47,905 matches
-
de mai sus. De observat că dacă obiectul s-ar mișca cu viteza luminii în sistemul formula 40 (adică formula 50), atunci el s-ar mișca cu viteza luminii și în sistemul formula 43. De asemenea, dacă formula 42 și formula 44 sunt mici în raport cu viteza luminii, se recuperează transformările galileiene ale vitezelor: formula 54 În plus față de modificarea noțiunilor de spațiu și timp, relativitatea restrânsă forțează reconsiderarea conceptelor de masă, impuls și energie, toate fiind concepte de bază în mecanica newtoniană. Relativitatea restrânsă arată că, de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
obiectul s-ar mișca cu viteza luminii în sistemul formula 40 (adică formula 50), atunci el s-ar mișca cu viteza luminii și în sistemul formula 43. De asemenea, dacă formula 42 și formula 44 sunt mici în raport cu viteza luminii, se recuperează transformările galileiene ale vitezelor: formula 54 În plus față de modificarea noțiunilor de spațiu și timp, relativitatea restrânsă forțează reconsiderarea conceptelor de masă, impuls și energie, toate fiind concepte de bază în mecanica newtoniană. Relativitatea restrânsă arată că, de fapt, aceste concepte sunt toate diferite aspecte
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
niște simple experimente imaginare folosind definițiile newtoniene ale impulsului și energiei, se vede că aceste cantități nu se conservă în relativitatea restrânsă. Ideea de conservare se poate salva făcând câteva mici modificări ale definițiilor acestora pentru a ține cont de vitezele relativiste. În teoria relativității, aceste definiții sunt considerate definiții corecte pentru impuls și energie. Dat fiind un obiect cu masa invariantă "m" călătorind cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
se poate salva făcând câteva mici modificări ale definițiilor acestora pentru a ține cont de vitezele relativiste. În teoria relativității, aceste definiții sunt considerate definiții corecte pentru impuls și energie. Dat fiind un obiect cu masa invariantă "m" călătorind cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
sunt considerate definiții corecte pentru impuls și energie. Dat fiind un obiect cu masa invariantă "m" călătorind cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și impulsul relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
definiții corecte pentru impuls și energie. Dat fiind un obiect cu masa invariantă "m" călătorind cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și impulsul relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61 sunt dependente
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61 sunt dependente de observator (variază de la un sistem de referință la altul) cantitatea formula 59 este independentă de observator. Pentru viteze mult mai mici decât a luminii, γ poate fi aproximat folosind o dezvoltare în serie Taylor din care rezultă Eliminând primul termen din expresia energiei, aceste formule sunt exact definițiile standard ale energiei cinetice și impulsului. Așa și trebuie să
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
o dezvoltare în serie Taylor din care rezultă Eliminând primul termen din expresia energiei, aceste formule sunt exact definițiile standard ale energiei cinetice și impulsului. Așa și trebuie să fie, deoarece mecanica newtoniană este o aproximație a relativității restrânse pentru viteze mici. Privind formula de mai sus, a energiei, se vede că atunci când un obiect este în repaus (v = 0 și γ = 1) rămâne o energie diferită de zero: Această energie este denumită "energia stării de repaus". Energia stării de repaus
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
fi eliberată prin reacții nucleare, oferind informații importante utile în dezvoltarea energiei nucleare și, în consecință, a bombei nucleare. Cursurile de fizică introductivă, precum și unele manuale mai vechi despre teoria relativității restrânse definesc o "masă relativistă" care crește cu creșterea vitezei unui corp. Conform interpretării geometrice a relativității restrânse, această definiție nu se mai folosește, iar termenul "masă" este limitat la noțiunea de masă de repaus fiind astfel independentă de sistemul de referință. Folosind definiția relativistă a masei, masa unui obiect
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
Definirea unei astfel de cantități poate fi uneori utilă prin faptul că această definire simplifică un calcul restricționându-l la un anumit sistem de referință. De exemplu, considerând un corp cu masa de repaus m care se mișcă la o anumită viteză relativ la un sistem de referință al observatorului. Acel observator definește "masa relativistă" a corpului ca fiind: "Masa relativistă" nu trebuie să fie confundată cu "masa longitudinală" și cea "transversală", definite și utilizate în preajma anului 1900 și bazate pe o aplicare
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
de vedere matematic, și este parte organică din toate teoriile fizice moderne, în primul rând din teoria cuantică de câmp, teoria corzilor, și teoria relativității generalizate (pentru cazul câmpurilor gravitaționale neglijabile). Mecanica newtoniană derivă matematic din teoria relativității restrânse pentru viteze mici față de cea a luminii - astfel mecanica newtoniană poate fi considerată o relativitate restrânsă a corpurilor lente. Câteva experimente-cheie au condus la elaborarea teoriei relativității restrânse: O serie de experimente au fost efectuate cu scopul de a testa teoria relativității
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
a Olandei, fiind și căpitanul acesteia. A participat la Campionatele Europene din 2004, 2008 și 2012 și la Campionatele Mondiale din 2006, 2010 și 2014. Joacă de regulă ca extremă, fiind rar folosit și ca atacant. Este cunoscut pentru driblinguri, viteză, forță de pătrundere și un bun stângaci, mai ales pentru șuturile precise de la distanță. Robben a devenit cunoscut în lumea fotbalului la Groningen, fiind jucătorul anului al echipei în sezonul de Eredivisie 2000-2001. Peste doi ani a semnat cu PSV
Arjen Robben () [Corola-website/Science/310161_a_311490]
-
Robben de a pătrunde și de a oferi centrări precise inspiră teamă în orice apărare.” Deobicei jucând pe banda dreaptă, Robben trece balonul pe piciorul stâng și se infiltrează deseori într-o poziție de atac mai centrală, folosindu-se de viteză și de driblinguri pentru a trece de fundași până când găsește un spațiu liber pentru a șuta la poartă. Este stângaci. În timpul meciului vine în ajutorul jucătorului de pe banda stângă, în cazul său Franck Ribéry de la Bayern Munich, cu care face
Arjen Robben () [Corola-website/Science/310161_a_311490]
-
CM 2014, menționând totuși că nu a simulat în faza în care Olanda a primit penaltiul decisiv în urma căruia echipa sa a câștigat cu 2-1. În urma acestui incident, fostul antrenor al lui Robben de la Chelsea, José Mourinho, a susținut că viteza și creativitatea lui Robben îi face pe adversarii care nu-l pot opri să-l faulteze, dar că „uneori [Robben] încearcă să profite de acest lucru pentru a obține un penalti". La data de 9 iunie 2007 Robben s-a
Arjen Robben () [Corola-website/Science/310161_a_311490]
-
atunci când un observator este în mișcare uniformă și rectilinie în raport cu celălalt. În (relativitatea galileiană) din fizica clasică, singura conversie considerată necesară era formula 1, descriind cum se deplasează originea sistemului de coordonate al unui observator prin spațiu în raport cu a celuilalt, la viteza formula 2 de-a lungul axei x din fiecare sistem. Conform relativității restrânse, aceasta este doar o aproximație suficientă la viteze mici în raport cu cea a luminii, și în general rezultatul este nu doar o deplasare de-a lungul coordonatelor x; vor
Transformările lui Lorentz () [Corola-website/Science/310220_a_311549]
-
necesară era formula 1, descriind cum se deplasează originea sistemului de coordonate al unui observator prin spațiu în raport cu a celuilalt, la viteza formula 2 de-a lungul axei x din fiecare sistem. Conform relativității restrânse, aceasta este doar o aproximație suficientă la viteze mici în raport cu cea a luminii, și în general rezultatul este nu doar o deplasare de-a lungul coordonatelor x; vor fi distorsionate și timpul și spațiul. Dacă spațiul ar fi omogen, atunci transformarea Lorentz este una liniară. De asemenea, deoarece
Transformările lui Lorentz () [Corola-website/Science/310220_a_311549]
-
luminii, și în general rezultatul este nu doar o deplasare de-a lungul coordonatelor x; vor fi distorsionate și timpul și spațiul. Dacă spațiul ar fi omogen, atunci transformarea Lorentz este una liniară. De asemenea, deoarece teoria relativității postulează că viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, trebuie să păstreze intervalul de spațiu-timp dintre două evenimente din spațiul Minkowski. Transformările Lorentz descriu doar transformările în care evenimentul de la x=0, t=0 este fix, astfel încât pot fi considerate rotații ale spațiului
Transformările lui Lorentz () [Corola-website/Science/310220_a_311549]
-
lui Albert Einstein. Transformările Lorentz elimină contradicțiile dintre teoriile electromagnetismului și mecanicii clasice. Ele au fost deduse de către Joseph Larmor (1897) și Lorentz (1899, 1904). În 1905, Einstein le-a dedus pe baza ipotezei covarianței Lorentz și a postulării constanței vitezei luminii în orice sistem de referință inerțial. Presupunem că există doi observatori "O" și formula 3, fiecare cu propriul lui sistem de coordonate cartezian pentru a măsura intervalele de timp și spațiu. "O" folosește formula 4 și "Q" folosește formula 5. Presupunem, mai
Transformările lui Lorentz () [Corola-website/Science/310220_a_311549]
-
O" folosește formula 4 și "Q" folosește formula 5. Presupunem, mai departe, că sistemele de coordonate sunt orientate astfel încât axa "x" și axa "x' " se suprapun, axa "y" este paralelă cu axa "y' ", și la fel și axa "z"cu axa "z' ". Viteza relativă a celor doi observatori este "v" de-a lungul axei comune "x". Presupunem și că originea celor două sisteme de coordonate este aceeași. Dacă toate acestea sunt valabile, atunci se spune că aceste sisteme de coordonate sunt în configurație
Transformările lui Lorentz () [Corola-website/Science/310220_a_311549]
-
cât și în relativitatea restrânsă; în cea de-a doua, influența sa a fost atât de puternică încât Max Planck a botezat teoria după acest principiu. Principiul forțează legile fizice să fie aceleași în orice vehicul care se deplasează cu viteză constantă și în orice vehicul în repaus. O consecință este aceea că observatorul dintr-un sistem de referință inerțial nu poate determina o viteză sau direcție absolută a deplasării sale prin spațiu; pot vorbi doar de deplasarea relativă la un
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
acest principiu. Principiul forțează legile fizice să fie aceleași în orice vehicul care se deplasează cu viteză constantă și în orice vehicul în repaus. O consecință este aceea că observatorul dintr-un sistem de referință inerțial nu poate determina o viteză sau direcție absolută a deplasării sale prin spațiu; pot vorbi doar de deplasarea relativă la un alt obiect. Principiul nu extinde această proprietate la sistemele de referință neinerțiale deoarece aceste sisteme, în experiența generală, nu se comportă conform acelorași legi
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
că, folosind transformările Lorentz principiul relativității este perfect valabil. Einstein a ridicat principiul relativității la rang de "axiomă" a teoriei și a calculat transformările Lorentz din primul principiu. Au renunțat la ideea de timp absolut și au pus condiția ca viteza luminii în vid să fie aceeași pentru toți observatorii, indiferent de starea lor de mișcare sau de starea de mișcare a sursei de lumină. Ultima a fost cerută de ecuațiile lui Maxwell, care implică constanța vitezei luminii în vid. Forța
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
au pus condiția ca viteza luminii în vid să fie aceeași pentru toți observatorii, indiferent de starea lor de mișcare sau de starea de mișcare a sursei de lumină. Ultima a fost cerută de ecuațiile lui Maxwell, care implică constanța vitezei luminii în vid. Forța teoriei relativității restrânse stă în faptul că este elaborată pe baza unor principii simple, elementare, printre care invarianța legilor fizicii la schimbarea sistemelor de referință inerțiale.
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
produsă în lume este generată cu ajutorul turbinelor cu abur. Aburul, cu presiune și temperatură ridicată este destins în "paletele statorului", numite și "ajutaje", până la o presiune mai mică. Energia aburului, caracterizată prin entalpie este transformată în energie cinetică. Aburului cu viteză mare i se schimbă direcția de curgere cu ajutorul unor "palete", rezultând o forță care acționează asupra paletelor, forță care creează un moment asupra rotorului. Acesta se rotește cu o anumită viteză unghiulară, livrând la cuplă putere sub formă de lucru
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
prin entalpie este transformată în energie cinetică. Aburului cu viteză mare i se schimbă direcția de curgere cu ajutorul unor "palete", rezultând o forță care acționează asupra paletelor, forță care creează un moment asupra rotorului. Acesta se rotește cu o anumită viteză unghiulară, livrând la cuplă putere sub formă de lucru mecanic în unitatea de timp. Ținând cont că: rezultă că la o anumită cădere de entalpie disponibilă, trebuie realizat un anumit produs "D n". La căderi de entalpie mari, care asigură
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]