47,696 matches
-
a fi cea mai mare stea care urcă și coboară de pe bolta cerească, nu este și cea mai mare stea din Univers, ci o stea mijlocie. Ce se vede pe cer este diametrul aparent, unul dintre multele criterii pentru clasificarea stelelor. Între 1870 și 1880, unul dintre pionierii spectroscopiei stelare, Abatele Angelo Secchi a creat Scară Secchi spre a ordona spectrul observat. A dezvoltat inițial 4 clase de stele: În 1878 a adăugat o a cincea clasa: Spre sfârșitul anilor 1890
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
vede pe cer este diametrul aparent, unul dintre multele criterii pentru clasificarea stelelor. Între 1870 și 1880, unul dintre pionierii spectroscopiei stelare, Abatele Angelo Secchi a creat Scară Secchi spre a ordona spectrul observat. A dezvoltat inițial 4 clase de stele: În 1878 a adăugat o a cincea clasa: Spre sfârșitul anilor 1890, aceasta clasificare a fost înlocuită cu clasificarea Harvard. Soarele face parte din clasa a II-a. Clasificarea spectrala Harvard, într-o singură dimensiune (temperatura) se bazează pe liniile
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
clasa: Spre sfârșitul anilor 1890, aceasta clasificare a fost înlocuită cu clasificarea Harvard. Soarele face parte din clasa a II-a. Clasificarea spectrala Harvard, într-o singură dimensiune (temperatura) se bazează pe liniile de Hidrogen sau Seria Balmer emise de stea, a fost dezvoltată în Observatorul Universității Harvard în 1912 de Annie Jump Cannon și Eduard C. Pickering. Clasele obișnuite sunt listate, în mod normal, de la cea mai caldă la cea mai rece (cu masa, rază și luminozitate comparată față de cea
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
Clasele obișnuite sunt listate, în mod normal, de la cea mai caldă la cea mai rece (cu masa, rază și luminozitate comparată față de cea a Soarelui) sunt date în următorul tabel. Valorile pentru masa, rază și luminozitate sunt apropiate doar pentru stelele din secvență principala și sunt mai depărtate de adevăr pentru gigante. Clasificarea poate fi reținută ușor după următoarea frază din engleză "Oh Be A Fine Girl/Guy, Kiss Me" . Diagramă Hertzsprung-Russell reda clasificarea stelelor în funcție de magnitudine absolută, luminozitate și temperatura
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
și luminozitate sunt apropiate doar pentru stelele din secvență principala și sunt mai depărtate de adevăr pentru gigante. Clasificarea poate fi reținută ușor după următoarea frază din engleză "Oh Be A Fine Girl/Guy, Kiss Me" . Diagramă Hertzsprung-Russell reda clasificarea stelelor în funcție de magnitudine absolută, luminozitate și temperatura suprafeței. Motivul pentru aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
Girl/Guy, Kiss Me" . Diagramă Hertzsprung-Russell reda clasificarea stelelor în funcție de magnitudine absolută, luminozitate și temperatura suprafeței. Motivul pentru aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat stelele după puterea liniilor de Hidrogen sau Seria Balmer de la A (cele mai puternice) până la Q (cele mai slabe). Alte linii neutre și ionizate apar sub forma literlor
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
și temperatura suprafeței. Motivul pentru aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat stelele după puterea liniilor de Hidrogen sau Seria Balmer de la A (cele mai puternice) până la Q (cele mai slabe). Alte linii neutre și ionizate apar sub forma literlor H sau K (Calciu, Sodiu) ori D,etc. Mai tarziu s-a descoperit
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
ori D,etc. Mai tarziu s-a descoperit că unele clase se repetau și astfel acele grupe au fost scoase din clasificare. Mult timp mai tarziu s-a descoperit că puterea liniilor de Hidrogen era proporțională cu temperatură la suprafață stelei. Acest studiu a fost făcut de către fetele de la Observatorul Astronomic Harvard și anume de Annie Jump Cannon, Henrietta Swan Leavitt și Antonia Maury, studii efectiuate pe baza muncii lui Williamina Fleming. În anii ’20, fizicianul indian Megh Nad Saha a
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
extinderea unor idei bine cunoscute în chimia fizică aparținând disociației moleculelor spre ionizarea atomilor. Astronomul de la Harvard, Cecilia Payne-Gaposchkin a demonstrat că secvență spectrala OBAFGKM este depinde de temeratură. Clasele spectrale sunt divizate de cifrele arabe. De exemplu A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din aceași clasa. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2. Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
atomilor. Astronomul de la Harvard, Cecilia Payne-Gaposchkin a demonstrat că secvență spectrala OBAFGKM este depinde de temeratură. Clasele spectrale sunt divizate de cifrele arabe. De exemplu A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din aceași clasa. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2. Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
este depinde de temeratură. Clasele spectrale sunt divizate de cifrele arabe. De exemplu A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din aceași clasa. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2. Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Că ÎI, cele mai proeminențe
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
sunt divizate de cifrele arabe. De exemplu A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din aceași clasa. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2. Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Că ÎI, cele mai proeminențe întâlnite la grupa G2. Au linii
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din aceași clasa. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2. Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Că ÎI, cele mai proeminențe întâlnite la grupa G2. Au linii de emisie în Hidrogen mai slabe decât
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Că ÎI, cele mai proeminențe întâlnite la grupa G2. Au linii de emisie în Hidrogen mai slabe decât la stelele din grupa F, dar alături de metale ionizate au și metale neutre. Clasificarea spectrala Yerkes sau MKK, acronim care provine de la numele autorilor săi, este un sistem de clasificare a spectrului stelar introdus în 1943 de William Wilson Morgan, Phillip C.
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
este un sistem de clasificare a spectrului stelar introdus în 1943 de William Wilson Morgan, Phillip C. Keenan and Edith Kellman toți de la Observatorul din Yerkes. Clasificarea se bazează pe liniile spectrale proporționale cu gravitatea care se găsește la suprafață stelei și se bazează pe luminozitate, total diferit de clasificarea Harvard care se bazează pe temperatura la suprafață. Mai tarziu, în 1953, după câteva revizuiri la lista standard de stele și la criteriile de clasificare această clasificare a fost redenumită MK
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
pe liniile spectrale proporționale cu gravitatea care se găsește la suprafață stelei și se bazează pe luminozitate, total diferit de clasificarea Harvard care se bazează pe temperatura la suprafață. Mai tarziu, în 1953, după câteva revizuiri la lista standard de stele și la criteriile de clasificare această clasificare a fost redenumită MK (de la inițialele lui William Wilson Morgan și ale lui Phillip C. Keenan) Cum rază unei stele gigant este mult mai mare decât cea a unei stele pitice, în timp ce masele
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
la suprafață. Mai tarziu, în 1953, după câteva revizuiri la lista standard de stele și la criteriile de clasificare această clasificare a fost redenumită MK (de la inițialele lui William Wilson Morgan și ale lui Phillip C. Keenan) Cum rază unei stele gigant este mult mai mare decât cea a unei stele pitice, în timp ce masele lor greu se pot compară, gravitatea și astfel și densitatea gazului precum și presiunea asupra suprafeței unei stele gigant este mult mai mică decât la o stea pitica
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
lista standard de stele și la criteriile de clasificare această clasificare a fost redenumită MK (de la inițialele lui William Wilson Morgan și ale lui Phillip C. Keenan) Cum rază unei stele gigant este mult mai mare decât cea a unei stele pitice, în timp ce masele lor greu se pot compară, gravitatea și astfel și densitatea gazului precum și presiunea asupra suprafeței unei stele gigant este mult mai mică decât la o stea pitica. Aceste diferențe se manifestă prin formă efectului luminozității care poate
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
Morgan și ale lui Phillip C. Keenan) Cum rază unei stele gigant este mult mai mare decât cea a unei stele pitice, în timp ce masele lor greu se pot compară, gravitatea și astfel și densitatea gazului precum și presiunea asupra suprafeței unei stele gigant este mult mai mică decât la o stea pitica. Aceste diferențe se manifestă prin formă efectului luminozității care poate afecta și lungimea și intenistatea liniilor spectrale care astfel sunt măsurate greșit. Stelele mai dense, cu suprafețe mai mari vor
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
densitatea gazului precum și presiunea asupra suprafeței unei stele gigant este mult mai mică decât la o stea pitica. Aceste diferențe se manifestă prin formă efectului luminozității care poate afecta și lungimea și intenistatea liniilor spectrale care astfel sunt măsurate greșit. Stelele mai dense, cu suprafețe mai mari vor exercita presiune mai mare pe linile spectrale. În astronomie, clasificarea stelara este o clasificare a stelelor bazată inițial pe temperatura fotosferica și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelara poate fi clasificată folosind
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
formă efectului luminozității care poate afecta și lungimea și intenistatea liniilor spectrale care astfel sunt măsurate greșit. Stelele mai dense, cu suprafețe mai mari vor exercita presiune mai mare pe linile spectrale. În astronomie, clasificarea stelara este o clasificare a stelelor bazată inițial pe temperatura fotosferica și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelara poate fi clasificată folosind Legea lui Wien; dar aceasta nu este valabilă la stelele distanțe. Spectroscopia stelelor ne dă posibilitatea de a clasifică stelele după linia de
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
mai mare pe linile spectrale. În astronomie, clasificarea stelara este o clasificare a stelelor bazată inițial pe temperatura fotosferica și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelara poate fi clasificată folosind Legea lui Wien; dar aceasta nu este valabilă la stelele distanțe. Spectroscopia stelelor ne dă posibilitatea de a clasifică stelele după linia de absorbție a stelelor, aceasta fiid posibil de observat doar la o anumită temperatura a straturilor de pe atmosferă stelara, pentru că doar această temperatura oferă informații despre energia atomică
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
linile spectrale. În astronomie, clasificarea stelara este o clasificare a stelelor bazată inițial pe temperatura fotosferica și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelara poate fi clasificată folosind Legea lui Wien; dar aceasta nu este valabilă la stelele distanțe. Spectroscopia stelelor ne dă posibilitatea de a clasifică stelele după linia de absorbție a stelelor, aceasta fiid posibil de observat doar la o anumită temperatura a straturilor de pe atmosferă stelara, pentru că doar această temperatura oferă informații despre energia atomică de pe suprafață stelei
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
o clasificare a stelelor bazată inițial pe temperatura fotosferica și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelara poate fi clasificată folosind Legea lui Wien; dar aceasta nu este valabilă la stelele distanțe. Spectroscopia stelelor ne dă posibilitatea de a clasifică stelele după linia de absorbție a stelelor, aceasta fiid posibil de observat doar la o anumită temperatura a straturilor de pe atmosferă stelara, pentru că doar această temperatura oferă informații despre energia atomică de pe suprafață stelei. O primă schemă, din secolul 19 clasifică
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
pe temperatura fotosferica și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelara poate fi clasificată folosind Legea lui Wien; dar aceasta nu este valabilă la stelele distanțe. Spectroscopia stelelor ne dă posibilitatea de a clasifică stelele după linia de absorbție a stelelor, aceasta fiid posibil de observat doar la o anumită temperatura a straturilor de pe atmosferă stelara, pentru că doar această temperatura oferă informații despre energia atomică de pe suprafață stelei. O primă schemă, din secolul 19 clasifică stelele de la "A" la "P", si
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]