47,905 matches
-
diferit în sensul că măsurătorile privind lungimea și intervalele de timp depind de starea de mișcare a observatorului. Rezultă de aici echivalența dintre materie și energie, exprimată în formula de echivalență a masei și energiei "E" = "mc", unde "c" este viteza luminii în vid. Relativitatea restrânsă este o generalizare a mecanicii newtoniene, aceasta din urmă fiind o aproximație a relativității restrânse pentru experimente în care vitezele sunt mici în comparație cu viteza luminii. Teoria a fost numită "restrânsă" deoarece aplică principiul relativității doar
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
energie, exprimată în formula de echivalență a masei și energiei "E" = "mc", unde "c" este viteza luminii în vid. Relativitatea restrânsă este o generalizare a mecanicii newtoniene, aceasta din urmă fiind o aproximație a relativității restrânse pentru experimente în care vitezele sunt mici în comparație cu viteza luminii. Teoria a fost numită "restrânsă" deoarece aplică principiul relativității doar la sisteme inerțiale. Einstein a dezvoltat relativitatea generalizată care aplică principiul general, oricărui sistem de referință, și acea teorie include și efectele gravitației. Relativitatea restrânsă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
de echivalență a masei și energiei "E" = "mc", unde "c" este viteza luminii în vid. Relativitatea restrânsă este o generalizare a mecanicii newtoniene, aceasta din urmă fiind o aproximație a relativității restrânse pentru experimente în care vitezele sunt mici în comparație cu viteza luminii. Teoria a fost numită "restrânsă" deoarece aplică principiul relativității doar la sisteme inerțiale. Einstein a dezvoltat relativitatea generalizată care aplică principiul general, oricărui sistem de referință, și acea teorie include și efectele gravitației. Relativitatea restrânsă nu ține cont de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
ar fi timpul, pe care ni l-am fi imaginat ca fiind absolut, pe baza experienței de zi cu zi, face absolute unele cantități pe care le-am fi crezut altfel relative. În particular, se spune în teoria relativității că viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, chiar dacă ei sunt în mișcare unul față de celălalt. Relativitatea restrânsă dezvăluie faptul că "c" nu este doar viteza unui anumit fenomen - propagarea luminii - ci o trăsătură fundamentală a felului în care sunt legate între
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
pe care le-am fi crezut altfel relative. În particular, se spune în teoria relativității că viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, chiar dacă ei sunt în mișcare unul față de celălalt. Relativitatea restrânsă dezvăluie faptul că "c" nu este doar viteza unui anumit fenomen - propagarea luminii - ci o trăsătură fundamentală a felului în care sunt legate între ele spațiul și timpul. În particular, relativitatea restrânsă afirmă că este imposibil ca un obiect material să fie accelerat până la viteza luminii. Această teorie
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
nu este doar viteza unui anumit fenomen - propagarea luminii - ci o trăsătură fundamentală a felului în care sunt legate între ele spațiul și timpul. În particular, relativitatea restrânsă afirmă că este imposibil ca un obiect material să fie accelerat până la viteza luminii. Această teorie a fost formulată pentru a explica aspecte legate de electrodinamica corpurilor în mișcare, acesta fiind titlul articolului original al lui Einstein de la care a pornit formularea teoriei. Puterea argumentului lui Einstein reiese din maniera în care a
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
al lui Einstein de la care a pornit formularea teoriei. Puterea argumentului lui Einstein reiese din maniera în care a dedus niște rezultate surprinzătoare și aparent incredibile din două presupuneri simple bazate pe analiza observațiilor. Un observator care încearcă să măsoare viteza de propagare a luminii va obține exact același rezultat indiferent de cum se mișcă componentele sistemului. Principiul relativității, care afirmă că nu există sistem de referință staționar, datează de pe vremea lui Galileo Galilei, și a fost inclus în fizica newtoniană. Însă
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
a condus unii fizicieni să sugereze că universul este umplut cu o substanță numită "eter", care ar acționa ca mediu de propagare al acestor unde. Se credea că eterul constituie un sistem de referință absolut față de care se pot măsura vitezele. Cu alte cuvinte, eterul era singurul lucru fix și nemișcat din univers. Se presupunea că eterul are niște proprietăți extraordinare: era destul de elastic pentru a suporta unde electromagetice, iar aceste unde puteau interacționa cu materia, dar același eter nu opunea
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
de repaus absolută. Relativitatea restrânsă este formulată de așa natură încât să nu presupună că vreun sistem de referință este special; în schimb, în relativitate, orice sistem de referință în mișcare uniformă va respecta aceleași legi ale fizicii. În particular, viteza luminii în vid este mereu măsurată ca fiind "c", chiar și măsurată din sisteme multiple, mișcându-se cu viteze diferite, dar constante. Einstein a spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
este special; în schimb, în relativitate, orice sistem de referință în mișcare uniformă va respecta aceleași legi ale fizicii. În particular, viteza luminii în vid este mereu măsurată ca fiind "c", chiar și măsurată din sisteme multiple, mișcându-se cu viteze diferite, dar constante. Einstein a spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
cu viteze diferite, dar constante. Einstein a spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale relativității sunt la început contraintuitive: Teoria relativității depinde de "sisteme de referință". Un sistem de referință
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
Einstein a spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale relativității sunt la început contraintuitive: Teoria relativității depinde de "sisteme de referință". Un sistem de referință este o perspectivă observațională în
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale relativității sunt la început contraintuitive: Teoria relativității depinde de "sisteme de referință". Un sistem de referință este o perspectivă observațională în spațiu în
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
examinarea transformărilor Lorentz. Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale relativității sunt la început contraintuitive: Teoria relativității depinde de "sisteme de referință". Un sistem de referință este o perspectivă observațională în spațiu în repaus sau în mișcare uniformă, de unde se poate măsura o
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
un 'ceas' (orice dispozitiv de referință cu periodicitate uniformă). Un eveniment este un lucru căruia i se poate asigna un moment în timp și o locație în spațiu unice în raport cu un sistem de referință: este un "punct" în spațiu-timp. Deoarece viteza luminii este constantă în teoria relativității în orice sistem de referință, impulsurile luminoase pot fi folosite pentru a măsura neambiguu distanțele și a da timpul la care evenimentele au avut loc pentru ceasul sistemului, deși lumina are nevoie de timp
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
unui punct dintr-un alt sistem de referință. Să presupunem că avem un al doilea sistem de referință S', ale cărui axe spațiale și ceas coincid exact cu ale lui S la momentul zero, dar care se mișcă cu o viteză constantă formula 2 în raport cu S în jurul axei formula 3. Deoarece nu există sistem de referință absolut în teoria relativității, conceptul de "în mișcare" nu există în sens strict, întrucât toate sunt mereu în mișcare în raport cu alte sisteme de referință. Să definim evenimentul
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
alte sisteme de referință. Să definim evenimentul de coordonate spațiu-timp formula 4 în sistemul S și formula 5 în S'. Atunci transformările Lorentz specifică faptul că aceste coordonate sunt legate în felul următor: unde formula 10 se numește factor Lorentz și formula 11 este viteza luminii în vid. Coordonatele formula 12 și formula 13 nu sunt afectate, dar axele formula 3 și formula 15 sunt implicate în transformare. Într-un fel, această transformare poate fi înțeleasă ca o rotație hiperbolică. Din prima ecuație a transformărilor Lorentz în termeni de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
ale cauzalității. De exemplu, dacă A este cauza, iar C efectul, atunci ar exista sisteme de referință în care efectul precede cauza. Deși acest fapt singur nu dă naștere vreunui paradox, se poate arăta că se pot trimite semnalele cu viteză mai mare decât a luminii în trecut. Atunci se poate construi un paradox cauzal trimițând semnalul dacă și numai dacă anterior nu s-a primit niciun semnal. Astfel, una din consecințele relativității restrânse este că (presupunând că se păstrează cauzalitatea
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
pot călători mai repede decât lumina. Pe de altă parte, situația logică nu mai este așa de clară în cazul relativității generalizate, deci rămâne o întrebare deschisă dacă există vreun principiu fundamental care păstrează cauzalitatea (și deci previne mișcarea cu viteză mai mare decât a luminii) în relativitatea generalizată. Chiar fără a lua în calcul cauzalitatea, sunt alte motive puternice pentru care călătoria cu viteză peste cea a luminii este interzisă de relativitatea restrânsă. De exemplu, dacă se aplică o forță
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
o întrebare deschisă dacă există vreun principiu fundamental care păstrează cauzalitatea (și deci previne mișcarea cu viteză mai mare decât a luminii) în relativitatea generalizată. Chiar fără a lua în calcul cauzalitatea, sunt alte motive puternice pentru care călătoria cu viteză peste cea a luminii este interzisă de relativitatea restrânsă. De exemplu, dacă se aplică o forță constantă asupra unui obiect pentru o perioadă nelimitată de timp, atunci integrând formula 38 rezultă un impuls care crește nelimitat, dar aceasta se întâmplă doar
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
nu accelerează, pare că inerția obiectului crește, producând o accelerație mai mică pentru aceeași forță aplicată. Acest comportament este observat în acceleratoarele de particule. Dacă observatorul din formula 40 vede un obiect care se mișcă de-a lungul axei formula 41 cu viteza formula 42, atunci observatorul din sistemul formula 43, un sistem de referință ce se mișcă la viteza formula 44 în direcția formula 41 în raport cu formula 40, va vedea obiectul mișcându-se cu viteza formula 47 unde Această ecuație poate fi derivată din transformările spațială și temporală
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
aplicată. Acest comportament este observat în acceleratoarele de particule. Dacă observatorul din formula 40 vede un obiect care se mișcă de-a lungul axei formula 41 cu viteza formula 42, atunci observatorul din sistemul formula 43, un sistem de referință ce se mișcă la viteza formula 44 în direcția formula 41 în raport cu formula 40, va vedea obiectul mișcându-se cu viteza formula 47 unde Această ecuație poate fi derivată din transformările spațială și temporală de mai sus. De observat că dacă obiectul s-ar mișca cu viteza luminii în
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
vede un obiect care se mișcă de-a lungul axei formula 41 cu viteza formula 42, atunci observatorul din sistemul formula 43, un sistem de referință ce se mișcă la viteza formula 44 în direcția formula 41 în raport cu formula 40, va vedea obiectul mișcându-se cu viteza formula 47 unde Această ecuație poate fi derivată din transformările spațială și temporală de mai sus. De observat că dacă obiectul s-ar mișca cu viteza luminii în sistemul formula 40 (adică formula 50), atunci el s-ar mișca cu viteza luminii și
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
mișcă la viteza formula 44 în direcția formula 41 în raport cu formula 40, va vedea obiectul mișcându-se cu viteza formula 47 unde Această ecuație poate fi derivată din transformările spațială și temporală de mai sus. De observat că dacă obiectul s-ar mișca cu viteza luminii în sistemul formula 40 (adică formula 50), atunci el s-ar mișca cu viteza luminii și în sistemul formula 43. De asemenea, dacă formula 42 și formula 44 sunt mici în raport cu viteza luminii, se recuperează transformările galileiene ale vitezelor: formula 54 În plus față de modificarea
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
-se cu viteza formula 47 unde Această ecuație poate fi derivată din transformările spațială și temporală de mai sus. De observat că dacă obiectul s-ar mișca cu viteza luminii în sistemul formula 40 (adică formula 50), atunci el s-ar mișca cu viteza luminii și în sistemul formula 43. De asemenea, dacă formula 42 și formula 44 sunt mici în raport cu viteza luminii, se recuperează transformările galileiene ale vitezelor: formula 54 În plus față de modificarea noțiunilor de spațiu și timp, relativitatea restrânsă forțează reconsiderarea conceptelor de masă, impuls
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]