51,037 matches
-
aleargă pe un acoperiș cu o mașină la 100 km/oră și sare cu ea pe un alt acoperiș, la 23 de metri distanță. Pernă electrică avertizoare plasată în pat, sub rinichii copiilor enuretici, în timpul somnului; la cea mai mică intenție de a urina se declanșează o sonerie care creează un reflex inhibator. Intervenție chirurgicală la Nantes pentru a extrage din urechea unui marinar o compresă uitată de doctor din ianuarie 1963, cu prilejul unei operații. Lino Zuin, fotbalist amator la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de mâna a 15-a, unde-și trăia cei mai negri ani ai vieții - el, care a descris ca nimeni altul, lovindu-te în suflet, inutila frumusețe a celor mai frumoase hoteluri ale lumii: „Dragă Scott, cum îți merge? Am intenția să vin să te văd. Locuiesc la «Grădina lui Alah». Al tău, Scott Fitzgerald”. În februarie, specialistul în electronică se apropie de coastele Americii de Sud. Aparatul de radio funcționează din nou; își bombardează cu mesaje țara, navele cu care reușește să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să dorm o săptămână. - Guvernul Maiestății Sale a primit suficiente garanții că oceanograful american Dan Taylor nu va face nici un rău, cu submarinul său, lui „Nessie” (monstrul din Loch Ness)? - întreabă, în Camera Lorzilor, lordul Kilmany. - Cercetătorul n-are nici o intenție agresivă..., răspunde lordul Hughes. - S-a aflat dacă „Nessie” e vertebrat sau nu? Căci dacă e vertebrat, o lege din 1876 - interzicând cruzimea față de vertebrate - îl protejează perfect.... Dacă nu, dacă e nevertebrat, să se descurce singur... Într-un sătuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
comisarul afacerilor externe sovietice semnează, la Moscova, un Protocolul Adițional Secret, care a însoțit Pactul de neagresiune între Germania și Uniunea Sovietică. Prin Protocolul încheiat partea sovietică își arată interesul pe care îl manifestă pentru Basarabia, însă nu este subliniată intenția Moscovei de a ocupa și o parte a Bucovinei. Populația nu a fost informată despre aceste evenimente și deși se dăduse ultimatumuri oficialităților române, oamenii nu știau că li se decide soarta. „Nici acum, în ultimile ceasuri, oficialitățile nu se
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Mustața. Când s-a înființat universitatea, în 1875, biblioteca avea 15 544 volume. În 1918, biblioteca deținea un fond de 230 928 volume, iar în anul 1935 - 420 140 volume. În timpul Primului Război Mondial biblioteca a activat în condiții normale. Intenția autorităților austriece de a transporta biblioteca în 18 vagoane la Viena a fost zădărnicită datorită înaltului patriotism de care au dat dovadă profesorul Alexe Procopovici, profesorul V. Gheorghiu și Cornel Topor-Tarnoviețchi, directorul serviciului Căi Ferate din Cernăuți, care a refuzat
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de un terț e o scrisoare de dragoste ratată. Înapoi la Facebook. Chat-ul e mai puțin important în econo mia rețelei, în sensul de conversație în timp real, 1:1, într-o fereastră. Mai caracteristice pentru Facebook sunt, în intenție, status update-urile cunoscute de toți, folosite ceva mai frecvent decât chat-ul. Acestea se afișează pe un zid (wall ) și reprezintă un fel de circulare la persoana întâi, un fel de edicte, cum numai regii aveau dreptul să dea. Dar
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
a cărui funcție este să regleze intern organismul astfel încât acesta să fie în acord cu mediul extern. Între două persoane se stabilesc „conexiuni emoționale“ într-un mod funcțional - cu alte cuvinte, un creier uman capătă acces la gândurile, sentimentele și intențiile altuia. Această abilitate este denumită în știință teoria minții și apare în jurul vârstei de doi ani. Cam tot atunci începem să ne recunoaștem în oglindă. Conștiința de sine și abilitatea de a descifra semnalele altora privitoare la sentimentele și inten
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
am pătruns mai toți de neașteptata sintagmă oameni străini (ciujie liudi). Hai dragii mamei, că se face seară, și apoi aici am ajuns să fim doar niște ciujie liudi. Bucuria zilelor anterioare pălise. Vorbele auzite, spuse de altfel fără rea intenție, încheiau o epocă dar și un destin. Al meu, al nostru și al atâtora asemenea nouă.
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru a înțelege mai profund „fenomenul Da Vinci Code” e necesară o incursiune în contextul teologic și cultural contemporan. Simultan cu deconstrucția cultului tradițional consacrat Mariei Magdalena, Dan Brown propune o adevărată remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi se pare deloc străină de ideologia postmodernității și a „teologiei feministe”. Nu întâmplător nume ca Esther de Boer, Ann Graham Brock, Jane Schaberg sau Karen King, toate „militante magdaleniene” și exponente ale acestei teologii feministe, susțin printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
brownian 18. Pentru discipolele Elisabethei Schüssler-Fiorenza, Maria Magdalena este prima victimă feminină a unei conspirații machiste, orchestrată de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu există nici o informație clară în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mort. Cred că, în acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică trebuie admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea - efectivă, din punctul meu de vedere - a lui Iuda plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „și s-a spânzurat” din relatarea mateină mai apare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
loc. Dacă istoria lumii are un anumit sens pentru creștini, acesta nu poate fi decât unul teologic - mai precis, cristologic. Viața lui Isus pe pământ este viața Fiului pe pământ. Toate evenimentele cuprinse în desfășurarea ei sunt penetrate de o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
femeii 50. Prin urmare, o lungă perioadă, Iuda n-a fost nici hoț, nici laș, nici trădător. Ce s-a întâmplat, cum a devenit instrument al diavolului? Origen distinge două momente. Mai întâi, diavolul „pune în inima/mintea” lui Iuda intenția de a-L vinde pe Isus; apoi, diavolul însuși intră în Iuda, punând stăpânire asupra lui. Între cele două momente are loc spălarea picioarelor și împărtășirea ucenicilor cu trupul și sângele Domnului. Prin urmare, pentru a descrie prima parte, cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de coada unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a interpretării sale. Iuda ar fi păcătuit prin siguranța de sine. El pretindea că-l cunoaște pe Isus și intențiile sale chiar mai bine decât Isus însuși. Problema lui Isus era aceeași ca a lui Hamlet, spune De Quincey: neputința de a depăși stadiul reflecției, al meditației, și de a purcede la acțiune. Or, Iuda riscă marele pariu: să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o eroare”, „a se înșela” etc., apar cu precădere în Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică și semantică! Ulterior, sensul acesta se dilată: o realitate legată de sfera sacrului devine obiect de blasfemie nu neapărat prin virulența cuvintelor, ci și prin aceea a gândului sau intenției. Iertarea Nu voi discuta pe larg terminologia „iertării” în Noul Testament, ci mă voi opri doar la verbul folosit în cele trei versiuni ale logion-ului: aphiemi. Marcu are o formulă mai amplă, analitică: ouk echei aphesin. Ideea de iertare, lucru semnificativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sta alături de cele trei evanghelii sinoptice sau de corpusul epistolelor pauline. * Last but not least, denigratorii au tendința să minimalizeze ori chiar să anuleze caracterul variat, policrom al scrierilor apocrife. Sub eticheta „apocrife” sunt înghesuite forțat, cu bune sau rele intenții, texte nu numai de origini culturale diferite, dar și cu mize teologice radical diferite. Un text gnostic precum Evanghelia lui Iuda, elaborat probabil în cadrul sectei cainite, nu poate fi pus în nici un caz alături de Protoevanghelia lui Iacob sau de Pseudo-Evanghelia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cântărește binele și răul după dreptatea lui Dumnezeu”. În sfârșit, posesorul trompetei se numește Pyruel 117 și are același grad, în ierarhia divină, de arhanghel. Judecata se desfășoară după un tipic destul de simplu. Testamentul... relatează însă un caz mai delicat, intenția autorului fiind în primul rând aceea de a pune în evidență și calitatea de intercesor pe lângă Dumnezeu a lui Abraham. Așadar, sub ochii patriarhului se derulează următoarea scenă: un înger aduce un suflet înaintea tribunalului descris mai sus. Judecătorul poruncește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tradiții orientale, din care se inspiră. Se remarcă o asemănare între scenariul său și cel propus în omiliile pseudo-clementine. Când oamenii au început să se înmulțească pe pământ, povestește el160, Dumnezeu le-a trimis îngerii, pentru a-i apăra de intențiile rele ale diavolului. Numai că acesta s-a arătat mai viclean decât adversarii săi și a reușit să-i corupă, împingându-i „puțin câte puțin spre păcat” și „unindu-i cu femeile”. „Atunci, nemaifiind primiți în ceruri din cauza păcatelor în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuvânt acum foarte rapid privind edițiile moderne. Prima ediție a fost publicată în Poliglota Complutensis, apărută la Alcalá începând cu 1514. Cea mai importantă rămâne însă ediția numită sixtină (după numele Papei Sixt Quintul), publicată la Roma în 1587, cu intenția mărturisită de a sluji studierii adâncite a Părinților Bisericii. Ediția sixtină consacră într-un fel codicele Vaticanus. Acesta devine manuscrisul de referință pentru toate edițiile ulterioare, până la cea mai recentă, în curs de realizare la Göttingen. Amintind doar numele lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cele mai neînsemnate, mai umile, pe care uneori ne este lehamite să le traducem, în adevărate bijuterii spirituale. Până aici am citat versiunea sinodală ortodoxă din 1982, ale cărei vicii urcă însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine în intenție). În 2001, Î.P.S. Bartolomeu Anania a publicat o altă diortosire a Bibliei, făcută, se scrie pe o contrapagină, „după Septuaginta”. Desigur, am deschis noua versiune cu un freamăt de încântare apriorică, sperând că voi găsi în sfârșit un text
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deopotrivă, împlinirea unei datorii sufletești. În dedicația la volumul I, el scrie: „Doamne, primește munca acestei traduceri ca pe o rugăciune pentru sufletul scumpei mele copile, Mioara”. Maciej Bielawski a consacrat un lung studiu Filocaliei lui Stăniloae și nu am intenția să refac aici analiza lui187. Mă voi mulțumi să subliniez câteva aspecte care nu au fost luate în seamă de cercetătorul polonez. În prefața din 1946, Stăniloae oferea propria cheie de lectură asupra Filocaliei. El recunoaște dificultățile cu care avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar în intenția divină numai și numai în potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.”210 Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și apostolii săi prin Biserică, într-un fel limpede și distinct. Origen ar fi pus la îndoială aceste învățături de credință, zdruncinându-le autoritatea. Or, ajunge să citim prefața de la De principiis, pentru a-l absolvi pe Origen de orice intenție vătămătoare, dat fiind că el afirmă în mai multe rânduri că ipotezele sale au în vedere strict subiectele asupra cărora „propovăduirea apostolică” nu lăsase nici o dispoziție precisă (originea sufletelor, sfârșitul lumii, soarta diavolului etc.). A vorbi despre „învățături ferme ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]