unui perete de calcar, urmată de un culoar de 10 metri - descendent. Acesta conduce într-o sală cu lungimea de 30 de metri și înălțimea de 4-5 metri. Planșeul inferior - neted în prima parte a sălii, este acoperit de argilă și calcar depus sub formă de crustă. În continuare planșeul acoperit de o îngrămădire de blocuri, urcă în trepte
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
de informare. Reprezintă o peșteră aflată în versantul de est-nord-est al muntelui Toșorog la nivelul versantului drept al văii Bradului (Capra), la circa 9 km în amonte de conflueța acestui pârîu cu Bicazul. Are aspect de labirint subteran cu o lungime de 423 m dezvoltat în sensul înclinării stivei de conglomerate, pe denivelare de 57 m. Deoarece vizitarea nu se face într-un cadru organizat și nu au fost luate măsuri de protejare și conservare, actual peștera se află într-o
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
lucrări profetice. Cei 12 scriitori și cele 12 lucrări sunt de obicei studiate împreună, și sunt ordonate în mod constant în Bibliile evreiești, protestante și catolice astfel: Multe Biblii ortodoxe ordonează cele 12 cărți astfel: Termenul "minor" se referă la lungimea fiecărei cărți (variind de la un singur capitol la paisprezece), chiar și cea mai lungă dintre ele fiind scurtă în comparație cu cele trei profeții majore, Isaia, Ezechiel și Ieremia.
12 Profeți Minori () [Corola-website/Science/327588_a_328917]
-
numiți rechini mackerel și este cel mai mare carnivor de pe pământ , din zilele noastre , în afară de cei care se hrănesc cu plancton , cum ar fi balena. este în principal cunoscut datorită dimensiunilor sale, indivizii maturi ajungând până la 6,4 metri în lungime (deși au fost publicate rapoarte despre rechini albi cu o lungime de 8 m, și o greutate de 3324 kg). Strămoșii lui erau de trei ori mai mari și aveau dinți de 16 cm. În afară de petele albe și de mărime
Rechinul alb () [Corola-website/Science/327594_a_328923]
-
din zilele noastre , în afară de cei care se hrănesc cu plancton , cum ar fi balena. este în principal cunoscut datorită dimensiunilor sale, indivizii maturi ajungând până la 6,4 metri în lungime (deși au fost publicate rapoarte despre rechini albi cu o lungime de 8 m, și o greutate de 3324 kg). Strămoșii lui erau de trei ori mai mari și aveau dinți de 16 cm. În afară de petele albe și de mărime, rechinii albi pot fi identificați după forma dinților lor , asta dacă
Rechinul alb () [Corola-website/Science/327594_a_328923]
-
însă armata a cerut o armă mult mai capabilă, astfel încât inginerii au proiectat un prototip nou, cu calibrul de 88 mm. Primele prototipuri au fost fabricate în anul 1928. Aceste modele, numite Flak 18, foloseau o singura țeavă cu o lungime de 56 de calibre ceea ce a dus și la desemnarea numelui de "L/56". Tunul era montat pe un afet cruciform. Aceasta avea un sistem de operare semiautomat simplu, care ejecta cartușele după tragere, permițând soldaților să încarce rapid unul
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
și întră în serviciu în 1943 cu denumirea "HMS J-826". A operat în Marea Mediterană până în 1944 când este reclasată și adusă în portul Malta. Nava avea o construcție solidă cu dublă cocă din lemn, deplasament de 329 tone, 43 m lungime, 7,15 m lățime, un pescaj de 2,5 m și era prevăzută cu două motoare care acționau două elice. Numele de "Calypso" l-a căpătat după al doilea război mondial când a funcționat ca feribot între Malta și Gozo
Calypso (navă) () [Corola-website/Science/327597_a_328926]
-
Falco cherrug (sau șoimul dunărean) este o specie de șoim pe cale de dispariție. În trecut specia a fost împărțită în mai multe subspecii, în prezent doar două dintre acestea fiind recunoscute de către ornitologi: Lungimea corpului variază între 45-55 cm și anvergura este de 105-130 cm. Masculii cântăresc 730-990 de grame, femelele 970-1300 de grame. Femelele sunt mai mari decât masculii însă diferențele nu se pot observa foarte ușor. Silueta este tipică de șoim, cu
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
camera unde se îmbrăca regele și în sala de toaletă, apoi în Sala de Consiliu. Apartamentele de stat se deschid spre Sala Oglinzilor, având la capetele sale saloanele păcii și a războiului, care ocupă partea întreagă din fața palatului, cu o lungime totală de 98 metri, cu 25 de metri mai mare decât modelul original de la Versailles. Apartamentele includ o baie privată, o sufragerie ornată cu un candelabru din porțelan de Meissen și cu o masă care se cobora și urca în
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
învingătorului pe principii egale se recomandă ca adversarii să aibă o rundă din 2 sau mai multe jocuri (număr par), ambii pe rând fiind jucătorul 1. 2.1. Dimensiunile clasice ale terenului de joc sunt următoarele: lățimea de 14 pătrate, lungimea de 22 pătrate, porțile de 4 pătrate fiecare, amplasate în fața fiecărui jucător la mijlocul liniilor orizontale ce delimitează terenul, astfel încât în fiecare parte laterală a porții se află câte 5 pătrate. 2.2. Notația terenului este efectuată, ținând cont de punctele
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
Andronescu și Nae Roman. Această producție cinematografică este alcătuită din conversațiile unor călători cinefili în drum spre studiourile cinematografice de la Buftea, întrerupte de prezentarea mai multor secvențe din filmele românești din perioada 1927-1977. Secvențele de legătură reprezintă aproximativ 40% din lungimea totală a filmului. Pe platoul de filmare de la Buftea, un regizor (interpretat de Dem Rădulescu) încearcă să filmeze o scenă dintr-un film de comedie în care un personaj (interpretat de Vasile Muraru) trebuie să calce întâmplător pe o coajă
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
450 metri utili) urma să fie material nou realizat pe platourile de filmare. La 22 august 1978, Consiliul Culturii și Educației Socialiste a aprobat realizarea proiectului, iar filmul a intrat în faza de producție la 15 septembrie 1978 cu o lungime estimată de 2.500 metri utili și un deviz maxim de 1,3 milioane lei. Filmările au durat 12 zile și s-au desfășurat în octombrie 1978, fiind finalizate la 1 noiembrie 1978. Operatorul Alexandru David a avut un rol
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
secundar la realizarea acestui film, el filmând doar secvențele de legătură: conversația unor călători cinefili aflați într-un tren care mergea la Buftea. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu concursul Arhivei Naționale de Filme. Lungimea sa a fost de 975 metri utili de peliculă. Regizor secund a fost Edith Mandel, iar consultant CFR ing. Radu Teodorescu. Copia standard a fost definitivată la 28 decembrie 1978. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 1
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
șase puțuri a fost descoperit în excavațiile din anul 1993 și a fost făcut accesibil publicului în martie 2012. Vizitarea lui este posibilă prin casa scărilor din puțul nr. 4 ieșirea fiind prin puțul nr. 6. Tunelul nu este luminat. Lungimea segmentului ce poate fi vizitat este de 90 metri. „Casa Dionysos” este numele dat somptuoasei vile romane clădite pe vârful dealului, în apropierea teatrului. Acest nume se datorește pardoselii de mozaic din tricliniumul central care descrie cultul și viața zeului
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
metri. „Casa Dionysos” este numele dat somptuoasei vile romane clădite pe vârful dealului, în apropierea teatrului. Acest nume se datorește pardoselii de mozaic din tricliniumul central care descrie cultul și viața zeului vinului Dionysos. Clădirea cu două etaje, având o lungime de 40 metri și o lățime de 23 metri, a fost construită în secolul al III-lea și cercetătorii presupun că a fost distrusă în cutremurul de pământ din anul 363. Săpăturile au evidențiat încăperi subterane care serviseră drept prăvălii
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
orașul Susaki. Imediat după aceea a fost declarată ca fiind "Critic Amenințată" pe Lista Roșie Japoneză. Pe 28 august 2012 vidra de râu japoneză a fost oficial declarată dispărută de Ministerul Mediului din Japonia. La maturitate vidra japoneză avea o lungime cuprinsă între 65 și 80 de cm lungime iar coada măsura între 45 și 50 cm. Avea o blană groasă și fină de culoare maro închis iar labele scurte erau prevăzute cu membrane interdigitale. Vidra japoneză era un animal nocturn
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
ca fiind "Critic Amenințată" pe Lista Roșie Japoneză. Pe 28 august 2012 vidra de râu japoneză a fost oficial declarată dispărută de Ministerul Mediului din Japonia. La maturitate vidra japoneză avea o lungime cuprinsă între 65 și 80 de cm lungime iar coada măsura între 45 și 50 cm. Avea o blană groasă și fină de culoare maro închis iar labele scurte erau prevăzute cu membrane interdigitale. Vidra japoneză era un animal nocturn și își părăsea vizuina doar după lăsarea întunericului
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
Declarând că „am vrut să rezolv câteva dintre «cozile de pește» în care au rămas acțiunile din "Festin"”, Martin a mai menționat și posibilitatea ca unele dintre capitolele terminate să fie mutate în volumul următor, "The Winds of Winter", în funcție de lungimea manuscrisului romanului "Dansul dragonilor". În ciuda estimărilor inițiale optimiste privind finalizarea către sfârșitul anului 2006, Martin a terminat romanul după cinci ani, în aprilie 2011. În această perioadă, pe blogul lui Martin au apărut știri sporadice privind progresul său, iar în
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]