45,651 matches
-
that hâș subplots based on events în the novels, with series director Takashi Watanabe and production studio J.C.Staff reprising their duties from the three original TV series. A fifth "Slayers" series titled "Slayers Evolution-R" is the second 13-episode arc of "Slayers Revolution" and was aired on AT-X starting on January 12, 2009 în Japan. FUNimation licensed both "Slayers Revolution" and "Slayers Evolution-R" for American release; the episodes în Japanese with English subtitles were uploaded to YouTube, aș well aș Funimation
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
aș Sylphiel, Prince Phil, and Naga the Serpent were also recast with new voice actors. În December 2009, Funimation announced that the first "Slayers Revolution" boxset would be released on March 16, 2010. Funimation released the first four English-dubbed episodes of "Slayers Revolution" to YouTube on January 19, 2010. They have also uploaded the first two English-dubbed episodes of "Evolution-R" to YouTube and released "Evolution-R" to the DVD în June 2010. Funimation released both "Slayers Revolution" and "Evolution-R" to Blu-ray on
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
Funimation announced that the first "Slayers Revolution" boxset would be released on March 16, 2010. Funimation released the first four English-dubbed episodes of "Slayers Revolution" to YouTube on January 19, 2010. They have also uploaded the first two English-dubbed episodes of "Evolution-R" to YouTube and released "Evolution-R" to the DVD în June 2010. Funimation released both "Slayers Revolution" and "Evolution-R" to Blu-ray on September 21, 2010 Both seasons were later re-released together în a DVD/Blu-ray combo pack. Both "Revolution" and
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
old school" anime feel make it a nostalgic classic to many. În "Anime Essentials: Every Thing a Fan Needs to Know", Gilles Poitras wrote: "More humorous and less serious looking than the characters în the "Lodoss War" series, the stars of "Slayers" provide action and laughs." În "", Helen McCarthy similarly called it "the antidote to the deadly serious "Record of Lodoss War", with a cynical cast modeled on argumentative role-players. (...) Ridiculing its own shortcomings, "Slayers" hâș successfully kept a strong following
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
to Know", Gilles Poitras wrote: "More humorous and less serious looking than the characters în the "Lodoss War" series, the stars of "Slayers" provide action and laughs." În "", Helen McCarthy similarly called it "the antidote to the deadly serious "Record of Lodoss War", with a cynical cast modeled on argumentative role-players. (...) Ridiculing its own shortcomings, "Slayers" hâș successfully kept a strong following that watches for what some might call biting satire, and others bad workmen blaming their tools." Joseph Luster of
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
of Lodoss War", with a cynical cast modeled on argumentative role-players. (...) Ridiculing its own shortcomings, "Slayers" hâș successfully kept a strong following that watches for what some might call biting satire, and others bad workmen blaming their tools." Joseph Luster of "Otaku UȘA" called it "the very definition of an all-encompassing media franchise. (...) "Slayers" certainly hâș that în its memorable lineup, and they'll likely cast some sort of spell on you, regardless of age." Paul Thomas Chapman from the same
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
on argumentative role-players. (...) Ridiculing its own shortcomings, "Slayers" hâș successfully kept a strong following that watches for what some might call biting satire, and others bad workmen blaming their tools." Joseph Luster of "Otaku UȘA" called it "the very definition of an all-encompassing media franchise. (...) "Slayers" certainly hâș that în its memorable lineup, and they'll likely cast some sort of spell on you, regardless of age." Paul Thomas Chapman from the same magazine opined it is a "franchise whose remarkable
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
call biting satire, and others bad workmen blaming their tools." Joseph Luster of "Otaku UȘA" called it "the very definition of an all-encompassing media franchise. (...) "Slayers" certainly hâș that în its memorable lineup, and they'll likely cast some sort of spell on you, regardless of age." Paul Thomas Chapman from the same magazine opined it is a "franchise whose remarkable longevity and popularity is matched only by its remarkable averageness," especially regarding the various aspects of the TV series, but
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
bad workmen blaming their tools." Joseph Luster of "Otaku UȘA" called it "the very definition of an all-encompassing media franchise. (...) "Slayers" certainly hâș that în its memorable lineup, and they'll likely cast some sort of spell on you, regardless of age." Paul Thomas Chapman from the same magazine opined it is a "franchise whose remarkable longevity and popularity is matched only by its remarkable averageness," especially regarding the various aspects of the TV series, but still appealing to him and
Slayers () [Corola-website/Science/324144_a_325473]
-
Doktor Honigberger”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1974), franceză („Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („The secret of Dr. Honigberger”, Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986; o altă traducere de Ana Cartianu în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992; o altă traducere de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba engleză a fost realizată de William Ames Coates și publicată sub titlul „The secret of Dr. Honigberger” în volumul "Two Tales of the Occult" (Herder and Herder, New York, 1970), apoi reeditată în volumul "Two Strange Tales" (Shambhala, Boston, 1986; distribuită de Random House) și din nou în 2001. O altă traducere a fost realizată de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Doctor Honigberger's Secret” în volumul "Mystic Stories" (East European Monographs, Boulder, în cooperare cu Editura Minerva, București; distribuită de Columbia University Press, New York, 1992). Nuvela a fost tradusă ulterior și de Monica Voiculescu și publicată sub titlul „The Secret of Dr. Honigberger” în volumul "The Gentle Wisper of the Magic. Romanian Fantastic Prose", Plural, nr. 4, 1999, București, pp. 114-136.
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Adventure of the Diogenes Damsel". Mai recent, Clubul Diogene a fost prezentat în jocul "Bloodlines" de pe rețelele Facebook/MySpace că un departament secret al Serviciilor Secrete Britanice, intitulat oficial "Her Majesty's Secret Service, Occult Branch". În "The Other Log of Phileas Fogg" (1973) de Philip José Farmer se precizează că Clubul Diogene era în realitate Athenaeum Club din Pall Mall, iar Arthur Conan Doyle a schimbat numele clubului în povestirile sale. Clubul Diogene este menționat și în următoarele opere: Saturday
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
Dara, amuzându-se apoi când editorul cărții i-a cerut să o elimine pentru a nu afecta vânzările către biblioteci. Scena eliminată nu a mai fost reintrodusă în vreo ediție ulterioară, fiind publicată pentru prima dată în "The Collected Stories of Roger Zelazny, Volume 3: This Mortal Mountain". Dara apare ca unul dintre personajele ilustrate din antologia Barlowe's Guide to Fantasy din 1996. În 1996, Terry Bisson a realizat o adaptare BD în trei părți.
Armele din Avalon () [Corola-website/Science/324160_a_325489]
-
imaginii unui om, dar cu fiecare înregistrare îi răpesc acestuia și din viață. Povestirea a mai apărut în antologiile " Timpul este umbra noastră" (1991) și "Twelve of the Best Romanian SF Stories" (1995) (în traducerea "Phenotype of Mist and Drops of Nothing"). Povestirea prezintă modul în care matematica poate deschide porți către lumi paralele. Viața unei case și a proprietarului ei se desfășoară pe parcursul unei zile, seara fiind echivalentă decrepitudinii. Prezentarea lumii așa cum se vede prin ochii unei cârtițe. Casa Vocilor
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
telegrafice de toate felurile - cabluri telegrafice, linii terestre, și accesorii - produse la Siemens Telegraph Works (din Charlton, sud-estul Londrei) a fost remarcabil. În 1872 Sir William Siemens a devenit primul președinte al Societății Inginerilor Telegrafiști, care a devenit apoi Institution of Electrical Engineers, precursoarea viitorului Institution of Engineering and Technology În iunie 1862 a fost ales Fellow of the Royal Society iar în 1871 a ținut prelegerea Bakeriană a acesteia. Cuptorul regenerativ este cea mai reușită invenție a lui Charles William
Carl Wilhelm Siemens () [Corola-website/Science/324217_a_325546]
-
seria de 12 cărți pentru tineret intitulată "Horrorscopes" (1995), Tuttle colaborând și la seria de cărți pentru tineret "Dolphin Diaries" (2002-2004) a lui Ben M. Baglio. În afară de ficțiune, Tuttle a scris și lucrări de non-ficțiune, printre care se numără "Encyclopedia of Feminism" (1986) și "Writing Fantasy and Science Fiction" (2002). Ca editor a compliat câteva antologii, cum ar fi "Skin of the Soul: New Horror Stories by Women" (1990) și "Crossing the Border: Tales of Erotic Ambiguity" (1998), ultima dintre ele
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
constituit subiectul unui scurt metraj franțuzesc, "Propriété commune". În 1982, Tuttle a devenit prima și singura persoană (până la această dată) care a refuzat premiul Nebula. Povestirea ei, "The Bone Flute", publicată în numărul din mai 1981 al revistei "The Magazine of Fantasy & Science Fiction", a fost nominalizată la începutul anului 1982 în cadrul secțiunii "Cea mai bună povestire scurtă"a premiilor Nebula. Ea a obiectat în legătură cu o altă nominalizare la aceeași secțiune, "The Quiet", pe care autorul ei, George Guthridge, o trimisese
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno, California. Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte, intitulată "Leo J. Ryan - Memorial Services - Held In The House Of Representatives & Senate Of The U. S., Together With Remarks". Amintindu-și înmormântarea fratelui ei, ce a avut loc în zona San Francisco, sora mai mică a lui Ryan, Shannon, a declarat că a fost surprinsă de câți susținători ai lui au participat la înmormântare
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
Fiction" (1984 - 2004), câștigând aproape în fiecare an premii Hugo și Locus pentru ele. Ca scriitor, a câștigat de două ori premiul Nebula pentru cea mai bună povestire scurtă. Pe 25 iunie 2011 a fost inclus în Science Fiction Hall of Fame. Dozois s-a născut pe 23 iulie 1947 în Salem, Massachusetts. A absolvit Salem High School în 1965, iar între 1966 și 1969 a servit în Armata Statelor Unite ale Americii ca jurnalist. După aceea s-a mutat la New York unde a
Gardner Dozois () [Corola-website/Science/324231_a_325560]
-
mai cunoscut pentru cărțile scrise împreună cu Arthur C. Clarke în Universul Râma. s-a nascut pe 29 martie 1942 în New York. În 1963 a absolvit "Summa Cum Laudae" Universitatea Texas din Austin și și-a luat masteratul la Massachusetts Institute of Technology în 1964. În continuare a beneficiat de o bursă de un an la Universitatea din Glasgow, Scoția. Între 1968 și 1976 a ocupat diferite funcții în cadrul programului Viking, fiind desemnat Director de Analiză Științifică și Planificare a Misiunii în timpul
Gentry Lee () [Corola-website/Science/324246_a_325575]
-
în minte imagini din Swift", referire la scriitorul irlandez Jonathan Swift, cel care a scris "Călătoriile lui Gulliver". În călătoria sa pe Drumul Negru, Corwin rememorează "două rânduri dintr-o povestire de Isak Dinesen", autoarea daneză a cărei scriere "Out of Africa" a stat la baza unui film de succes. Mai târziu, întâlnirea sa cu o anume "Lady" face aluzie la poemul "La Belle Dame sans Merci" a lui John Keats.
Curțile Haosului () [Corola-website/Science/324245_a_325574]
-
select din care mai fac parte romanele "Dune", "Neuromantul", "Lumea Inelară" și "Jocul lui Ender". În 1984 "" a câștigat și premiul Locus pentru cel mai bun roman SF. Anumite părți din "Maree stelară" au fost publicate sub titlul "The Tides of Kithrup" în numărul din mai 1981 al revistei "Analog". Exemplarele necorectate ale romanului care poartă acel titlu au devenit obiecte de colecție. În anul 2489 C. E., nava spațială terestră Streaker - cu un echipaj de 150 de delfini elevați, șapte oameni
Maree stelară () [Corola-website/Science/324265_a_325594]
-
primit premiile Hugo, Locus, Campbell și Nebula. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt romanele "Maree stelară" (1983), "Poștașul" (1985) sau "Războiul elitelor" (1987). Brin s-a născut în Glendale, California în anul 1950. În 1973 a absolvit California Institute of Technology cu o diplomă în astrofizică. În continuare, a obținut o diplomă în fizică aplicată în 1978 și una în știința spațiului în 1981, ambele din partea University of California, San Diego. Din 2010, Brin este membru al organizației "Institute for
David Brin () [Corola-website/Science/324263_a_325592]
-
(2011, titlu original "The Adventures of Tintin" sau "The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn") este un film de animație 3D american regizat de Steven Spielberg după un scenariu scris de Steven Moffat și Edgar Wrightbazat. Filmul este inspirat de seria de benzi desenate
Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului () [Corola-website/Science/324308_a_325637]