47,905 matches
-
condus versiunea Super Sport pe circuitul privat Volkswagen la Volkswagen Ehra-Lessien pentru a stabili viteza maximă a mașinii. La acest test au asistat reprezentanții Guinness Book of Records și cei ai agenției germane pentru inspecții tehnice (TÜV) pe o parte. Viteza maximă medie în ambele direcții a fost de 431,072 kilometri pe oră. Odată produse pentru vânzare, primele cinci Super sport Sport au aceleași culori (negru și portocaliu) ca și prima mașină produsă, cea care a fost folosită pentru a
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
ambele direcții a fost de 431,072 kilometri pe oră. Odată produse pentru vânzare, primele cinci Super sport Sport au aceleași culori (negru și portocaliu) ca și prima mașină produsă, cea care a fost folosită pentru a stabili recordul de viteză. Pentru toate modelele produse, viteza maximă va fi limitată electronic la 415 km/h, pentru a proteja anvelopele. Statistici de bază: Aspect și stilul de caroserie: Bugatti Veyron Bugatti Veyron Super Sport: Accelerație Super Sport Economia de combustibil EPA oraș
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
431,072 kilometri pe oră. Odată produse pentru vânzare, primele cinci Super sport Sport au aceleași culori (negru și portocaliu) ca și prima mașină produsă, cea care a fost folosită pentru a stabili recordul de viteză. Pentru toate modelele produse, viteza maximă va fi limitată electronic la 415 km/h, pentru a proteja anvelopele. Statistici de bază: Aspect și stilul de caroserie: Bugatti Veyron Bugatti Veyron Super Sport: Accelerație Super Sport Economia de combustibil EPA oraș conducere 8 mile pe galon
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
Super Sport Economia de combustibil EPA oraș conducere 8 mile pe galon SUA (29 L/100 km; 9.6 mpg imp-) EPA autostradă 13 mile pe galon SUA (18 L/100 km, 16 mpg imp-) Top economie de combustibil de viteză 3 mile pe galon SUA (78 L/100 km; 3.6 mpg imp-), sau 1.4 US gal (5,3 L/sec; 1.2 gal imp) pe minut
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
și Lupșa. Valea Mogoșului care o traversează de la nord-vest spre sud-est își are izvorul aproape de hotarul cu comuna Lupșa de sub masivul Poienița iar cursul său iese din comună în cadrul satului Cojocani de unde trece apoi pe teritoriul comunei Râmeț, având o viteză de curgere la circa 20 km/h, întâlnind în cursul său pitoreștile chei ale Râmețului, unde razele soarelui pătrund cu greu, atingând firavele petale ale florii de colț, frumuseți care încântă ochiul excursionistului pornit prin aceste locuri . În unele cazuri
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
sunt situate mai în spate față de alte păsări, lucru ce le conferă o statură bipedă, dar care le îngreunează mersul pe uscat. În schimb, acestea îndeplinesc funcția de cârmă atunci când se află în apă. În apă, pinguinii pot ajunge la viteze de până la 60 km/h, dar viteza lor obișnuită este situată între 5-10 km/h. Rezervele de oxigen se găsesc în țesutul muscular, care conține mari cantități de mioglobină, ceea ce face pinguinii capabili să reziste mult timp scufundați, până la 18
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
păsări, lucru ce le conferă o statură bipedă, dar care le îngreunează mersul pe uscat. În schimb, acestea îndeplinesc funcția de cârmă atunci când se află în apă. În apă, pinguinii pot ajunge la viteze de până la 60 km/h, dar viteza lor obișnuită este situată între 5-10 km/h. Rezervele de oxigen se găsesc în țesutul muscular, care conține mari cantități de mioglobină, ceea ce face pinguinii capabili să reziste mult timp scufundați, până la 18 minute în cazul pinguinului imperial ("Aptenodytes forsteri
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
fiind situarea în zona culoarului de vale și a luncii Șiretului, precum și dispunerea reliefului în trepte altitudinale paralele pe direcția generală nord-sud, este unul caracterizat de fenomene de arșiță și uscăciune, temperaturi ridicate în timpul verii (specific continental cu accente excesive), viteze ridicate ale vântului, viscole și înzăpeziri frecvente în timpul iernii. Apariția fenomenului de foehn, are ca si consecință creșterea rapidă a temperaturii și scăderea umidității aerului, drept care precipitațiile au o frecvență redusă și variația amplitudinii coordonatelor termice este redusă. Vară ploile
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
deplaseze (aer sau apă), așa și undele luminoase aveau nevoie de un mediu, numit "eter luminifer," sau "eter universal." Deoarece lumina poate călători prin vid, s-a presupus că vidul trebuie să conțină mediul prin care se deplasează lumina. Întrucât viteza luminii este atât de mare, construirea unui experiment care să detecteze prezența și proprietățile acestui eter necesitau ingeniozitate deosebită. În fiecare an, Pământul parcurge o distanță uriașă în orbita sa în jurul Soarelui, la o viteză de aproximativ 30 km/s
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
care se deplasează lumina. Întrucât viteza luminii este atât de mare, construirea unui experiment care să detecteze prezența și proprietățile acestui eter necesitau ingeniozitate deosebită. În fiecare an, Pământul parcurge o distanță uriașă în orbita sa în jurul Soarelui, la o viteză de aproximativ 30 km/s sau peste 108.000 km pe oră. Soarele însuși se deplasează în jurul centrului galaxiei la o viteză și mai mare, și sunt și alte mișcări, la nivele superioare ale structurii universului. Deoarece Pământul este în
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
necesitau ingeniozitate deosebită. În fiecare an, Pământul parcurge o distanță uriașă în orbita sa în jurul Soarelui, la o viteză de aproximativ 30 km/s sau peste 108.000 km pe oră. Soarele însuși se deplasează în jurul centrului galaxiei la o viteză și mai mare, și sunt și alte mișcări, la nivele superioare ale structurii universului. Deoarece Pământul este în mișcare, era de așteptat ca curgerea eterului în jurul Pământului să producă un "vânt eteric" detectabil. Deși ar fi posibil, teoretic, ca mișcarea
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
vânt eteric" detectabil. Deși ar fi posibil, teoretic, ca mișcarea Pământului să fie egală cu cea a eterului la un anumit moment de timp, nu se putea ca Pământul să rămână în repaus permanent în raport cu eterul, datorită variației atât a vitezei, cât și a direcției mișcării. În orice punct dat de pe suprafața Pământului, magnitudinea și direcția vântului ar varia de-a lungul zilei sau de-a lungul anului. Analizând viteza de întoarcere a luminii în direcții diferite la momente de timp
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
să rămână în repaus permanent în raport cu eterul, datorită variației atât a vitezei, cât și a direcției mișcării. În orice punct dat de pe suprafața Pământului, magnitudinea și direcția vântului ar varia de-a lungul zilei sau de-a lungul anului. Analizând viteza de întoarcere a luminii în direcții diferite la momente de timp diferite, se credea că se poate măsura mișcarea Pământului relativ la eter. Diferența așteptată la viteza luminii măsurată era foarte mică, dată fiind că viteza Pământului în orbita sa în jurul
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
direcția vântului ar varia de-a lungul zilei sau de-a lungul anului. Analizând viteza de întoarcere a luminii în direcții diferite la momente de timp diferite, se credea că se poate măsura mișcarea Pământului relativ la eter. Diferența așteptată la viteza luminii măsurată era foarte mică, dată fiind că viteza Pământului în orbita sa în jurul Soarelui era cam o sutime de procent din viteza luminii. Un număr de fizicieni au încercat să facă aceste măsurători la jumătatea secolului al XIX-lea
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
de-a lungul anului. Analizând viteza de întoarcere a luminii în direcții diferite la momente de timp diferite, se credea că se poate măsura mișcarea Pământului relativ la eter. Diferența așteptată la viteza luminii măsurată era foarte mică, dată fiind că viteza Pământului în orbita sa în jurul Soarelui era cam o sutime de procent din viteza luminii. Un număr de fizicieni au încercat să facă aceste măsurători la jumătatea secolului al XIX-lea, dar precizia necesară era prea mare pentru condițiile existente
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
momente de timp diferite, se credea că se poate măsura mișcarea Pământului relativ la eter. Diferența așteptată la viteza luminii măsurată era foarte mică, dată fiind că viteza Pământului în orbita sa în jurul Soarelui era cam o sutime de procent din viteza luminii. Un număr de fizicieni au încercat să facă aceste măsurători la jumătatea secolului al XIX-lea, dar precizia necesară era prea mare pentru condițiile existente. De exemplu, aparatul Fizeau-Foucault putea măsura viteza luminii cu o eroare de 5%, nici măcar
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
era cam o sutime de procent din viteza luminii. Un număr de fizicieni au încercat să facă aceste măsurători la jumătatea secolului al XIX-lea, dar precizia necesară era prea mare pentru condițiile existente. De exemplu, aparatul Fizeau-Foucault putea măsura viteza luminii cu o eroare de 5%, nici măcar aproape de ce era necesar pentru a măsura vântul eteric. Michelson avea o soluție pentru problema construirii unui dispozitiv suficient de precis pentru a detecta curgerea eterului. Aparatul pe care l-a proiectat, numit
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
până acum. În loc să furnizeze informații privind proprietățile eterului, articolul din 1887 al lui Michelson și Morley din "American Journal of Science" a dat deplasarea ca fiind doar a patruzecea parte din deplasarea așteptată, dar “deoarece deplasarea este proporțională cu pătratul vitezei”, ei au tras concluzia că viteza măsurată este aproximativ o șesime din viteza așteptată pentru mișcarea Pământului pe orbită și “sigur mai puțin de o pătrime.” Deși a fost măsurată această “viteză”, a fost considerată mult prea mică pentru a
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
proprietățile eterului, articolul din 1887 al lui Michelson și Morley din "American Journal of Science" a dat deplasarea ca fiind doar a patruzecea parte din deplasarea așteptată, dar “deoarece deplasarea este proporțională cu pătratul vitezei”, ei au tras concluzia că viteza măsurată este aproximativ o șesime din viteza așteptată pentru mișcarea Pământului pe orbită și “sigur mai puțin de o pătrime.” Deși a fost măsurată această “viteză”, a fost considerată mult prea mică pentru a aduce dovezi ale existenței eterului, iar
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
Michelson și Morley din "American Journal of Science" a dat deplasarea ca fiind doar a patruzecea parte din deplasarea așteptată, dar “deoarece deplasarea este proporțională cu pătratul vitezei”, ei au tras concluzia că viteza măsurată este aproximativ o șesime din viteza așteptată pentru mișcarea Pământului pe orbită și “sigur mai puțin de o pătrime.” Deși a fost măsurată această “viteză”, a fost considerată mult prea mică pentru a aduce dovezi ale existenței eterului, iar ulterior s-a spus că este în
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
așteptată, dar “deoarece deplasarea este proporțională cu pătratul vitezei”, ei au tras concluzia că viteza măsurată este aproximativ o șesime din viteza așteptată pentru mișcarea Pământului pe orbită și “sigur mai puțin de o pătrime.” Deși a fost măsurată această “viteză”, a fost considerată mult prea mică pentru a aduce dovezi ale existenței eterului, iar ulterior s-a spus că este în marja de eroare experimentală care ar putea permite ca viteza să fie chiar și zero. Deși Michelson și Morley
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
puțin de o pătrime.” Deși a fost măsurată această “viteză”, a fost considerată mult prea mică pentru a aduce dovezi ale existenței eterului, iar ulterior s-a spus că este în marja de eroare experimentală care ar putea permite ca viteza să fie chiar și zero. Deși Michelson și Morley au continuat cu alte experiențe după prima publicare din 1887, ambii au continuat și activitatea în domeniu. Alte versiuni ale experienței au fost efectuate cu calcule din ce în ce mai sofisticate. Kennedy și Illingworth
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
să fie blocat de ziduri, a folosit un atelier cu ziduri subțiri, în principal din pânză. A măsurat consistent un mic efect pozitiv care varia cu fiecare rotație a dispozitivului, cu ziua siderală și anual. Măsurătorile sale au dat o viteză de revoluție a Pământului de doar ~10 km/s în loc de valoarea așteptată de ~30 km/s. El a rămas convins că aceasta s-a datorat antrenării "parțiale" în curent, și nu a încercat să găsească o explicație mai detaliată. Deși
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
aceeași cascadă într-un alt set la unghiuri drepte, creând astfel un interferometru de mare precizie. Primul astfel de experiment a fost condus de Charles H. Townes, unul din co-creatorii primului maser. Experimentul din 1958 a dat o limită superioară vitezei, luând în calcul orice eroare experimentală, de doar 30 m/s. În 1974 o repetare cu laseri mai preciși în experimentul Trimmer triunghiular a redus această limită maximă la 0,025 m/s, și a inclus teste ale antrenării curenților
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
privilegiat) — de la mecanică la toate legile fizicii, inclusiv electrodinamica. Pentru a evidenția acest lucru, Einstein nu s-a oprit la a lărgi postulatul relativității, ci a adăugat un al doilea postulat: acela că toți observatorii vor obține aceeași valoare pentru viteza luminii indiferent de starea lor de mișcare uniformă și rectilinie. Această teorie are o serie de consecințe surprinzătoare și contraintuitive, dar care au fost de atunci verificate pe cale experimentală. Relativitatea restrânsă modifică noțiunile newtoniene de spațiu și timp afirmând că
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]