45,675 matches
-
în urmă le pierdusem fără urmă. Bucuroasă că le-am găsit, le strig pe nume: Șpî, Cater, Roxi, haideți acasă să vă dau ceva bun! La auzul glasului meu au început să scoată niște sunete înfiorătoare și au dispărut brusc, parcă ar fi văzut o nălucă. Ce-o fi cu ele? Le crescusem de mici și nu le-au lipsit nici hrana, nici afecțiunea. Astăzi totul îmi este ostil. Casa în care locuiam era o clădire a primăriei, care adăpostise cândva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și prea liniștită de decembrie. De ce ai urlat toată noaptea, l-am întrebat mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva. Mi-a răspuns printr-un scheunat, apoi s-a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă plecați îmi lăsați mie câinele? m-a întrebat tanti
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din vecinătatea fabricii, un apartament foarte mic, cu o casă a 24 scărilor fără ferestre. Când liftul nu funcționa, iar acest lucru se întâmpla adeseori, erai nevoit să urci scările pe întuneric, cu o lanternă sau cu o lumânare aprinsă. Parcă eram într-un cavou. Un miros greu de gunoaie și dejecții umplea aerul de pe casa scărilor. Acesta venea de la ghenele fiecărui nivel, niște tuburi prin ale căror guri aruncam gunoaiele menajere. Apa de la robinet, tulbure adeseori și cu miros puternic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apuca să cumperi, creștea odată cu apropierea de raftul vânzătoarei când aceasta anunța că marfa s-a epuizat, iar cel din fața ta cumpăra ultimul pachet de carne. În astfel de situații plecai din magazin cu un nod mare în gât și parcă nici nu-ți venea să mai mergi acasă, știind că nu ai cu ce să pregătești o 28 masă pentru familia ta. Era o adevărată victorie când ieșeai de la rând cu ceva în sacoșă. CU ROCHIA SFÂȘIATĂ PENTRU O CÂTEVA
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ore în care nu făceam nimic și eram supravegheată continuu, erau cumplite și nesfârșite. A trecut iarna și a venit primăvara. Prin martie, am primit un strung mic care funcționa și mi s-a dat de lucru, în sfârșit. Oamenii parcă s-au îmbunat, iar eu am început să mă obișnuiesc. Odată cu venirea din concediu a celui care avea strungul în primire, am rămas iar fără mașină. Am primit iar una defectă, a cărei reparație a durat cam o lună. Nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cunoscut atunci țărani cu suflet frumos, tradiții locale, am auzit povești cu zâne și cu feți-frumoși, cu domnițe furate și cu fii de împărat. Ca prin minune, acei oameni reci, distanți, de care îmi era teamă, au devenit calzi, primitori, parcă mai tineri și mai apropiați 59 sufletului meu. De mulți ani nimeni nu se mai interesase de acest dans și teatru popular, iar țăranii erau încântați să meargă la județ, unde, cu ani în urmă, luaseră premiul întâi la un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și, echipați cu pelerine de ploaie și cizme de cauciuc, am plecat să ajutăm oamenii care aveau apă în gospodărie. Apele s-au retras destul de repede, fără prea mari pagube în realitate, dar cu mari pagube raportate. Copacii au înverzit parcă mai repede ca în alți ani, iar fânețele umezite de ploile căzute s-au umplut de iarbă și de flori. Țăranii au scos animalele dornice de libertate și de verdeață la pășunat. Oamenii erau veseli, mai siguri pe ei și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
te ducem la comună. Nu mă urc, am spus tremurând și înghițindu-mi plânsul. Să nu spui că nu am insistat! Devenise deodată foarte grăbit. S-a urcat în mașină și în câteva minute autovehiculul puternic, de teren, a dispărut. Parcă înduioșată, ploaia s-a oprit pentru câteva momente, dându-mi răgaz să ajung la stâna de oi din apropiere. Am alergat până acolo. Ciobanul și soția lui văzuseră toată scena. De ce nu v-au luat și pe dumneavoastră cu mașina
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de peretele care s-a dislocat a năvălit noaptea. Am strâns în brațe copila speriată. Îmi era teamă, deoarece nu știam dacă nu va urma un cutremur și mai puternic. Eram convinsă că voi muri acolo, în blocul acela construit parcă doar din nisip. Am realizat preț de câteva secunde că strângeam la piept copilul cuiva aproape necunoscut, în timp ce copilul meu era singur în oraș, în apartamentul de la etajul șase. Soțul mă anunțase că lucrează în acea noapte. Brusc, la fel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme în fulg de nea. Parcă aș fi suspendată între cer și pământ, pierdută, rătăcită, uitată. Privesc în jur. Unde sunt? Nu mai recunosc nimic. E o lume care își trăiește propria viață în care nu mai este loc și pentru mine. În aer plutește ceva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la Consiliul Unic la care ne deplasam săptămânal sau de câte ori se impunea, erau prilej de trasare de sarcini. În toată această planificare venită de sus în jos era lăsat foarte puțin loc pentru inițiative personale. Mă învățasem cu indicațiile și parcă așteptam să sune telefonul, iar cineva să-mi spună ce am de făcut în această situație inedită în care mă aflam în acea zi. Am încercat să dau câteva telefoane. Instructorul de la Consiliul Unic și activistul care răspundeau de comună
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au ajutat să curăț calul și șareta de mâl unul dintre cei care m au scos din apă m-a însoțit până la sediul C.A.P., unde o profesoară mi-a dat haine uscate. Nu știu ce-a fost cu Negru, parcă era nebun, i am spus inginerului șef. Nu a înnebunit, tovarășa primăriță. Era mort de sete și s-a dus direct acolo unde știa că este apă. Nenea Turuianu a uitat sau nu a vrut să-l adape. Să nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grijă că toți sunt furioși și nu vor merge acolo unde vreți dumneavoastră. Nici cu miliția nu plec de acasă. Acestea au fost cuvintele pe care le-a rostit înainte de a ieși pe ușă. Am rămas uitându-mă după el. Parcă amuțisem. Nu puteam articula o vorbă. Nu știam ce să fac în situația creată. Între timp secretarul dispăruse, bănuind că va urma un scandal, după minciuna pe care mi-o spusese, pentru a mă face să semnez tabelul pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
duceți în curte la Topor să vedeți ce atelier de tâmplărie are, a strigat soția secretarului, diriginta Poștei, din ușa casei. Deja era prea mult pentru ziua aceea. Oamenii dispăruseră prin case. Nu mai era nimeni pe drum, iar eu parcă vorbeam gardurilor. Am aruncat bucățelele de hârtie în curtea secretarului și am plecat spre primărie. Nimeni nu a mai cerut aceste tabele dar, între timp, am aflat că la propunerea secretarului și a milițienilor, mai fuseseră trimiși la Canal și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
președintele țării, și-a exprimat cu voce tare gândul Cotoi, care acoperise lipsa fripturii cu o ciorbă de perișoare. La înapoiere, pe la ora 14, când am coborât în fața primăriei, vremea se făcuse frumoasă, ceața se ridicase și soarele strălucea timid. Parcă și starea de plictiseală dispăruse. Eram bine dispusă și aveam chef de treabă. „Voi lucra până târziu la dosarele celor două comitete de partid”, mi-am spus în gând. De obicei, aceste luni de iarnă aduceau controale de la Comitetul Județean
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lor. Acel activist era masiv, corpolent, fără a fi gras. Capul lui era mare și acoperit cu un păr rar, ce avea o culoare nedefinită, avea ochii mici și apropiați, nasul mare și neted cu nările care fremătau într-una, parcă ar fi adulmecat, iar buzele erau cărnoase, umede și roșii. Fața era albă și vara și iarna, de un alb cadaveric, la fel era și gâtul gros și lung. Mâinile nefiresc de mari, albe și ele, erau fine și îngrijite
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a instalat tabăra o colonie de căldărari nomazi. 192 Tovarășa primar, au venit căldărarii care prelucrează arama și aluminiul. De când sunt aici, eu nu i-am văzut niciodată, am spus mirată. N-au mai fost de mulți ani. Anul acesta parcă-s mai mulți ca niciodată, m-a informat contabila. De unde sunt de loc? Au case mari și gospodării frumoase la marginea orașului reședință de județ în care locuiesc atunci când nu umblă prin sate cu șatra. După ce mi-a spus toate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mulți ca niciodată, m-a informat contabila. De unde sunt de loc? Au case mari și gospodării frumoase la marginea orașului reședință de județ în care locuiesc atunci când nu umblă prin sate cu șatra. După ce mi-a spus toate acestea, contabila parcă voia să-mi mai spună ceva, dar avea o reținere. Ce vreți să-mi mai spuneți, tovarășa Pungă? Cea mai bătrână dintre ei este Maria. Toți cei din colonie ascultă de ea. E o mare ghicitoare. Ghicește bine? Nu credeam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grupului mare ce s-a format pe scările Halei Unirii. Clădirea era imensă, curată, gata de inaugurare. Tovarășul Ceaușescu, însoțit de secretarii C.C. ai P.C.R. și de alți oficiali, a tăiat panglica după care, într-o ordine perfectă, cu pași parcă de defilare, a intrat tăcută și disciplinată mulțimea de primari și de secretari de județe. Cele văzute au întrecut cu mult și cea mai bogată imaginație. Magazinele de legume aveau spațiul amenajat în așa fel încât aveai impresia că ești
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ieftin al tuturor. O țigară bună era prețul unei informații. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie. În primărie îmi auzeam în acea zi parcă propria respirație, iar parchetul scârțâia ciudat. Mă simțeam izolată, inutilă. De ce nu mi-am luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin mintea mea cu o viteză uimitoare. Ce-ar fi să plec chiar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
meu oraș natal Soroca astăzi pot spune cu inima Înlăcrimată mai mult era decât este. Cetatea cum o știi falnică nu mai este a noastră. Nistrul curge pe vechea albie dar nu mai este al nostru. Fostul liceu de fete parcă se scufundă În pământ, nu se mai vede Liceul Tehnic, au dispărut clădirile Liceului A.D. Xenopol, la fel clădirea prefecturii, arborii seculari din grădina publică au fost tăiați și au dispărut acei oameni harnici și buni români - o parte au
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de mai sus se adăugau șicanele pentru închiderea culoarelor aeriene ce deserveau tranzitul către Berlinul occidental și a tranzitului pe calea ferată ce aproviziona Berlinul occidental prin frontiera de vest cu RFG. Să revenim la "Ucenicul vrăjitor". După ceva timp, parcă mă născusem la Berlin! Începusem să învăț orașul, luasem legătura cu "autoritățile" și cu ceilalți atașați culturali de la ambasade, limba mi se dezlegase neașteptat de bine, făcusem școala de șoferi, aveam carnet și nu călcasem încă pe nimeni... Luasem deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
noi, la ambasadă, mese rotunde, întâlniri cu presa, recitaluri. Venită la Berlin, doamna Irina Răchițeanu-Șirianu ne-a onorat cu un recital de poezie românească, Silvia Marcovici cu vioara ei fermecată, Ion Dacian cu măiastra sa voce... După puțin timp devenisem parcă "navetist": cu Dacia 1100 CD a ambasadei sau cu trenul mă puteam deplasa "ca vântul și ca gândul". Șoselele între marile orașe majoritatea construite "strategic" în perioada ăluia cu mustața mică erau excelente, nemții șofau civilizat, iar trenurile erau confortabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vadă în provincie, mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri. În cele trei zile ale călătoriei, în nopțile petrecute în tovărășia tarafurilor și a bătrânelor și vrăjitelor noastre vinuri, am discutat mult despre daci și romani, despre Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de tinere chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]