KorAP: Find »[drukola/base=parcă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1759 1760 1761 ...1827 >

45,675 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357

a abținut curajos să nu se certe cu tatăl lui. Despărțirile sunt sfâșietoare pentru mine. E bine să ne întâlnim cu cei iubiți, dar apoi vine durerea și chiar teama de a-i pierde pentru totdeauna. Ascult Ceaikovski, Andante cantabile, parcă numai tonurile muzicii, intensitatea lor mă pot consola de „despărțirile” inevitabile. Septembrie Toamna a venit subtil, punând pe aici, pe colo galbenul ei în infinite nuanțe, ruginiul ei pe care nici un pictor nu-l va putea reproduce exact. Da, toamna

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
unde se depășesc gânduri și sentimente, succese și insuccese și tot haosul provocat de faptul de a fi în viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
viață pe care nimic altceva n-o poate imita. Arta, religia ar putea înlocui iubirea, completa ființa cu „irealitatea” lor puternică. Dar când cei doi sunt mari personalități și au creat între ei corpul subtil al iubirii și artei, atunci parcă e și mai greu. Ca de obicei, cineva trebuie să moară. În cazul creatorilor, o dată cu iubirea și arta, rămânând de presupus o înnoire dureroasă. La artiști ca Picasso, de exemplu, iubirile l-au înnoit sublim pe maestru, lăsând „să moară

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
apă. M-am trezit cu gustul bun al apei în gură. Aș vrea să trăiesc mai mult în vis - acolo sunt mari pericole, dar cele din realitate par mult mai amenințătoare. În vis, spațiul pare infinit și mă pot salva parcă într-o a patra sau a cincea dimensiune despre care nu știu nimic. 14 septembrie. Pax (P.A. Axelsson) m-a sunat. Se va filma pe 23-25 septembrie. Voi trăi intens tensiunea actorilor, visele lor diurne, reveriile despre cine sunt. Totul

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
născut: să compar traducerile, să învăț în fiecare zi noi formulări, găsite de traducători străluciți. Pentru că mâine încep filmările, a trebuit să fac ordine peste tot și să văd haosul din mine exteriorizat în hârtii și cărți care mă împiedică parcă să lucrez armonios, adică să am deșertul foii albe în fața ochilor și să mă adâncesc în el. Acum sunt obosită și nu fac decât să înțeleg viața sau nevoia eremiților de a se izola, măcar temporar, într-un loc în

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
Eliade și generația lui, și nici despre istoria României, care ni se transmisese numai prin istoria falsificată după „necesitățile împrejurărilor istorice”. La un moment dat, țineam un cuțit de argint în mână. Cele două doamne făceau prevestiri negre, ele știau parcă adevărul pentru care noi, născuți ceva mai târziu, pierduserăm orice interes. Deodată, în mâinile mele „calorice” (de „șaman”, cum mi-a spus Mircea Eliade când va veni la noi, în Suedia), cuțitul s-a rupt în două părți, depărtând lama

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
Neant - Ceva, punând semne de egalitate între ele, pentru că ele pot fi reversibile, fuzionând și hrănindu-se reciproc din impulsul existând în simțurile și mentalul meu în mișcare. Noiembrie Această lună îmi amintește mereu de tatăl meu. Totul în jurul meu parcă ar curge către ziua lui de naștere, frigul și căldura confruntându-se, precum și culorile vii care s-au stins dându-mi gustul morții. Al acelei morți ca o logodnă, cum am numit-o în imaginile filmului, cuvinte ce au stârnit

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
care o numesc poate impropriu „neant” - ceva care ar transcende gânduri, sentimente, viață și chiar moarte - e prezentă fără să fie vreodată nici „ceva”, și nici „nimic”. Am visat că eram într-o rachetă, împreună cu René, cu o viteză amețitoare parcă vedeam din alt spațiu peisajele Elveției, lacurile celor patru cantoane și oamenii care mâncau numai brânză de la oile lor. Întâlnire cu doctorul Bo Kuritzen, prietenul nostru, vorbind despre Dumnezeu, a spus că El este sexualitatea. A lăsat-o pe fosta

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
A sosit omul care a acordat pianul, o nouă operație extrem de sofisticată, și apoi a venit Ingrid (Lindgren) și a înviat pianul revărsând din el sunete sublime din Études de Chopin, amintind de interpretarea celebrului pianist Maurizio Pollini, acoperindu-mă parcă cu ácele de aur ale unei acupuncturi muzicale greu de descris. Nervii mei surescitați parcă au fost neteziți de sunete cu fulgerul albastru din studiile înflăcăratului Chopin. Decembrie Este 13 decembrie, și Birgitta (Trotzig) a venit din nou la mine

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
venit Ingrid (Lindgren) și a înviat pianul revărsând din el sunete sublime din Études de Chopin, amintind de interpretarea celebrului pianist Maurizio Pollini, acoperindu-mă parcă cu ácele de aur ale unei acupuncturi muzicale greu de descris. Nervii mei surescitați parcă au fost neteziți de sunete cu fulgerul albastru din studiile înflăcăratului Chopin. Decembrie Este 13 decembrie, și Birgitta (Trotzig) a venit din nou la mine, stând de vorbă până la miezul nopții. S-a sunat la ușă: vecinii mei, Anders și

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
și să mă deplasez în alt timp, când iubirea noastră era echilibrată de eforturile de a trăi „ireal”, de a deveni și mai profund „un cuplu creator”, așa cum eram comentați în presa suedeză. Creatorii beneficiază de „imprevizibilul” artei, și asta parcă alungă rutina și plictisul vieții casnice. Acum nu mai pot privi Cartea păsărilor a lui Rudbeck fără să citesc și puțin din Attar (în traducerea suedeză a marelui Erik Hermelin), unde găsesc exact ce trebuie stării mele pentru a mă

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
pierd timpul pălăvrăgind cu prietenii la telefon sauîntâlnindu-i. Câinii sunt mai buni decât oamenii, obișnuia să spună Erik Satie, pisicile sunt mai valoroase decât femeile, cred aproape toți japonezii... Există adevăr în aceste amare reflecții - nevorbitoarele te lasă în pace, parcă încurajându-te la o mai mare concentrare. Este știut că artiștii iubesc aceste animale, poeții pisicile, prozatorii câinii. Jubileul Uniunii scriitorilor suedezi, la Stadshuset. Mare pompă cu regele și regina, și oaspeți din străinătate, printre ei poetul Ștefan Augustin Doinaș

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
lui Simenon, unde povestea de vizita, cu una dintre soții, la bordelurile pariziene. Eram șocată, hotărâtă să spun: nu! Mama era într-o cameră și ne supraveghea privind la desenele mele, decisă mă lasă să mă duc acolo, vorbindu-mi parcă în șoaptă de vizitele lui Bruno Schultz la „îngerii lui”, prostituatele, pe care le-a imortalizat sublim în grafica lui. M-am gândit la aceste vise tot timpul, simțind pericolul de a mă scinda, „prostitua”, desenând prea mult, acordând o

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
se arunca în fața lui fără să mă atace. Îmi era frică de leu, dar câinele era între el și mine ca o pradă. Apoi visam din nou că cineva mă iubea mult. Îmi spunea asta fără cuvinte, într-o infracomunicare parcă, adresându-mi-se dincolo de viață. Iulie Am scris mult în ultimul timp la nuvelele care prind formă și coerență, făcându-mă să mă simt bine, ca și cum scrisul e chiar spațiul adevăratei mele vieți. Nu știu cum fac când sunt inspirată, știu numai

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc un masacru! Era îngrozită, dar ceva luminos a apărut deodată. Corp astral! Îngerul păzitor? Adevărata ei ființă invizibilă? S-a trezit speriată de apariția luminoasă care vroia parcă s-o asigure că nu era ceva atât de îngrozitor cum părea. În realitate, Ingrid a fost înlocuită în orchestra de la radio, unde a fost solistă atâția ani, cu un pianist mai tânăr. E dureros, dar asta nu cred că

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
torturile suferite - când, după zece ani și mai bine, s-a întors acasă prăbușit, bolnav, povestind despre „muncile” de la Canal amintind lagărele de concentrare naziste. Cadavrele prietenilor și tovarășilor lui plutesc mereu în acel spațiu lugubru, în apa și pământul parcă blestemate- întrucât nu s-a dat nici un decret prin care să se ceară iertare familiilor pentru viața pierdută a celor dragi, nu s-a refăcut nici un proces în care să se afirme greșeala lor și nevinovăția victimelor, așa cum se face

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
Mă întreb mereu când caut mese libere pentru a scrie sau desena, când voi ajunge să fac ordine, în fiecare zi, ca într-o grădină, nepemițând lucrurilor să mă sufoce și să respire ele în locul meu? Aprilie Lumina a deschis parcă pământul: euforie de galben, apoi de alb! Bucuria de a umple casa cu florile primăverii, care mă privesc cu mii de ochi, ca în copilărie, murmurând: ne cunoaștem și ne iubim de o viață! Cu Agneta (Pleijel) și Maciej (Zaremba

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
îmbrățișat, încurajat, a dat bibliile lui „urmașului său”, care va duce mai departe activitatea Bisericii Evanghelice Libere, apoi s-a așezat pe o sofa, lângă Ralf, i-a binecuvântat pe toți, s-a aplecat spre umărul lui Ralf, zâmbindu-i parcă înveselit, și apoi a murit, s-a stins ușor, căzând parcă într-un somn lin, fără trezire. Era ora 13.15, era timp luminos, soarele strălucea, timpul în care, se spune, cei drepți se duc direct la Domnul. Va fi

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
mai departe activitatea Bisericii Evanghelice Libere, apoi s-a așezat pe o sofa, lângă Ralf, i-a binecuvântat pe toți, s-a aplecat spre umărul lui Ralf, zâmbindu-i parcă înveselit, și apoi a murit, s-a stins ușor, căzând parcă într-un somn lin, fără trezire. Era ora 13.15, era timp luminos, soarele strălucea, timpul în care, se spune, cei drepți se duc direct la Domnul. Va fi înmormântat pe 21 iunie, când soarele va fi la apogeu, solstițiul

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
îmbrățișa plin de dragoste. Am simțit mirosul lui plăcut când m-am trezit, ca și cum el ar fi într-adevăr cu mine, comunicând căldura binefăcătoare a iubirii. Iulie Melancolie, paralizie a voinței de a scrie - moartea lui Lionel mi-a secătuit parcă entuziasmul creator. Atât de fragilă mă face iubirea pentru semenii mei. Oare ce iubesc eu la aceste ființe, pentru care m-aș arunca în foc numai ca să fiu veșnic cu ele? Nu știu exact ce, bănuiesc că multe lucruri difuze

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
în stare pură, esențe tari care nu există în realitate. Ceea ce se numea muzică în viață fusese numai umbra adevăratei muzici. M-am trezit într-un lac de sudoare, inima îmi bătea cu putere, călătorisem departe, ani-lumină mă despărțeau acum parcă de locul în care trăia René. Deși eram în continuare soția lui, eu mă încăpățânam să trăiesc mai departe în așa-zisa adevărata viață de pe pământ. Prietenul lui Boni (Herlin), Puckson, mi-a telefonat îngrijorat. Boni nu răspunde la telefon

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
demoni, asta se cheamă în suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi de ani. Am primit flori și felicitări de la prieteni. Dar n-am scris nimic în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă de irealitate. Cărțile au amuțit, nu le mai aud vocile. Sunt singură cu fantome, vampiri hrănindu-se cu energia mea creatoare, târându-mă către banala ladă cu gunoi a existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
ne asigură localul confortabil și elegant. Ne îmbuibăm până la bulimie în documente despre catastrofa Estonia. Cele mai halucinante teorii intrau până și în visele mele: sabotaje, intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea corpurilor celor înecați. E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe nume preotul

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
el, acum câteva zile, Göran era aproape decis să nu se opereze. Dar, între timp, panica a crescut și a decis să se opereze, deși aproape toți prietenii s-au arătat sceptici în privința asta. Soția lui, Lena, e calmă și parcă a primit o nouă forță pentru ceva care se poate întâmpla în viitor. Deși suntem în luna mai, a nins după merii în floare. Dar se pare că nu e nici un pericol pentru pomi - aici, totul este altfel. Se supraviețuiește

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
împăcarea” și poate reînvierea fluxului vital dintre noi. Dar n-a fost să fie așa. M-am lăsat pradă șuvoiului de întâmplări, de călătorii (la Brașov, Sinaia, Constanța), peste tot întâlnind oameni și peisaje care m-au recunoscut, umplându-mă parcă de acea nostalgie tarkovskiană, care va ieși în realitate în viitoarele mele texte, spontan, liber, fără chingile acute ale prezentului. Întâlnirea cu poetul și menestrelul Augustin Frățilă m-a zguduit. Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în

Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu (2004) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]