45,675 matches
-
Ana RozsaVasiliu, a atras de la început atenția primului-dirijor Radu Botez, care pregătea spectacolul inaugural din 3 noiembrie 1956. Astfel, alături de celelalte două colege cu glas frumos, Rozina Angelescu și Livia Rusu, a realizat, în cele cinci luni care au trecut (parcă repede) până la premieră, performanța de a repeta, zilnic, de câte două ori, rolul principal din Tosca, integral. Așa s-a remarcat decisiv, având cinstea să fie prima interpretă titulară în rolul Floria Tosca, semnând astfel actul de naștere al începuturilor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Remus Ionașcu, Valeriu Burlacu, Alfons Radvanski, Nicolae Șubă - iată doar câteva nume enunțate în grabă! Ei bine, la loc de cinste printre aceștia, prin întreaga ei activitate artistică, în secolul trecut, se înscrie numele sopranei Julieta HalușBorcea! Ca o predestinare, parcă, începutul și sfârșitul vieții ei artistice a stat sub semnul binecuvântării numelui marelui nostru George Enescu. Și iată cum... Ca elevă a Școlii Normale din Piatra-Neamț, urmărind unul din concertele marelui artist, s-a hotărât să-și îndrepte pașii spre
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
aceleiași sărbători culturale naționale, Concertul simfonic extraordinar din 15 septembrie 2005 în sala Filarmonicii. Dirijorul concertelor (atât la București, cât și la Iași) a fost același Alexandru Lăscae, care a câștigat atâta autoritate profesională asupra acestui colectiv de instrumentiști, încât parcă îi vrăjește și artiștii dau la iveală, împreună, interpretări de înaltă ținută artistică! Programul concertului extraordinar a cuprins: 1) Oliver Waespi, Elveția, cu piesa „Islands”, lucrare pentru orchestră, care a obținut premiul I la concursul de compoziție, ediția din 2003
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Waespi, Elveția, cu piesa „Islands”, lucrare pentru orchestră, care a obținut premiul I la concursul de compoziție, ediția din 2003. Piesa a făcut o bună impresie, atât prin factura ei modernă interesantă, cât și prin interpretarea dată de dirijor, care, parcă, are o predispoziție pentru șlefuirea aproape filigranată a pieselor noi pe care le studiază intens. 2) Piotr Ilici Ceaikovski - Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 35. Solist Antal Szalai, Ungaria, distins cu premiul al IIlea la concursul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ale pieselor din program și nu au putut găsi cusur dificilelor și numeroaselor intervenții solistice (în special ale celor de la instrumentele de suflat). Am asistat, mărturisesc, destul de rar la o contopire a participării interpreților cu gestica sugerată de dirijorul care parcă modela, asemenea unui butafor, o măreață operă. Când se termina un număr al programului, puteai citi pe fața interpreților satisfacția muncii împlinite! Nu știu dacă un asemenea eveniment irepetabil a fost imprimat de mijloacele audio, dar știu că cei prezenți
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
astfel, să-i respecți și disciplina la care preda, chiar dacă nu erai pasionat de acest obiect. Vasile Pușcașu, la geografie, nu punea niciodată nimănui nota 10 și te plimba, de fiecare dată, imaginar, prin toată lumea, să descrii locuri pe care parcă le-ai fi văzut de când lumea, când tu, în fapt, abia așteptai să le vezi. Dar Alfred Jeanrenaud, la franceză, Ion Stati, la filozofie, Constantin Sârbu, la vioară, Angelica Ocneanu, la fizică, Constantin Cojocaru, la științe naturale, și alții și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
dat mamei vie în plus ca să aibă din ce mă școli. Nu știu ce l-a făcut pe bunicul Ion Mihai să se grăbească cu plecatul, că era de felul lui calm și liniștit, dar de părere de rău s-a împotrivit parcă și iarna, c-a trebuit să-l scoată din bordei prin tunel de zăpadă și să-l poarte până-n cimitirul din Piscu printre aracii de vie, acolo unde zăpada nu era prea troienită. Am mers cu tata la Galați, la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
arestat și dus la Aiud, la pușcărie. Asta i-a și scurtat viața, nu mai înainte de a-mi întoarce binele spre sănătatea de care aveam atâta nevoie prin anii '60.. Îmi amintesc cu drag de Centrul de Aviație de la Ungureni. Parcă-l văd pe tânărul locotenent aviator Rusescu Radu cum a venit să închirieze islazul comunei pentru aerodrom. Aveau avioane, aveau și coruri ostășești pe două voci. și iată că locotenentul se îndreaptă spre mine: Hai puștiule, nu vrei să zburăm
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Galați la Galilești cu vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Plus că am pentru dumneata niște cizme de-ai să intri cu totul în ele. Arca era o barcă mare, de mai multe cravace, în care am fi încăput cu toți. Dar n-a fost cazul. Cât a urcat apa, parcă la noi, dincolo de prag, îi era interzis să vină! Mă atașasem de oameni. Mă invitau părinții copiilor pe la ei. Le spuneam de-ai mei , ei de-ale lor și încetul cu încetul trăiam impresia că sunt aici de mulți, foarte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
La iubiții noștri frați. Din lipsă de bani nici gloanțe nu prea erau și nici trageri. Intr-o seară eram de santinelă la un depozit de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era de rond. Noapte. Consemn. Strig: Stai! Stai că trag! Parcă-l aud pe căpitan, mort eroic de băutură cred: Trage mă, trage. Cu ce-ai să tragi? Trage o bășină măcar iar mie dă-mi să trag o țigară. Odată cu vacanțele școlarilor, vacanțele de Crăciun, veneau de obicei și concediile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nedumerită în ce privește moartea cui și prim-regența cui, numai preotul Ciobanu era vesel că va reuși să facă față tuturor chemărilor de pomeniri clare și fără încurcături. * În fine, după ce am fost numit învățător provizoriu la școala din Tabacu, eram parcă alt om. M-am apucat de lucru în mod serios. Din păcate Gladkov se credea sergent major și voia să facă căprărie cu noi. Mai ales cu Steluța. Îi imputa, spre exemplu, că n-a vrut să defileze, doar ea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un hectar din terenul școlii cu această cultură. Aștept decizia dumneavoastră dar, ca să fie pe înțeles, e doar o propunere și nicidecum o obligație. După jumătate de oră sătenii au venit la listă ca la borcanul cu miere. Vezi dumneata, parcă voiau să atragă și bunăvoința lui Dumnezeu spre binele școlii dar și spre cel al câmpului. Culmea e că atunci când a venit în fața listei cel mai bogat om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
m-am ridicat în picioare și am început să spun vorbe și versuri, versuri și vorbe, toate scoase din cartea pe care o țineam cu drag sub pernă alături de Eminescu la școala Normală. 132 Vorbeam și nimeni nu mă întrerupea, parcă de frică să nu strice atunci rostul întâlnirii peste timp cu Natalia Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. și cum m-am ridicat, tot așa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la ce se folosește. - Mda. Ești băiat deștept, măi Brumă. Să te înscrii la țărăniști. Toate ca toate dar oamenii la care am stat în gazdă, ruși sau ucrainieni, ce-or fi fost ei, erau oameni extraordinari. Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu chefalii. Se adunau în jurul unei bucăți de pâine parcă invitându-te să-i culegi cu mâna. și așa și făceam. De aici poate că i s-a tras feciorului mai mare pasiunea de totdeauna pentru pescuit. La mijlocul lui august tabăra și-a încetat activitatea. La Marineanca totul era bine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era foarte atent la discuție. A ascultat și el cântecul oprind cu greu lacrima care dădea să izvorască în colțul ochilor. și, după ultimul sunet, între perechea regală și grupul alămurilor s-a lăsat o liniște adâncă, momentul consumat așteptând parcă să se întâmple o minune. - Domnule căpitan Alexandru Mariană - Majestate, dânsul nu mai e căpitan-a fost degradat- - Domnule căpitan Alexandru Marian, Vă mulțumim pentru cântecele pe care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o zonă de front de la Ghermănești la Drânceni. Sub ploaie, noaptea săpam tranșee iar ziua stăteam camuflați. Eram la compania a 4-a mitralieră, sub comanda căpitanului Droahnă Petre. Ei bine, când generalul Antonescu a dat ordinul: ”Români, treceți Prutul!”, parcă alături de noi erau miile de alți ostași români căzuți pentru glie. Mergeam să ne reîntrupăm Țara. Soldații și toți ceilalți cântau: Azi noapte războiul la Prut a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin gloanțe și scut, Moșia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
noapte în holul hotelului, a doua zi la ora opt am primit deslegarea: Urși-Vâlvoi. Aici, puțin speriat de mulțimea crucilor viu colorate de pe lângă garduri am ajuns și la gazda familiei. Soția, după atâtea necazuri și după atâta liniște găsită aici parcă n-ar fi vrut să mai plece nicăieri. Dar cum ordinele de repartiție erau pentru Bichigi, la Bichigi trebuia să ajungem pentru a nu crea încurcături într-o perioadă și ea mai mult decât încărcată cu nenorociri. Ne-am mutat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lehamite posibil de înțeles dar greu de aceeptat, mulți dintre învățători răriseră zilele de școală după un calendar doar de ei știut. Eu nu puteam. Aveam jurământul și credința mea și lipsa copiilor de la școală sau a mea dintre ei parcă ar fi micșorat speranța încheierii acestui război al tuturor împotriva tuturor. școala mi se părea singurul loc unde armistițiul trebuia nu doar proclamat ci și susținut cu toată dragostea. Apoi cum puteam răsplăti oamenii aceștia puțin cunoscuți și atât de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților de deasupra, ploaiaă Ne-am întors greu la șosea. Ne-am încurcat printre crucile putrede ale fraților dintr-un demult risipit schit și fiecare pas reașeza pe oase durerea septuagenară. - Parcă mă trag gropileă Se uscase și pierdea la fiecare pas câte un gram de suflet. - Tu ce zici? - Scrie, tată. Fă-ți porția zilnică de reamintire, de întoarceri. - Mda. Ar fi ceva... și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de reamintire, de întoarceri. - Mda. Ar fi ceva... și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari de Deltă, pe puntea unui vaporaș am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. - Acolo! - Ce...acolo? - școala. școala mea și a maică-ti. și a întins palma parcă să apuce imaginea de departe s-o apropie, s-o miroase, s-o guste. Era poate prima oară
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. - Acolo! - Ce...acolo? - școala. școala mea și a maică-ti. și a întins palma parcă să apuce imaginea de departe s-o apropie, s-o miroase, s-o guste. Era poate prima oară când l-am văzut plângând deșertat deșărtăciune. După o oră încă mai ținea în pumnul strâns imaginea de pe malul ălalt. * În sfârșit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sfârșit iată-ne într-o mașină gata să trecem Prutul. Sculeni aici. și iarăși Sculeni dincolo. În dreapta, poarta casei familiei Budanțev. Portiera e deschisă din afară de Victor. Vrea să prindă o mână, să ușureze coborârea dar Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă - toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. - Te sărut, Basarabie regăsită. * și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
coroana de spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o lacrimă de roșu... Vocea mamei mereu singură în crisalida casei pe care nu vrea s-o părăsească, poate și din teama unui alt fel de nou refugiu parcă mă imploră să redau obiectele dragi sub lumina singurului ochi de care se mai folosește și iarăși caut idei de copertă. Întorc Internetul pe ore și zile căutând grupuri de refugiați și mă doare durerea lumii pe istoria mai veche
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]