45,675 matches
-
pur și simplu bine cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut. E cristalul care se rotește în inconștientul meu, ca un poliedru, dezvăluind parcă sinele mic și sinele suprem, într-o relație armonioasă. Dacă mă îndoiesc că sunt liberă de dorințe, mânie și senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul de poezie din Visby. Mă bucur că Ileana
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de scris de la Centrul de Presă. Colegii îl trezesc întrebându-l dacă e mort. Andrei surâde: nu, încă! Dacă s-ar duce acasă și ar sta singur, sunt sigură că ar muri. Aici, la Centrul de Presă din Stockholm, există parcă viață pentru cei singuri, cei bolnavi, dar cu dorința de a mai trăi puțin, ca dragul de Andrei... În aceeași zi am aflat că a murit, la New York, poetul Iosif Brodski, în somn (exact ca René), după multe operații pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dat din nou fularul ei de cașmir ca să mă încălzesc, fular mov-albastru, dăruit de fiica ei, Erika. Ana Maria Narti a fost atât de mulțumită de convorbirea noastră de ieri, încât a hotărât să ne plătească! Scriu nuvelele mele, inspirată parcă de convorbirea de ieri, dar așteptând mereu în timpul efortului meu ca limba să se deschidă și mai mult pentru mine. Să pot crea, cât de puțin, în ramele extraordinare ale unei limbi care e un teren virgin pentru mine. Am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mănăstirea Nămăiești; tocmai murise una dintre cele treizeci și trei de maici fecioare, și ea era destinată să-i ia locul, având același dar, al psalmodierii, al polifoniei vocale. Martie A venit primăvara? Nici vorbă! E frig, ninge destul de des, dar inima parcă s-a trezit la o viață nouă. Vrea să iubească flori, frunze, fețe de oameni morocănoase și triste, dar cu licăriri ale divinului în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o infinită bunătate. Toată ziua am fost fericită din cauza acestui vis. Paștele ortodox. Am primit telegrame și flori de la prietenii români. Am visat că eram în mare dragoste cu un bărbat. Cine era? Nu știu, dar îl iubeam mult, era parcă ultima dragoste, la fel de nebună ca și prima îndrăgostire, când eram copil, aveam cinci ani și păstram pâine proaspătă ca să-i dau acelui băiețel care s-a mutat peste un timp de pe strada noastră și pentru care am suferit îngrozitor, refuzând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vorba de mai mult decât simpatie, și asta mă intimidează și mă pune într-o jenă fără nume. I-am arătat aspiratorul și mi-am scos mănușile, invitându-l în casă. S-a scuzat, evident, dar toată ființa lui vorbea parcă de o iubire „nepermisă” după legile stricte în care el a trăit. Atunci mi-a venit ideea de a-i arăta planșele mari cu păsări ale lui Rudbeck, și asta a fost ca o bună „disonanță”, canalizând atenția obosită de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
consolat de faptul că n-am primit nici un semn de viață de la Eva (Bonnier) în legătură cu cartea mea de nuvele. M-am tot gândit dacă nu cumva „suedeza” mea e prea rudimentară ca să exprime subtilele narațiuni pe care le-am „filmat” parcă, purtându-le cu mine tot timpul, în căutarea unui ton adecvat conținutului exploziv al unei lumi ce nu este lumea țării în care trăiesc acum. Dar totul este limba visului și a filozofiei. Există diferențe mari între cele două limbi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Parisului. Sunt profund mișcată de marea lor căldură. Ultima oară am fost la Paris cu René, și totul mă atinge direct în inimă și în rinichi, o durere surdă pentru că peste tot sunt urmele noastre, conversațiile noastre de atunci, totul parcă e imprimat în materia din care e făcut marele, frumosul oraș al luminilor. Prietenii mei Alex și Miky m-au invitat la masă și am simțit din nou acea disponibilitate sufletească a lor de-a mă înconjura cu un cerc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Vom călători cu trenul la Beuvry, unde se ține micul festival și colocviul, cu mulți scriitori români și străini. George Astaloș ne-a invitat și a făcut antologia poeziei române în felul lui special. Parisul mă fascinează datorită luminii lui - parcă ar fi luminat de alt soare, al rațiunii, al vorbirii clare, al minții lucide. Tot personalul hotelului unde ne vom întoarce după câteva zile este compus în majoritate din oameni de culoare, venind din fostele colonii franceze. Femeia care-mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cartea lui T.S. Eliot Old Possum’s Book of Practical Cats. Am scris un articol pentru România literară, am tradus câteva poeme cu ajutorul lui Anders. Poeta e o originală din toate punctele de vedere, a apărut la Stockholm foarte timidă, parcă fofilându-se cu modestie sub ploaia de întrebări ale jurnaliștilor. Vroia mereu parcă să rămână singură, poate cu Anders, traducătorul ei, și să se înfășoare amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un articol pentru România literară, am tradus câteva poeme cu ajutorul lui Anders. Poeta e o originală din toate punctele de vedere, a apărut la Stockholm foarte timidă, parcă fofilându-se cu modestie sub ploaia de întrebări ale jurnaliștilor. Vroia mereu parcă să rămână singură, poate cu Anders, traducătorul ei, și să se înfășoare amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn de după-amiază l-am visat pe Anders- ei bine, îi crescuseră două frumoase coarne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
urmeze până acasă. Am înțeles repede „strategia” lor și dispăream înainte ca ei să mă urmeze, alergând și luând din mers taxiuri de pe bulevardul Kiseleff. Noaptea era și mai groaznic: mi se bătea cu insistență în ușă, cu o cheie parcă. Inima îmi bătea gata să-mi sară din piept. Auzeam pași care se apropiau, se îndepărtau și se apropiau din nou, încercând să deschidă ușa. N-am deschis niciodată. Asta era „recompensa” că nu rămăsesem în străinătate. Mă gândeam să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care mă înghit avertizându-mă, mângâindu-mă, pedepsindu-mă și iubindu-mă! Al tău, mon amour, tout à toi, en toi et par toi, René. Decembrie Încă un an care se sfârșește atât de repede. Scrisorile lui René mă țin parcă în ambra iubirii, ca un prizonier fericit- numai „prizonierii iubirii” pot fi mulțumiți. Deși știu că nu există fericire, mă încăpățânez să cred că iubirea e adevărata, singura fericire. Iubirea pentru părinți, pentru profesorii de la care am învățat atâtea lucruri
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este aerul în care focul meu arde existând. Iubirea pe care poetul admirabil, Novalis, o numea: „Țelul final al istoriei lumii. Universum unum”. Acuma, exact ca și în copilărie, am primit puterea de a iubi toate ființele, animate și inanimate, parcă în felul unic al Sfântului Francisc, despre care am scris un poem ce nu s-a vestejit deloc. De câte ori am ocazia îl recit aici, în Suedia, la festivaluri și întâlniri cu scriitorii. De fiecare dată, inconștient, îl umplu cu viața
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
De câte ori am ocazia îl recit aici, în Suedia, la festivaluri și întâlniri cu scriitorii. De fiecare dată, inconștient, îl umplu cu viața mea, într-un fel nou, pentru că, precum orice ființă, sunt în mișcare, mă schimb mereu, am altă energie, parcă altă sensibilitate nouă în rădăcina veche a timpului trăit. În spatele textului simplu stă iubirea resimțită în momentele scrisului, dar nu numai atât: ci și iubirea din momentele în care am lucrat la poem. Am învățat de la poeții excepționali de aici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vulgari, care contau numai prin bătăliile victorioase, numai învingătorii, pe când regele tânăr conta chiar cu universul în care strălucea înfrântă și totuși glorioasă figura iubită a lui Alexandru cel Mare. Îmi place să salut statuia din marginea orașului vechi, situată parcă pe o terasă, ca ea să fie văzută din toate unghiurile. Timpul i-a pus patina verde, acel verde de jad de India, lucind clar și opac, lumini și umbre, și materia metalului saturat de apă și aburii ei, cețurile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și ale amurgului, ale ninsorilor și ale altor fenomene nevăzute de ochii omenești. Sfântul Gheorghe e tânăr și crispat, toată emoția și încordarea vin din calul său, care pare cu adevărat eroul acestei drame non stop. Calul și hățurile lui parcă vorbindu-mi despre modalitățile extraordinare ale naturii care dă lupta, pe când călărețul are numai datoria de a accepta lupta, a conduce cu o anume rigiditate natura din afara naturii sale. Balaurul e deja călcat în picioare, e deja sastisit de atâta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
simțurilor. Am impresia că s-a îngrășat de atâta îmbuibare cu fecioare atrase de el, mai ales de aurul lui, de visele de fericire, de sexualitatea lui debordantă. E vorba de sastisirea în partea cea mai joasă a naturii. Balaurul parcă acceptă (ca în toate basmele lumii) faptul de a fi învins, o cură scurtă de „slăbire”, sigur că își va relua mai târziu forma de mare tentator al plăcerii și acumulării, pe care nimeni n-o poate extirpa din natura
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
primească pe limbă acel gust sălciu, dar bun, impregnat de melancolia copilăriei, când, plini de sete și foame, gustam veseli dintr-un bulgăre de zăpadă ca dintr-un măr. Ultima zi a anului. E alb peste tot. Am în mine parcă toate „zăpezile de altădată”. Zăpezi care s-au amestecat cu pământul, ascunzându-se în hrana de toate zilele, cu tot aerul respirat, călătorind prin flori, frunze și fructe îndelung contemplate și mirosite. Zăpezile devenite coline pe strada Amaradiei și pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aveau magia lor - zăpada era altfel, cu mult albastru în ea, ca ochii lui, topindu-se mai încet, la fel ca și frunzele toamnei având o lumină galbenă intensă, călătorind până în dreptul casei unde locuiam eu. Nămeții de pe strada Amaradia parcă ar fi rude cu zăpada de pe strada pe care locuiesc acum, Strada celor ce cântăresc sarea, strada sării (Saltmätargatan), cu albul imaculat văzut dis-de-dimineață, când mă scol ca să mă rog pentru toată lumea, pentru vii și morți. E un fel de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de la regretatul artist-emerit Radu Botez), a făcut ca întregul aparat orchestral să-i dea tot concursul la realizarea unui acompaniament plin de rafinament muzical. Alți dirijori, care nu reușesc decât o interpretare de serviciu, bagatelizează uneori acompaniamentul acestui opus verdian (parcă uitând, sau neștiind, că celebrul dirijor Arturo Toscanini a făcut o sută cinci repetiții generale cu această operă la Scala din Milano)! Am avut ocazia să ascult imprimarea unei benzi pirat, care circula prin Ungaria, cu explicațiile din repetițiile făcute
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
iulie 2003) OPERA ARE STATUT ONORANT Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe ultimul meu articol de acum două zile din acest generos cotidian, că iată am și primit îmbucurătoarea veste! În articolul cu pricina reaminteam ideea, care devenise parcă o obsesie pentru mine, de a susține în orice împrejurare și în toate mediile propunerea ca autoritățile să atribuie și Operei ieșene statutul de „Operă Națională”. Știam că instituția făcuse demersuri în acest sens, rămase fără rezultat. Iată că, în timp ce
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
atribuirea calitativului de excepțional întregului spectacol. Ceilalți colegi din distribuție care apăreau în acest spectacol pentru a cincea oară de la debutul anterior al unei distribuții compacte, sau întrecut pe sine. Așa se întâmplă adesea la multe spectacole când un partener parcă electrizează prin dăruirea sa, contaminează pozitiv, atrage după sine și stimulează energiile creatoare ale celorlalți. multă convingere atât trăirile afective față de iubita sa cât și îngrijorările Gabriel N stase în rolul lui Mario Cavaradosi, a reliefat cu mai ă calitativ
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în forte, controlate și îndelung studiate (pe care le-am urmărit, având șansa să mă număr printre spectatorii serii), se va menține, atunci fericiții participanți la Festivalul Artelor vor păstra viu în suflet ecoul acestei prestigioase manifestări! Aplauzele sincere, generoase, parcă nesfârșite, au aureolat o seară de neuitat. Cu adevărat, programul, așa cum prevedea experimentatul și subtilul Ioan Holender în deschidere, este menit să ofere tuturor o atracție specială, în interpretări cu totul aparte și unice în felul lor. Reușita primei ediții
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la slujba comemorativă oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu părintele Dragoș Bahrim (închinată pomenirii numelor ctitorilor, directorilor și profesorilor plecați dintre noi), ochii mi s-au umezit, mental simțindu-i, aievea, în preajmă, prezenți la emoționantul eveniment. Parcă îi revedeam în biserică, simțindu-i mereu cu fața spre mine, din locul de unde, ca fost seminarist, cântam la strană, până când în 1948 buldozerul ideologic a scos religia din școli și a început sacrilegiul de a îndemna copiii să se
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]